Principalii furnizori central-asiatici de gaze naturale au decis sa majoreze pretul, antrenand, astfel, un val de schimbari radicale de pe piata energetica: prima va avea de suferit Ucraina, apoi va fi cuprinsa, rand pe rand, toata Europa. O situatie ce ofera Rusiei noi parghii de presiune, punand-o, in acelasi timp, in fata altor riscuri, scrie, intr-un comentariu, cotidianul on-line Gazeta.ru.

Ideile pe scurt:

  • Turkmenistanul, Uzbekistanul si Kazahstanul au majorat pretul la gazele livrate Gazprom
  • Gazprom va creste pretul de furnizare catre Ucraina si, mai apoi, catre Europa
  • Tarile caspice balanseaza intre o politica pro-rusa si una independenta de Moscova

Kazahstan a dat tonul scumpirii

Luand exemplul Turkmenistanului si Uzbekistanului, Kazahstanul a luat hotararea de a majora pretul de cumparare a gazului sau. Potrivit unor informatii preliminare, tariful poate sari la 190 de dolari mia de metri cubi, cu 45 de dolari mai mult decat cel practicat in prezent. De fapt, Kazahstanul a lansat anul acesta moda majorarii pretului la gaze in regiunea Asiei centrale.

In primavara, a ridicat tariful de cumparare de la 100 la 145 dolari mia de metri cubi. Timp de cateva luni, nici unul din vecinii Kazahstanului nu a indraznit sa faca la fel. Abia in noiembrie, principalul partener central-asiatic al Rusiei in domeniul gazelor naturale, Turkmenistanul si-a anuntat intentia de a ridica pretul cu 30%, de la 100 la 130 de dolari mia de metri cubi.

Gazprom accepta majorarile

Neavand alta solutie, Gazprom a trebuit sa cedeze. Dar 130 de dolari este doar pretul pentru primele sase luni din 2008, pentru a doua jumatate mia de metri cubi ajungand la 150 dolari. Pentru 2009, Turkmenistanul va stabili pretul la gazele sale naturale pornind de la formula de piata, ceea ce, potrivit calculele analistilor, va ridica pretul la aproximativ 200 dolari.

Expertii spun ca pozitia Gazprom a fost determinata de faptul ca Rusia are nevoie de Turkmenistan pentru realizarea proiectului gazoductului caspic. Dar Turkmenistanul poate alege inclusiv poriectul alternativ americano-european Nabucco.

Prin urmare, pentru a pastra pozitia inca pro-rusa a Turkmenistanului, Gazprom a fost constrans sa accepte cresterea preturilor de cumparare.

Oricum, majoritatea comentatorilor de specialistilor sunt de parere ca Turkmenistanul va incerca sa lucreze pentru ambele proiecte. Intrebarea e daca republica dispune de suficiente resurse pentru a face fata ambelor provocari. Si daca vor participantii la proiectul Nabucco vor reusi sa-l realizeze inaintea punerii in exploatare a gazoductului caspic.

Uzbekistan si Turkmenistan au profitat de pozitia Gazprom

Dupa Turkmenistan, stafera a preluat-o Uzbekistanul. „Pana la sfasitul anului 2007, pretul va fi de 100 dolari mia de metri cubi, iar in decembrie vor incepe negocieri de majorare”, a declarat un reprezentant al companiei Uzbekneftegaz, fara alte detalii. Expertii cred ca schema de crestere tarifara va fi aceeasi – 30% intr-o prima faza, 50% in a doua.

Daca informatiile potrivit carora Kazahstanul are de gand sa procedeze la o noua majorare, se va inchide „cercul central-asiatic”. Analistii cred insa ca partea turkmena nu se va grabi.

„In acest moment, Kazahstanul nu este interesat sa ridice tariful la gaze, este de parere Dmitri Abzalov, de la Centrul de studiere a conjuncturii politice. Mai degraba partea turkmena se va decide la acest pas catre jumatatea anului viitor”.

Majorarea practic concomitenta a preturilor are, in principiu, darul de a modifica radical piata energetica a Europei si, partial, a Asiei. Expertii explica acest front comun prin dorinta acestor tari de a compensa neparticiparea la o serie de proiecte.

„Kazahstan, Uzbekistan, dar mai ales Turkmenistan, au refuzat in mod constient sa adere la proiecte alternative gazoductului caspic", explica directorul adjunct al Centrului pentru tehnologii politice, Serghei Miheev. "Este vorba atat de Nabucco, dar si de posibile livrari de gaze in China. Rusia poate rasplati aceasta atitudine doar prin majorarea preturilor de cumparare, situatia de care respectivele state asiatice au profitat imediat”.

In opinia lui Miheev, este posibil ca aceasta sa nu fie ultima initiativa a Kazahstanului, iar cresterea tarifelor sa se repete, daca Rusia va fi de acord cu 190 de dolari pentru Kazahstan, iar Turkmenistanul va ajunge la concluzia ca vinde prea ieftin.

„Aceste tari inteleg ca daca Rusia respinge conditiile lor, Moscova va avea mari probleme cu furnizarea de gaze catre Europa si Ucraina. De aceea, Kazahstan, Uzbeskistan si Turkmenistan vor continua sa creasca permanent tariful", anticipeaza politologul. "In orice caz, exista un nivel european al pretului la gaze si catre acest plafon va tinde Asia centrala”.

Europa va resimti cresterile de pret

Aceasta politica a statelor central-asiatice va influenta si situatia de pe piata europeana. Inca de anul vitor, gazul pentru Europa se va scumpi considerabil. Vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev, declara recent ca, pentru europeni, majorarea va fi de 17% , adica de la 300 la 350 dolari mia de metri cubi.

E adevarat, aceasta crestere se datoreaza, dupa cum s-a grabit sa precizeze Medvedev, nu doar actiunilor tarilor central-asiatice. Un rol substantial il joaca, in egala masura, costurile ridicate la petrol, pretul la gaze in contractele pe termen lung fiind legat inclusiv de evolutia preturilor la produse petroliere.

Prin urmare, de atitudinea partenerilor centrali-asiatice se va folosi cu siguranta Gazprom in negocierile cu consumatorii europeni, estimeaza Gazeta.ru, precizand ca reprezentantii holdingului vor respinge cu si mai multa vehementa acuzatiile de manipulare a preturilor la gaze pentru Europa.

Gazoductul caspic vs. Nabucco

Cu o lungime de 360 km, gazoductul caspic incepe in perimetrul caspic al Turkmenistanului, trece prin Kazahstan si ajunge in Rusia, de unde-si continua drumul catre Europa. Costul estimativ depaseste un miliard de dolari, capacitatea de transport proiectata fiind de minim 30 miliarde metri cubi de gaze pe an.

Cu o lungime de 3.300 de km, Nabucco este considerat principala alternativa la gazul rusesc si poate transporta gaze naturale din Turkmenistan, Kazahstan, Azerbaidjan catre Europa Occidentala. Lucrarile ar urma sa inceapa in 2008, darea in exploatare fiind programata pentru 2012. Costul estimativ – 5 miliarde de euro.