Gazprom a primit in proprietate sistemul belarus de transport al gazelor naturale, Beltransgaz, anunta Nezavisimaia gazeta, estimand ca, dupa toate probabilitatile, razboaiele dintre Moscova si Minsk pe tema gazelor au ramas de domeniul trecutului. Minsk este multumit, pentru ca, de acum inainte, va importa carburant la preturile practicate pe piata interna a Rusiei, iar banii obtinuti din vanzarea societatii ii vor permite sa acopere deficitul bugetar pe anul in curs. Este vorba de aproximativ 2 mld.$. In plus, pretul redus al gazelor va permite economii de aproape 3 mld.$. Toate astea ofera sanse pentru scoaterea tarii din starea de criza.
Finalizand operatiunea de preluare a Beltransgaz, Gazprom se poate concentra pe Naftogaz Ukrainy. Este adevarat, subliniaza NG, dialogul cu Kiev ramane dificil.
In plus, Ucraina a pus la punct o serie de masuri, precum anularea taxelor la importul de petrol, ceea ce permite Naftogaz sa se mentina pe linia de plutire. Mai mult, noile reguli vor afecta interesele uzinelor petroliere rusesti din Ucraina, fapt ce complica negocierile privind pretul la gaze pentru Ucraina. Oricum, comenteaza cotidianul, preluarea Beltransgaz si, posibil, a Naftogaz sunt un fleac comparativ cu socul oferit Rusiei de Turkmenistan.
In opinia expertilor, dupa ce Ashabad a incheiat contractele cu China privind livrarile de gaze naturale, compania rusa se vede constransa sa-si revizuiasca in sensul unei restrangeri substantiale a planurilor sale referitoare la China.
De fapt, Gazprom a pierdut piata chineza. Se ridica, prin urmare, intrebarea cat de solida ramane cea europeana? Chiar avea nevoie Gazprom de Beltransgaz si de Naftogaz? Conform planurilor sale, Rusia este dispusa sa-si asume responsabilitatea pentru 25% din necesarul de gaze naturale al Europei.
Odata cu achizitonarea Beltransgaz au aparut doua trasee sigure: cel belarus si Nord Stream care, impreuna, furnizeaza 60 mld mc pe an, indice care aproape se va dubla dupa definitivarea completa a proiectului. Dar, avand in vedere ca Rusia nu renunta la South Stream se ridica intrebarea de ce lupta Gazporm pentru Naftogaz?
In alta ordine de idei, insasi realizarea South Stream a fost pusa la indoiala dupa ce Azerbaidjan si Turcia au convenit contructia unui nou gazoduct spre Europa, cu o capacitate de 16-17 mld.mc pe an.
Nu trebuie, de asemenea, neglijata dorinta Europei de a-si reduce dependenta de gazul rusesc. Concluzia nu poate fi decat una singura, explica NG. Si anume ca actiunile Gazprom in Belarus si, posibil, pe viitor in Ucraina, au un evident caracter politic fara o componenta economica la fel de puternica.
