Ar fi frumos sa credem ca hartuirea practicata asupra British Council de catre autoritatile ruse ar determina un raspuns prompt, inspirat, al unei Europe unite. Poate intr-un univers paralel se intampla asa, scrie The Economist, citat de Rador.

Imaginati-va Institutul german Goethe, Institutul spaniol Cervantes, Institutul Francez si alte birouri cultural-diplomatice occidentale anuntand eforturi comune de a promova limba engleza si cultura britanica prin angajarea intreg personalului birourilor detinute de British Council.

Asa ceva ar forta Kremlinul sa decida daca vrea cu adevarat o confruntare ampla cu cei mai importanti vecini ai sai. O asemenea atitudine ar dovedi, dincolo de orice indoiala, nevoia unei serioase reorientari. Daca Rusia da inapoi, scandalul ia sfarsit.

În acest univers, insa, raspunsul a fost slab, si nu pentru prima data. Cand tarile europene au neintelegeri cu Kremlinul, au tendinta de a se trezi pe cont propriu, nu umar la umar cu aliatii lor.

În cazul Marii Britanii, este partial greseala primului-ministru Gordon Brown, a carui atitudine rezervata fata de Europa i-a adus putini prieteni. Un premier care nu vine la telefon cand liderii francez sau german doresc sa vorbeasca cu el nu se prea poate astepta la ajutorul lor imediat atunci cand se ingoasa gluma.

Dar acest lucru mai reflecta si remarcabila abilitate a Rusiei de a incheia acorduri bilaterale. Fiecare tara europeana are propria sa agenda - poate perspectiva gazului ieftin, poate sansa unei investitii profitabile in economia infloritoare a Rusiei. Asemenea consideratii tind sa anuleze orice alte ingrijorari.

Rezultatul pe ansamblu este sumbru. Rusia tinde sa plaseze tarile intr-una din urmatoarele trei categorii: cele pe care le flateaza, cele pe care le constrange si cele pe care le ignora. Ţarile pot fi trecute dintr-o categorie in alta cu o remarcabila rapiditate. Slovacia, Cehia, Slovenia si Romania sunt, pentru moment, in categoria celor "ignorate". Estonia si Lituania, ca si Marea Britanie, sunt in categoria celor "constranse". Franta, Germania, Italia. Bulgaria si Polonia sunt, pentru moment, in "cutia" celor "flatate". Şi Letonia era aici, dar vestea de saptamana aceasta despre expulzarea unui diplomat rus, presupus a fi fost prins incercand sa mituiasca un functionar local, poate schimba lucrurile.

Rezultatul este un soi de diplomatie care merge intr-o singura directie. Acest lucru este intru totul pe placul Kremlinului - nu este nevoit sa fie prietenos cu toate tarile europene, doar cat sa impiedice o politica europeana comuna incipienta.

Cand relatiile sunt bune, Rusia are de castigat - de exemplu, recentul acord energetic cu Bulgaria. Vladimir Putin, insotit de succesorul sau Dmitri Medvedev, a fost aici saptamana trecuta si a semnat un acord pentru conducta South Stream.

Acest acord spulbera sperantelele europene pentru proiectul Nabucco, care ar putea aduce - daca totul merge bine - gaz din Azerbaidjan si din alta parte pe pietele europene, fara a traversa teritoriul aflat sub control rusesc. Cum majoritatea tarilor pe care urmeaza sa le traverseze Nabucco au semnat sau urmeaza sa semneze contracte cu Rusia, proiectul pare a fi mort din start.

Poate intr-un univers paralel lucrurile stau diferit: tarile europene pot reactiona la acordul pentru South Stream spunand Rusiei ca, daca nu semneaza Carta Energetica si nu renuna la monopulul asupra conductelor, Europa va merge inainte cu Nabucco si va construi o retea de terminale pentru importurile de gaz natural lichefiat.

Şi-ar putea totodata sincroniza activitatile de contrainformatii. În loc sa se ocupe fiecare in parte de spionii rusi, ar putea organiza o expulzare in comun - sa zicem cate patru din fiecare tara, anuntata la acelasi moment al aceleiasi zile. Asta ar transmite un semnal puternic sefilor spionajului de la Kremlin ca eforturile lor atrag atentia in mod serios, si nu starnesc doar iritare.

Europa in ansamblu este mult mai mare, mai bogata si mai puternica decat Rusia. Nu veti afla asta de la stiri - cel putin nu in acest univers.