Autoritatile romane, Parlament si Guvern, au avut nevoie de trei ani ca sa puna in aplicare cea mai generoasa schema de sprijin din UE pentru producatorii de energie regenerabila. Cele mai intense lupte s-au dus cu reprezentantii Comisiei Europene care trebuiau convinsi ca este absolut necesara o astfel de schema pentru ca Romania sa-si poata atinge obiectivul national privind o pondere de 24% a energiei regenerabile in consumul final brut de energie la nivelul anului 2020. In urma insistentelor si argumentelor venite din partea Romaniei, Comisia a acceptat. Dupa un an si jumatate de la aplicarea schemei, autoritatile romane se sucesc si constata ca sprijinul este mult prea generos si incarca prea mult factura la electricitate. Guvernul va aproba saptamana viitoare proiectul de OUG privind amanarea pana in 2017, incepand cu 1 iulie 2013, a acordarii unui numar de certificate verzi.
In aceasta perioada, va fi acordat un singur certificat verde din doua pentru centralele eoliene, doua certificate verzi din trei pentru hidrocentrale noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW, si patru certificate din sase pentru centralele solare. Toate acestea se acorda pentru fiecare MWh produs si livrat. Certificatele amanate, adica 1 certificat pentru eolian, unul pentru energia hidro si doua pentru energia solara, vor putea fi recuperate dupa trei ani in functie de cum va stabili Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energetic (ANRE). Adica, ceea ce nu se acorda in acesti trei ani va putea fi recuperat ulterior. Potrivit Legii 220/2008, numarul de certificate verzi ar fi urmat sa se diminueze din 2017. In conditiile in care vor trebui recuperate certificatele neacordate in urmatorii trei ani, aceasta diminuare se va aplica mai tarziu. De mentionat ca nu toate certificatele verzi se reduc. Pentru hidrocentralele retehnologizate de pana in 10 MW se vor acorda in continuare 2 certificate verzi. Aceasta in conditiile in care Hidroelectrica intentioneaza sa vanda microhidrocentralele pe care le detine si care necesita retehnologizari.
Cum s-a ajuns aici (o scurta istorie)
In urma cu cativa ani, se vorbea de potentialul extraordinar al Romaniei pentru energia regenerabila, chiar daca nu incepuse inca frenezia investitiilor in domeniu. La inceputul anului 2010 erau instalati doar 14,1 megawati in centralele eoliene. Investitorii inca asteptau sa fie pusa in aplicare schema de sprijin promisa de autoritati. In noiembrie 2008 aparuse celebra Lege 220, insa pentru a putea fi acordate, efectiv, certificatele verzi, autoritatile trebuiau sa elaboreze si normele de aplicare. Aceste norme de aplicare nu puteau fi aprobate pana nu-si dadea acordul Comisia Europeana. Schema de sprijin, una extrem de generoasa, a fost conceputa in Parlament, unul dintre principalii sustinatori fiind Iulian Iancu, deputat PSD, si presedintele comisiei de industrii din Camera Deputatilor. Mai departe, responsabilitatea negocierilor cu autoritatile de la Bruxelles a revenit Ministerului Economiei, ANRE si, in principal, Consiliului Concurentei. In acea perioada, la guvernare se afla PDL. Dupa multe runde de discutii si explicatii, abia in august 2011, Comisia Europeana si-a dat acordul pentru aplicarea Legii 220, iar in octombrie 2011, Guvernul a aprobat actul normativ care permitea aplicarea schemei de sprijin.
In urma aplicarii acestei scheme de sprijin, sectorul regenerabilelor a inceput sa se dezvolte puternic. La ora actuala, s-a ajuns la o capacitate instalata de circa 2.100 MW in centrale eoliene si circa 50 MW unitati fotovoltaice si cam tot atat in centrale pe biomasa.
Din momentul in care s-a instalat noul Guvern Ponta, viziunea autoritatilor asupra schemei de sprijin s-a schimbat. Chiar din ziua in care a fost nominalizat in functia de ministru delegat pentru energie, Constantin Nita a vorbit despre necesitatea reducerii schemei de sprijin, motivul fiind impactul prea mare asupra facturilor la energie. Influenta ar fi de 12%, in medie, la consumatorul casnic. Pe fondul unei nemultumiri generale legate exact de aceasta influenta, intentia lui Nita a fost bine primita in randul consumatorilor, fie casnici, fie industriali. Consumatorul obisnuit nu accepta ideea de a plati investitiile in asa-zisa "energie verde", doar ca niste companii sa poata obtine cat mai rapid profit.
Insa nu consumatorul casnic a fost factorul decisiv. De fapt, in spatele deciziei a existat un lobby foarte puternic al marilor consumatori, gen Alro si ArcelorMittal, pentru reducerea numarului de certificate verzi.Pentru ArcelorMittal este chiar o conditie impusa autoritatilor pentru a-si pastra activitatile din Romania. Guvernul nu a recunoscut niciodata explicit faptul ca este supus unui santaj. Si premierul Victor Ponta si ministrul Varujan Vosganian au afirmat ca ArcelorMittal ia in considerare, la modul general, retragerea din Europa. Reprezentantii ArcelorMittal sunt nemultumiti de nivelul preturilor la energia electrica din Europa, nu doar Romania, a afirmat premierul Victor Ponta. ArcelorMittal a "vorbit de posibilitatea de a se retrage din Europa", a precizat premierul fiind intrebat daca exista posibilitatea ca aceasta companie sa renunte la activitatile din Romania. ArcelorMittal si Alro sunt aceleasi societati care au beneficiat de-a lungul anului de tot felul de avantaje prin contracte bilaterale incheiate cu producatorii ieftini de energie (Hidroelectrica) din Romania.
Dezvoltarea in forta din ultimii ani a regenerabilele a provocat nemultumiri inclusiv in randul producatorilor de energie clasici. Atat reprezentantii unitatilor de productie a energiei din surse clasice, cat si cei ai operatorul national de transport "Transelectrica", au acuzat lipsa unor reguli clare pentru producatorii de energie eoliana, fapt care ar putea duce la dezechilibre puternice in sistemul energetic. Motivul: energia verde are prioritate la intrarea in sistemul energetic national. De exemplu, daca centralele eoliene estimau o productie de 300 MWh si realizau, de fapt, 600 MWh, trebuiau oprite centrale pe alte surse de energie pentru a fi preluata intreaga cantitate produsa. Si invers. Daca produceau mai putin decat au estimat, trebuiau sa intre imediat in sistem alte centrale pentru a compensa deficitul. Altfel spus, sistemul energetic national functioneaza dupa cum bate vantul. De exemplu, daca centralele eoliene estimau o productie de 300 MWh si realizau, de fapt, 600 MWh, trebuiau oprite centrale pe alte surse de energie pentru a fi preluata intreaga cantitate produsa. Si invers. Daca produceau mai putin decat au estimat, trebuiau sa intre imediat in sistem alte centrale pentru a compensa deficitul. De la un timp, lucrurile au inceput sa se schimbe. Guvernul si ANRE a inceput sa acorde mai multa importanta energiei produsa de "ineficienti", adica de termocentrale. Sub amenintarea unor proteste cu mii de mineri la Bucuresti, autoritatile au aprobat masuri care care permit termocentralelor acces garantat si prioritar in sistemul energetic.
Ce se poate intampla de acum incolo
De la 1 iulie 2013 va fi aplicata masura amanarii acordarii unor certificate verzi. Efectul imediat va fi o reducere a facturii la energie, ceva mai consistenta in cazul consumatorilor industriali si nesemnificativa in cazul consumatorilor casnici. Care va fi exact impactul este greu de spus. Nici macar ministrul delegat pentru energie nu stie precis, fapt care nu-l impiedica sa avanseze o cifra impresionanta pentru consumatorul obisnuit. "Nu am studiat impactul, dar scaderea va fi de aproximativ 10% in factura de la 1 iulie", a spus ministrul. Probabil ar fi fost 10% daca s-ar fi renuntat la intreaga schema de sprijin.
Pe termen mediu, efectul ar putea fi chiar cresterea pretului la energia electrica pentru consumatorul industrial. In acest moment, preturile pe bursa OPCOM se afla la un nivel extrem de scazut. Sunt cele mai mici preturi din UE. Si la consumatorul final sunt printre cele mai mici preturi. Potrivit energy.eu, la nivelul lunii noiembrie, preturile la consumatorul industrial din Romania erau cele mai reduse din UE, iar la consumatorul casnic erau cele mai mici dupa Bulgaria. Un motiv al preturilor reduse de pe bursa este ca aceasta a fost inundata de energia regenerabila. In conditiile in care primesc aceste certificate, producatorii de energie regenerabila isi permit sa vina chiar si cu preturi de "dumping", in detrimentul unor producatori "clasici", precum Hidroelectrica si complexul energetic Oltenia. In plus, a scazut si cererea. Consumatorii industriali sunt mai putini activi pe piata, unii si-au inchis portile (cazul Mechel), altii si-au redus activitatea. Dupa amanarea acordarii unui numar de certificate verzi, producatorii de energie eoliana ar putea sa mai salte putin preturile pe piata. Intrebat daca se va ajunge in situatia in care "consumatorii industriali sa piarda pe o parte ce au castigat pe cealalta", Constantin Nita a spus ca se asteapta ca pretul sa se mentina la nivelul de 40-45 euro/MWh. Doar ca, in prezent, este de circa 37-40 euro/MWh. De precizat ca o crestere de preturi pe bursa ar fi in beneficiul Hidroelectrica si Oltenia care, in prezent, nu reusesc sa incheie contracte bilaterale pe termen lung.
Un alt posibil efect ar putea fi reducerea investitiilor in domeniu. Asociatia Romana a Industriei Fotovoltaice, de exemplu, spune ca reducerea schemei de sprijin a energiei regenerabile ar putea bloca investitii de 4 miliarde de euro.
In prezent, valoarea minima a unui certificat verde este de 28,8 euro, iar valoarea maxima de 58,8 euro. Experienta anului trecut arata ca certificatele se tranzactioneaza la preturi apropiate de valoarea maxima. Ce inseamna aceste certifiate? Practic, producatorii de energie regenerabila primesc un sprijin sub forma de certificate verzi (CV) in functie de tehnologia folosita. Insa, stimulentele acordate pentru investitiile in energia verde sunt suportate de toti consumatorii de electricitate. Furnizorii sunt obligati, prin lege, sa cumpere aceste certificate verzi care mai departe se regasesc in pretul la consumatorul final. Tranzactionarea certificatelor verzi este independenta de tranzactionarea energiei electrice, care se realizeaza prin mecanisme de piata, pe piata de energie electrica. Prin aceasta schema de sprijin consumatorii finali suporta, prin pretul majorat al energiei electrice, acoperirea costurilor suplimentare de productie ale producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie.
Printre cei mai importanti actori de pe piata eolienelor se numara grupul ceh CEZ, grupul Monsson, controlat de familia Muntmark, grupul portughez EDP Renovaveis, grupul italian Enel, grupul spaniol Iberdrola, grupul austriac Verbund si multi altii.
Problema regenerabilelor a fost pusa si in alte tari europene, precum Germania si Bulgaria. Si acestea au considerat ca este necesar sa adopte masuri pentru reducerea schemelor de sprijin.
4
30
