Proiectele de explorare de la Marea Neagră prezintă aproape toate riscurile generale ale offshore-ului de mare adâncime, dar și anumite riscuri specifice, se arată într-un studiu independent privind sectorul offshore de țiței și gaze naturale, realizat de specialiștii Vasile Iuga și Radu Dudău și prezentat de Federația Patronală de Petrol și Gaze. Potrivit studiului, ratele de succes ale sondelor de explorare sunt de 20-25% în cazul României. Costurile forării unei sonde sunt între 150 și 250 milioane dolari.
Riscurile generale ale offshore-ului de mare adâncime:
- Rata de succes a sondelor de explorare este de circa 20-25% în România. A fost însă de 0% în cazul Turciei și al Bulgariei. Costurile forării unei sonde în apele adânci variază între 150 și 250 mil.$;
- Riscul comercial este semnificativ, pe fondul slabei conectări a Bazinului Mării Negre la piețele vest-europene;
- Infrastructura și logistica sunt, deocamdată, slab dezvoltate (spre deosebire de Marea Nordului sau de Golful Mexic) atât offshore, cât și onshore;
- Know-how-ul și resursele pentru managementul de proiect sunt încă foarte reduse, în pofida eforturilor făcute de țări ca România și Turcia;
- Riscul geopolitic este în creștere, ca urmare a evenimentelor politico-militare din Crimeea şi din estul Ucrainei, precum și a atmosferei tensionate dintre NATO și Rusia, și cu o Turcie aflată în relații antagonice cu aliații săi occidentali. Crimeea este, în prezent, puternic militarizată, având capabilități avansate de tip A2/ AD (anti-access area denial). Nave militare și ale NATO patrulează constant apele Mării Negre iar avioane de vânătoare ale Alianței supraveghează spațiul aerian al extremității sale sud-est europene. Această intensificare fără precedent a capacităților militare în Bazinul Mării Negre se reflectă, inevitabil, în percepția de risc geopolitic a titularilor de licențe petroliere și a potențialilor investitori interesați;
- Riscul fiscal și de reglementare este mare și în creștere. Se manifestă prin lipsa stabilității și predictibilității, modificările fiscale fiind aplicate retroactiv și fără minimă consultare;
- Riscul de mediu este apreciabil, Marea Neagră fiind măturată de furtuni violente. Zăcămintele sunt situate la mare distanță de țărm, făcând o potențială intervenție extrem de dificilă în condițiile lipsei echipamentelor specializate și a experienței;
- Riscuri legale și de reglementare în creștere, accentuate ca urmare a anexării Crimeii și a extinderii, de facto, a zonei economice exclusive a Rusiei.
Riscuri specifice Mării Negre:
- Este o mare aproape închisă, cu acces greu prin Bosfor. Adâncimea minimă a Bosforului este sub 50m, iar podurile care leagă Europa de Asia la Istanbul au o înălțime de 64m deasupra apei. Acest lucru înseamnă că platformele de foraj trebuie demontate pentru traversarea Bosforului și refăcute ulterior, ceea ce mărește semnificativ costurile (Foto 1);
- Pentru că s-au făcut puține exploatări, topografia fundului Mării Negre este insuficient cunoscută, ceea ce va putea complica traseul conductelor. De asemenea, fundul mării este instabil;
- La adâncimi de peste 200m este prezent hidrogenul sulfurat, cu efect de coroziune a conductelor și echipamentelor. Echipamentele capabile să opereze într-un asemenea mediu sunt semnificativ mai scumpe. De asemenea, la adâncimi mai mari de 500-600m, apa mării este saturată cu metan;
- Pe fundul mării se găsesc hidrați de metan în cantități mari, ceea ce poate fi periculos în situația în care ajung la suprafață, cu risc de incendiu sau de reducere a flotabilității navelor;
- În regiune sunt puține companii de servicii petroliere cu capacitatea necesară pentru lucrările offshore de mare adâncime.
"În consecință, riscul total pentru activitățile petroliere în Marea Neagră este unul ridicat. Aceasta face ca, pe de o parte, activitățile de explorare să fie mai puțin intense și, pe de altă parte, rentabilitatea pentru investitori să fie pe măsura riscului. În acest cadru, o parte din activitățile de explorare realizate în România în ultimii ani au rezultat în descoperiri, care însă nu au fost încă declarate comerciale. Au și fost forate un număr semnificativ de sonde „seci”, în diferite perimetre", se precizează în studiu.
Potrivit acestuia, unul dintre cele mai importante este riscul fiscal. "Recenta propunere legislativă privind activitatea petrolieră offshore (Legea Offshore) a crescut semnificativ gradul de impredictibilitate și a diminuat competitivitatea cadrului de reglementare. Din punct de vedere al fiscalității, propunerea legislativă introduce, pe lângă redevențe, un impozit progresiv pe venit, în funcție de prețul gazelor naturale. Totodată, prevede o limită a deductibilității investițiilor de 60% din venitul „suplimentar” rezultat din vânzarea gazelor între diferite intervale de preț. Mecanismul de deduceri și de stabilire a bazei impozabile descurajează investițiile, întrucât nu prevede deductibilitatea cheltuielilor făcute predominant înainte de începerea producției, ci se limitează la investițiile din luna în care se realizează veniturile suplimentare, fără o modalitate de reportare. De asemenea, din baza impozabilă nu sunt scăzute redevențele, așa cum este cazul în practica internațională", se arată în studiu.
Potrivit acestuia, cu o astfel de modificare a cadrului fiscal offshore, România ar fi propulsată pe poziția a doua, după nivelul de taxare, între țările regiunii extinse a Mării Negre, după Azerbaidjan (care însă beneficiază de condiții superioare de exploatare) și înaintea Kazahstanului, Turciei, Ucrainei și Bulgariei. Această potențială creștere a fiscalității are loc în contextul în care țările vecine (Kazahstan, Ucraina) își măresc competitivitatea prin reduceri de taxe și impozite pentru sectorul offshore. Mai mult, această propunere vine pe fundalul unei fiscalități petroliere deja crescute în România, ca urmare a prevederilor OG 7/2013 și OG 6/2013, prin care țara noastră s-a situat pe un sens contrar tendințelor europene ale fiscalității petroliere, caracterizate prin reducerea ratelor medii ale redevențelor și ale celorlalte impozite asupra sectorului petrolier upstream, pe fondul scăderii puternice a prețului țițeiului și gazelor naturale în intervalul 2014-2017.
În aceste condiţii, pentru a menţine competitivitatea sectorului offshore, studiul arată că este necesar ca o eventuală impozitare suplimentară pentru sectorul offshore să aibă o structură şi un nivel echilibrate, iar formula de calcul a redevenţelor să fie adaptată specificului acestui sector. Clarificarea și îmbunătățirea cadrului fiscal poate duce la diminuarea riscului total și, astfel, la obținerea unor venituri mai mari pentru guvern, cu asigurarea unui câștig suficient pentru investitori.
La data scrierii studiului, Senatul României a aprobat un amendament prin care este introdusă în proiectul Legii Offshore o clauză de stabilitate cu prevederi stricte: „Regimul de redevențe și regimul fiscal ... nu se vor modifica, indiferent sub ce formă, în favoarea sau în defavoarea titularilor de acorduri, pe toată durata acordurilor și a prelungirilor subsecvente.” De asemenea, este prevăzută posibilitatea deducerii integrale, din impozitele datorate de operatori, a „valorii cumulate a investițiilor în sectorul upstream, înregistrate în evidența contabilă potrivit reglementărilor legale în vigoare...”. Aceste revizuiri pot avea un rol decisiv în favorizarea deciziilor de investiții în offshore-ul românesc.
"Convingerea fermă a autorilor este că dezvoltarea sectorului offshore de gaze naturale este o ocazie istorică pentru țara noastră, cu mari beneficii de ordin economic, politic și de securitate energetică. Producția națională de gaze naturale se confruntă cu un declin accentuat al ratei de înlocuire a rezervelor, ceea ce înseamnă că, în lipsa punerii în producție a unor noi zăcăminte, dependența de importuri se va adânci de la an la an, iar securitatea aprovizionării va deveni tot mai dificil de asigurat. În aceste condiții, adoptarea unui cadru echitabil și stabil de reglementare a operațiunilor offshore, care să permită demararea lucrărilor de dezvoltare și producție, reprezintă un imperativ pentru economia națională. De decizia politică luată în următoarele săptămâni și luni depinde viitorul unui sector economic de importanță fundamentală pentru România", se mai arată în studiu.
Vezi aici studiul
