Moscova si Teheranul incep sa puna bazele unui mare joc geopolitic. Seful diplomatiei iraniene, Manuchehr Mottaki a propus recent crearea unei companii mixte pentru gaze naturale, idee lansata de Gazprom acum citiva ani, dar care abia acum tinde sa prinda contur. Alianta ar putea reprezenta o contra-pondere la politica Uniunii Europene de reducere a dependentei de resursele energetice rusesti.
Intr-o oarecare masura, scrie ziarul Gazeta, apropierea este un gest de multumire pentru sprijinul acordat de Rusia si care nu a abandonat Iranul nici chiar cind nori negrii s-au adunat deaspra programului sau nuclear. Rosatom a continuat sa construiasca centrala atomica de la Bousher, in pofida intirzierilor periodice la achitarea platilor aferente. Ca urmare, Rusia scapa de un potential concurent, care nu va mai furniza gaze europenilor ocolind Gazpromul.
La rindul sau, Iranul, al doilea numar mondial la rezervele de gaze, isi va putea spori exporturile, macar in tarile rasaritene. „Iranul nu are iesire pe pietele externe ale gazelor naturale. Este un paradox, dar o tara care poseda asemenea rezerve este importatoare de gaze naturale”, a constatat directorul Fondului national pentru securitate energetica, Konstantin Simonov.
Tot gazul produs in Iran (peste 150 miliarde de metri cubi) merge la consumul intern, iar raioanele de frontiera cumpara gaze din Turkmenia vecina, deoarece e mai ieftin asa. Pentru a evita teritoriul Rusiei, europenii si americanii, noteaza publicatia ruseasca, au pus la punct proiectul Nabucco, gazoductul care ar trebui sa fie aprovizionat cu gaz azer si turkmen, dar care de-facto miza pe zacamintele iraniene.
In 1997, compania Total a creat chiar un holding pentru exploatarea zacamintului de la Pars (rezerve prospectate de 25 trilioane metri cubi). In septembrie anul acesta, Iranul a demarat o campanie de revizuire a acordului. Teheranul spera, de asemenea, sa-si vinda gazele si vecinilor sai estici, in special in Pakistan si India, Iranul reusind sa determine cele doua state rivale sa colaboreze la realizarea unei conducte de transport. Au fost stabilite datele tehnice, s-a stabilit traseul. Ulterior, de proiect s-a dovedit interesata si China, care a propus prelungirea gazdoctului pina in regiunile sale sudice.
Dar cel mai important, precizeaza Gazeta, este ca toate partile interesate au acceptat participarea Gazprom la construirea preconizatei conducte. Dar tensiunile din Orientul Mijlociu, din Asia Centrala, precum si pericolul unei operatiuni militare americane impotriva Iranului, au frinat lucrurile. In acest context, Teheranul a ales in calitate de aliat strategic Rusia. Joi, declaratia ministrului iranian de externe nu a fost comentata. Dar este de la sine inteles ca pentru compania rusa este mai mult decit avantajos. Pentru asigurarea consumului european, este suficient gazul central asiatic si cel rusesc.
Acordul cu Iranul permite Rusiei sa elimine din competitie un potential concurent pe piata UE si deschide calea Gazpromului spre unul dintre cele mai apetisante depozite mondiale de gaze naturale: impreuna, Rusia si Iranul detin jumatate din rezervele prospectate de gaze naturale.
