Delegatia Oltchim care va merge la Bruxelles zilele acestea pentru o intalnire informala cu membrii Comisiei Europene (CE) va trebui sa convinga oficialii europeni ca, fara ajutorul financiar al statului roman, combinatul chimic din Ramnicu-Valcea nu poate supravietui crizei economice. "Nu cerem ajutor de stat", spune Constantin Roibu, directorul general al Oltchim. Potrivit acestuia, pentru a supravietui, combinatul este fortat sa faca o majorare de capital de 135 de milioane de euro si sa investeasca alte 485 de milioane de euro pentru modernizarea echipamentelor, protejarea mediului si cresterea eficientei. Investitiile propriu-zise ar fi doar partial finantate de stat, restul sumei urmand sa fie atrasa din alte surse. "Planul nostru va fi bine argumentat. Sunt optimist ca cererea va fi acceptata de Comisia Europeana", spune Roibu.
La inceputul anului, Oltchim a solicitat statului roman un ajutor sub forma unei garantii de 86 de milioane de euro, pe baza careia sa poata accesa credite. Daca aceasta metoda este acceptata, statul ar deveni un garant al creantelor contractate de Oltchim.
Procesul prin care statul poate acorda suport financiar unei companii nu este insa nici usor, nici lipsit de riscuri. Regula spune ca ajutorul de stat poate fi pus in aplicare doar dupa ce Comisia Europeana (CE) l-a notificat si autorizat. Exceptie fac imprumuturile pentru intreprinderile mici si mijlocii, de maximum 500.000 de euro, care pot fi acordate fara acordul Comisiei petru o perioada de doi ani, cu scopul de a ajuta firmele sa depaseasca dificultatile financiare curente generate de contextul actual.
Pentru sumele mari, situatia se complica si este nevoie de acordul CE pentru fiecare caz in parte. Teoretic, orice fel de companie poate solicita ajutorul statului, indiferent daca are actionariat public sau privat. De unde ar putea veni primele solicitari? Din partea acelor companii care au fost in mod acut afectate de criza, deoarece si-au dezvoltat activitatile pe baza imprumuturilor, pe care acum nu le mai pot refinanta. "Nu m-am gandit la un ajutor de stat, pentru ca am crezut ca situatia se va redresa. Dar acum il voi lua in calcul", spune Ioan Niculae, proprietarul holdingului InterAgro. Acesta adauga ca are nevoie de un imprumut de 25-30 de milioane de euro pentru a-si pune pe picioare fabricile din industria chimica, imprumut pe care ar putea sa-l ramburseze in doi-trei ani, cand va exista activitate economica.
Cu litera de lege
Intregul proces se "sugruma" in stadiul in care autoritatile trebuie sa notifice Comisia Europeana de faptul ca iau in calcul acordarea unui ajutor. "Pana acum nu am primit nici o notificare din partea Romaniei referitor la masurile de criza planificate sau pe care le-a pus deja in practica", spune Herbert Ungerer, director general adjunct al Directiei Generale pentru Competitie din cadrul Comisiei Europene, responsabil cu problema ajutorului de stat.
Cateva masuri legislative s-au luat totusi, cel putin pentru companiile aflate in portofoliul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) si al Ministerului Economiei. Anul trecut, a fost aprobata o ordonanta care creeaza cadrul general pentru acordarea de ajutoare de stat in vederea salvarii si restructurarii firmelor aflate in dificultate sub forma de credite si esalonari la plata obligatiilor fiscale, comerciale si bancare. Pe baza acestei ordonante, a fost creat un sistem de ajutor de stat pentru salvarea societatilor din portofoliul AVAS aflate in dificultate. Sistemul presupune o schema de ajutor de stat de salvare a IMM-urilor, precum si posibilitatea de a acorda ajutoare de stat individuale. Potrivit lui Gheorghe Oprescu, presedintele Consiliului Concurentei, reprezentantii CE au primit o pre-notificare leagata a acest sistem de ajutor de stat urmand ca, "in functie de pozitia reprezentantilor acesteia, sa se efectueze notificarea formala in vederea obtinerii unei decizii de aprobare".
Tot in stadiu de pre-notificare a Comisiei se afla si un proiect de hotarare de guvern prin care se intentioneaza crearea cadrului legal pentru acordarea de ajutoare de stat pentru restructurare. Acestea vor fi incluse in cadrul unei scheme de ajutor de stat sau ca ajutoare individuale pentru IMM-urile si pentru companiile mari din subordinea AVAS si a Ministerului Economiei.
Ras si plans
Cum situatia internationala pare sa se complice pe zi ce trece, este de asteptat ca tot mai multe companii mari, confruntate cu dificultati financiare, sa apeleze la cele doua tipuri de ajutor de stat care pot fi aprobate de Comisia Europeana: de salvare si de restructurare. Ajutorul pe care-l vor primi ii va face insa sa rada cu un ochi si cu altul sa planga. Pe de o parte, vor putea sa treaca cu bine de o perioada critica. Pe de alta, vor intra la "stapan" si vor fi obligate sa suporte consecintele de rigoare.
Ca regula, pot primi ajutor doar firmele aflate in dificultate, iar legea considera firma in dificultate acea companie care nu este capabila, fie prin resurse proprii, fie cu fondurile pe care le poate obtine, sa-si acopere pierderile, explica Raluca Vasilache, partener si coordonator al departamentului de dreptul concurentei la tuca Zbarcea & Asociatii. Pierderi care, pe termen mediu sau scurt, o vor condamna sa iasa din afaceri daca statul nu intervine. in contextul crizei financiare, conceptul de firma aflata in dificultate a fost temporar modificat, asa incat intra in aceasta categorie doar cele care nu aveau acest statut inainte de 1 iulie 2008. Ceea ce ar ridica unele semne de intrebare referitor la capacitatea Oltchim de a se incadra in normele impuse de Comisie.
Exista, insa, o mare diferenta intre obligatiile pe care cele doua tipuri de ajutor, de salvare si de restructurare, le impun companiilor. Ajutorul de salvare este practic un imprumut pe termen scurt, de maximum sase luni, acordat la dobanda pietei din acel moment. Banii ar trebui sa ajute compania sa se mentina pe linia de plutire in aceasta perioada de sase luni, timp in care trebuie sa elaboreze un plan de restructurare sau de lichidare. "Pe perioada ajutorului, statul poate impune politica de management si de dividende", avertizeaza Liviu Voinea, director executiv al Grupului de Economie Aplicata (GEA). Daca dupa sase luni suma imprumutata nu este returnata, statul devine actionar in cadrul companiei respective cu un procent echivalent ajutorului acordat.
In ultima perioada, numarul ajutoarelor de stat acordate companiilor s-a inmultit semnificativ, avand in vedere criza financiara internationala. Majoritatea au fost oferite sub forma unor imprumuturi, a acordarii de garantii pentru contractarea de imprumuturi sau a injectiilor de capital. In special in domeniul bancar, Comisia Europeana a acceptat unele masuri de recapitalizare a bancilor, pentru a asigura functionarea coerenta a pietelor financaire. Este cazul unor state precum Austria, Belgia, Germania, Grecia, Slovenia sau Letonia.
Cel mai recent exemplu este al bancii Royal Bank of Scotland (RBS), care se afla in pragul nationalizarii, dupa ce saptamana trecuta guvernul britanic a fost de acord sa-i asigure lichiditati in valoare de 25,5 miliarde de euro. Aceasta infuzie de capital va mari participatia guvernului Marii Britanii de la 70% la 90% din cadrul bancii. Un exemplu similar este si cel al grupului olandez de servicii financiare ING, care a primit la sfarsitul anului trecut un ajutor de 10 miliarde de euro de la guvernul olandez, pentru a putea face fata efectelor crizei financiare. Mai mult, in luna ianuarie, ING a obtinut si garantarea unei mari parti din creditele sale neperformante.
Mai greu decat pare
Sunt, insa, si cazuri in care companiile aflate in dificultate nu solicita ajutor de salvare, ci ajutor de restructurare. O conditie de baza este ca acestea sa prezinte mai multe simptome clare ale "bolii", cum ar fi cresterea pierderilor, scaderea cifrei de afaceri, cresterea inventarelor pe stocuri, supracapacitate sau o indatorare crescuta. "Starea de dificultate nu este suficienta pentru a obtine autorizarea ajutorului de stat", explica Laura Mocanu, avocat partener in cadrul Bostina si Asociatii. Potrivit acesteia, compania trebuie sa demonstreze ca nu se poate redresa prin surse proprii sau cu fonduri obtinute de la actionarii sai sau din piata.
Pentru a obtine ajutorul mult dorit, compania trebuie sa implementeze si un plan de restructurare fezabil, coerent, realist si care sa includa si un studiu de piata. Planul trebuie aprobat de Comisia Europeana si sa aiba o durata cat mai scurta, care sa conduca la viabilitatea pe termen lung a companiei. Teoretic, planul de restructurare poate contine, potrivit lui Mocanu, masuri precum reorganizarea companiei pe baze mai eficiente, renuntarea la activitatile aducatoare de pierderi sau restructurarea financiara si a activitatilor care pot redeveni competitive.
Un plan similar va incerca si Oltchim sa prezinte Comisiei la Bruxelles. Dar solutia este cu doua taisuri. Pe de o parte, i-ar aduce combinatului injectia de capital mult dorita dar, pe de alta, i-ar putea impune conditii greu de realizat. "Conform planului, trebuie scazuta cifra de afaceri a companiei", spune Voinea de la GEA, caci altfel ajutorul statului este considerat concurenta neloiala, care ajuta o companie sa-si creasca cota de piata.
Aceasta grija a evitarii denaturarii ilegale a concurentei se pune in special in cazul ajutoarelor de stat pentru restructurare. Prin urmare, companiile trebuie sa fie extrem de atente la conditiile pe care Comisia le poate impune, cum ar fi masuri compensatorii, proportionale cu marimea si importanta firmei si a pietelor pe care activeaza.
Sau, explica Mocanu, masuri legate de vanzarea activelor companiei, reducerea capacitatii de productie sau a prezentei in piata si diminuarea barierelor de intrare pe anumite piete.
Provocarile pe care ajutorul de restructurare le lanseaza companiilor nu se opreste, insa, aici. Acestea trebuie sa aiba o contributie substantiala, din surse pe care sa le poata dovedi, la suportarea costurilor restructurarii. in cazul firmelor mari, aportul acestora trebuie sa fie de minimum jumatate din costurile totale ale restructurarii.
Aceasta regula limiteaza de la sine suma maxima pe care companiile le-ar putea solicita statului. in general, nu exista un plafon maxim al ajutorului de stat pentru salvare sau pentru restructurare, insa el trebuie limitat la minimul necesar. Companiile trebuie sa analizeze atent si momentul in care solicita acest gen de ajutor, caci el se acorda doar o data la 10 ani.
Efect de bumerang
Consecinta acestor masuri este ca statul incepe sa joace, la nivel mondial, un rol din ce in ce mai mare in cadrul economiilor. Cauza? Lipsa de lichiditati din piata. Iar riscul aferent este cel al unui deficit bugetar crescut. SUA, de exemplu, si-au propus un deficit de 12% din Produsul Intern Brut (PIB), cu un risc crescut de inflatie.
Istoria pare ca se repeta. Romania a mai avut perioade in care ajutorul de stat pe care il acorda se ridica la 6% din PIB, cum a fost in 2001, din cauza Sidex Galati. Procentul a scazut simtitor in anii urmatori, pana la 2% din PIB, comparativ cu o medie de 1% la nivelul Uniunii Europene. In acest moment, insa, nu mai exista statistici oficiale la nivelul Uniunii referitor la acest procent.
"Romania are o economie complet dezarticulata. Consecinta este ca acum nu poate lua decat masuri prociclice", spune analistul financiar Ilie serbanescu. In opinia sa, intr-un moment in care totul duce spre o recesiune economica, Romania nu poate lua decat masuri care duc la adancirea acestei recesiuni. "Ajutam recesiunea fara sa vrem", spune Serbanescu.
Pe de o parte, acordarea unor ajutoare de stat, in cazuri justificate, poate avea unele efecte pozitive, deoarece ar ajuta mentinerea pe piata a unor companii importante precum Oltchim, Automobile Craiova sau Sidex. Daca este acordat conform normelor UE, nu afecteaza nici comertul intra-comunitar. Nu trebuie uitat faptul ca Romania nu are nici pe departe banii SUA pentru a acorda multe ajutoare de stat. Pentru a ajuta totusi companiile aflate in dificultate, statul va trebui sa obtina un imprumut de la Fondul Monetar International, care este, insa, mai degraba interesat sa acopere deficitul, decat sa acorde ajutoare de stat.
Pe de alta parte, exista riscul ca autoritatile sa acorde ajutor de stat unor companii care, chiar si daca nu ar fi fost criza, nu ar fi avut resursele necesare pentru a supravietui, explica Vasilache de la Tuca Zbarcea & Asociatii. Ceea ce va avea efecte negative asupra companiei atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. In opinia sa, masurile de ajutor de stat ce vor fi acordate trebuie indreptate catre sustinerea firmelor puternice, care sufera un declin numai in contextul crizei si care vor dispune de resurse pentru a contribui la cresterea economica dupa depasirea acestui moment. "Cred ca ar trebui sa primeasca ajutor de stat companiile care au efect de antrenare al economiei, cum sunt cele din industria auto sau constructii", spune Cristian Parvan, secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania.
Ramane de vazut cum va privi Comisia Europeana solicitarilor de ajutor de stat pe care, inevitabil, le va primi din Romania in perioada urmatoare din Romania. Primul pe lista este Oltchim, care pare decis sa isi joace cartea pana la capat.
