Alexandr Medvedev, vicepreședintele corporației ruseşti „Gazprom“, a declarat, pentru postul de televiziune „Rusia 24“, că, pentru a satisface cererea tot mai mare din Europa pentru gazul rusesc, compania lui este gata să construiască pe fundul Mării Baltice încă un gazoduct - „North Stream - 3“, potrivitRador, care citeaza Ria Novosti.
"Noi am spus mereu că vom livra Europei atât gaz cât va fi necesar”, a menţionat el. Noi avem rezerve certe, avem transport, noi vom construi noi rute de transport.
Dacă Europa îşi declară necesarul, dacă va fi gata să semneze contractele necesare, atunci eu nu voi exclude că vor fi necesare noi proiecte de transport pentru gaze, de exemplu, "Nord Stream-3". Efectul acestui proiect este foarte important, a fost foarte clar, încât această declaraţie a provocat aruncarea în luptă a forţelor speciale din presă. Și nu numai din presa democratică americană, britanică, poloneză, ucrainenă, dar și din Rusia.", declară Medvedev.
Argumentele au fost cele mai diverse și, adesea, oarecum contradictorii. Într-unul și același material, de exemplu, putea fi prezentă concomitent afirmaţia că nu mai este nevoie de gaz rusesc în Europa şi că „Gazprom“ se ocupă de "îngroparea conductelor ca de un sport" şi că "este de înţeles poziţia Ucrainei" care încearcă să menţină şi chiar să dezvolte tranzitul. Faptul că Ucraina trebuie să sporească un tranzit de care "Europa nu are nevoie" pentru gazul rusesc nu deranjează pe nimeni.
Ce crede si ce vrea Gazprom
Dezbaterea intensă s-a terminat cu un consens, şi anume că gigantul gazelor din Rusia pur și simplu bluffează. Având drept scop
a) "să-i protejeze pe ucraineni" și
b) "totuşi cum se face că finalizăm o construcţie de care nimeni nu a avut nevoie, cum este cel de-al doilea "flux".
Sau există doi factori. În primul rând, epuizarea propriilor rezerve europene. În ianuarie, Guvernul Olandei a anunțat reducerea, până în 2022, la jumătate a producției de la Groningen, cel mai mare zăcământ olandez - până la 12 miliarde de metri cubi pe an. Pentru a fi clari, acum câțiva ani, producția anuală de la Groningen ajunsese la 50 de miliarde de metri cubi. Și, potrivit prim-ministrului olandez Mark Rutte, până în 2030, producția din acest zăcământ va fi întreruptă complet.
Se reduce extracţia şi din Norvegia, și din Scoția. Potrivit unui raport publicat și destul de accesibil publicului, document elaborat de Institutul Oxford pentru Studii Energetice, în 2020, producția de gaze din Uniunea Europeană se va reduce de la volumul actual de 256 de miliarde de metri cubi, până la 212 miliarde de metri cubi, iar în anul 2030, cantitatea extrasă va fi de 146 miliarde de metri cubi.
În al doilea rând, cererea de gaze naturale din Europa va crește sigur. Centralele termice vechi pe cărbune sunt închise. Prin anul 2022, se vor închide definitiv toate centralele nucleare din Germania (și ponderea acestora în sectorul energetic german a reprezentat odată aproape un sfert din consumul național). Şi subliniem, aceste volume de gaze "în scădere" nu pot fi înlocuite cu nimic, repet, nici cu gaze americane, nici cu gaze din Qatar, nici chiar cu gazele noastre naturale lichefiate din Iamal.
Preţurile acestor gaze nu sunt sustenabile, în mod banal, nu se compară cu preţurile gazului de conductă, iar în prezent nu există soluții tehnice pentru această problemă. Și dacă este justificat economic, este posibil chiar să mai crească prețul gazelor pentru populație (e greu de crezut că va fi o bucurie pentru cei care fac burgeri, dar vor plăti), însă pentru industria europeană dezvoltată, gazul natural lichefiat înseamnă doar moarte: creșterea prețului la produsele mari consumatoare de energie din lanțul tehnologic duce în mod banal la prăbuşirea competitivităţii lor pe piețele globale.
Iată ce este mai interesant în această "ecuaţie a gazelor" pentru divertisment. Chiar ieri, prima din cele două conducte ale gazoductului "Fluxul Turcesc" a ajuns pe ţărmul Turciei. Şi după cum ne anunţa mai sus Alexandr Medvedev, în cel mai scurt timp, Gazprom va selecta ruta finală pentru transportul gazelor prin "Fluxul Turcesc" spre Europa (gaze ce vor veni prin a doua conductă la care se lucrează de zor acum pentru finalizare).
„În prezent, se discută două opțiuni principale, a declarat vicepreședintele companiei. În ceea ce privește piețele, este vorba de Grecia, Italia, Bulgaria, Serbia, Ungaria“. Adică, Gazprom nu deranjează pe nimeni cu anunţul privind Nord Stream-3. El anunţă pur și simplu, ca să spunem așa, oferta necesară, încă nerostită, dar matematic exactă. Pentru "a treia" conductă a ambelor "fluxuri". Practic, Rusia este extrem de fericită cu transportul ei pe ambele rute - atât prin Turcia, cât şi prin nord.
Deci, acum să lăsăm Turcia să concureze cu Germania (de altfel, ele sunt cele mai mari țări europene, cu excepția Rusiei înseși) ca să vedem cine va construi noile "conducte de fluxuri" şi, respectiv, cine va fi principalul hub "pentru gazul rusesc, de care nu are nimeni nevoie". Ucraina este rugată să nu-şi facă griji, dar noi putem aștepta mult şi bine. Avem încă de construit „Puterea Siberiei“ pentru chinezi și, probabil, trebuie să ne gândim la o conductă către Coreea de Sud, printr-un teritoriu care vrea să se unească cu fraţii din Republica Populară Democrată Coreeană.
articolRia Novosti(preluareRADOR)
- Proiectul Nord Stream 2 este o completare a Nord Stream 1 - un proiect format din doua conducte de gaze care leaga Rusia de Germania prin Marea Baltica
- Proiectul Nord Stream 2 va fi pus in functiune inainte de sfarsitul anului 2019 (Gazprom)
- Nord Stream 2 - capacitate de transport de 55 de miliarde de metri cubi de gaze pe an. Astfel Nord Stream si Nord Stream 2 ar putea transporta 110 de miliarde de metri cubi de gaze pe an.
- Primele doua conducte deja existente, operationale din noiembrie 2011, respectiv octombrie 2012, sunt detinute de un consortiu inregistrat in Elvetia format din Gazprom (51%), companiile germane Wintershall si E.ON Ruhrgas (cu 15,5% fiecare), Gasunie (Olanda) si GDF Suez (cu cate 9%). (petroleumreview.ro)
- Intr-o prima faza, Comisia Europeana a limitat exploatarea sa de catre Gazprom, suspectata de abuz de pozitie dominanta in Europa de Est
- Polonia si Ucraina se opun vehement proiectului Nord Stream 2 afirmand ca le pune in pericol securitatea energetica, aceste tari fiind ocolite de traseul conductei.
- Comisia Europeana cauta surse diverse si alternative de aprovizionare energetica, iar Nord Stream 2 reprezinta contrariul cu aproape 80% din transportul total al gazelor rusesti.
- Atlantic Council atrage atentia ca una dintre strategiile folosite cu succes de Rusia este recrutarea de lideri politici germani pentru proiecte energetice precum gazoductul Nord Stream
- Sustinatorii proiectului Nord Stream arumenteaza ca este vorba doar de o investitie comerciala, realizata 100% din fonduri proprii si imprumuturi, unde nu se vor folosi bani publici (costul este estimat la 8 miliarde de dolari).
- Specialistii insa se intreaba ce rost ar avea inca o investitie uriasa intr-o conducta noua in contextul declinului cererii de gaz din Europa.
Referință:
Atlantic Council: "Caii troieni" ai Rusiei, reteaua prin care Moscova incearca sa influenteze politicile europene
Germania
Agresiunea ruseasca in Ucraina s-a tradus printr-o pierdere fundamentala de incredere din partea Berlinului, arata Atlantic Council in februarie 2017.
Campania de dezinformare a Rusiei in Germania si sprijinul pentru partidele populiste a marcat o noua etapa a degradarii relatiilor.
Dar Angela Merkel, care a sprijinit fara rezerve sanctiunile europene impotriva Rusiei, se afla sub o presiune puternica pe plan intern din cauza politicii liberale in privinta migrantilor si a atitudinii dure fata de Rusia.
Una dintre strategiile folosite cu succes de Rusia este recrutarea de lideri politici germani pentru proiecte energetice precum gazoductul Nord Stream.
La scurt timp dupa ce a parasit functia de cancelar, in 2005, Gerhard Schroder acceptat pozitia de sef al bordului proiectului ruso-german. Matthias Warnig, director executiv, a condus operatiunile Dresdner Bank in Rusia si a fost ofiter Stasi inainte de caderea Zidului Berlinului.
In ultimii 20 de ani, a fost creata o retea "prietenoasa Rusiei" de experti, ziaristi, politicieni si institutii de lobby. Aici se remarca German-Russian Forum (GRF), creat in 1993, si Petersburg Dialog (PD), fondat de fostul cancelar Gerhard Schroder si de Vladimir Putin in 2001.
German-Russian Forum este strans legat si partial finantat de companii active in Rusia. Consiliul de administratie este format din oameni de afaceri care au adeseori interese in Rusia, precum Bernhard Reutersbeger (EON AG), HansUlrich Engel (BASF), Hans-Joachim Gornig (GAZPROM Germania) sau fostul sef al cailor ferate rusesti Vladimir Yakunin.
Seful GRF este fostul premier al statului Brandenburg, social-democratul Matthias Platzeck.
"Pierdem acesti oameni care intotdeauna au privit spre Vest, prin intermediul sanctiunilor, care sunt percepute ca o pedeapsa de societatea ruseasca; prin respingerea dialogului pe picior de egalitate; prin aroganta, prin care credem ca avem valori mai bune; si prin dublul standard", spunea acesta, reluand practic tiparul tipic de comunicare al gruparilor pro-Rusia, asa numitul Putinversteher sau Russlandversteher.
Legaturi economice
In plan politic, actualul lider al SPD, vicecancelarul Sigmar Gabriel, a pus sub semnul intrebarii pozitia lui Merkel in privinta Rusiei si a pledat pentru ridicarea sanctiunilor economice.
Doua partide de opozitie - comunistii de la Die Linke si extrema dreapta Alternative fur Deutschland - cultiva relatii cu Rusia.
La fel ca Die Linke si AfD, miscarea anti-Islam PEGIDA prezinta Rusia lui Putin ca o alternativa la influenta SUA si la birocratii de la Bruxelles.
Mass-media ruseasca, precum Sputnik, RT si biroul german RTdeutsch sunt active in Germania. Ele coopereaza indeaproape cu ziaristii care sunt critici la adresa sistemului international dominat de SUA, precum Jurgen Elsasser, un adept al teoriilor conspirationist
Citeste si:
