Închiderea „robinetului” de gaz rusesc pentru Bulgaria și Polonia evidențiază importanța strategică a coridoarelor verticale de transport, precum și utilitatea conductei greco-bulgare IGB și a hubului de la Alexandroupoli, scriu jurnalistii greci de la To Vima.
La câteva ore după anunțul companiei ruse Gazprom că suspendă livrările de gaze către Bulgaria (din cauza refuzului acesteia de a plăti în ruble pentru punerea în aplicare a prevederilor decretului emis în acest sens de Vladimir Putin), premierul bulgar Kiril Petkov l-a sunat pe Kyriakos Mitsotakis.
Premierul grec l-a asigurat pe omologul său bulgar că Atena va ajuta țara vecină să facă față provocării energetice dificile prin care este nevoită să treacă.
Închiderea „robinetului” de gaz rusesc pentru Bulgaria și Polonia (și eventual și pentru alte țări în viitorul apropiat) evidențiază importanța strategică majoră a coridoarelor verticale pentru transportul gazelor naturale din sudul Europei către nordul continentului. În acest context, tragedia războiului ruso-ucrainean oferă Greciei ocazia de a deveni o poartă de intrare a energiei către continentul european, cu accent pe sectorul de sud-est (Balcani) și nu numai.
Conducta greco-bulgară IGB
Este adevărat că mai multe guverne elene au încercat să joace „cartea” energetică, dorind să transforme țara într-un hub energetic al regiunii mai extinse.
Acest lucru nu prea a fost posibil până în prezent și, prin urmare, astăzi se fac eforturi pentru a accelera construirea de infrastructură și pentru a se găsi soluții realiste. Una dintre ele este construcția conductei interconectoare greco-bulgară (IGB) de gaze naturale.
Conducta IGB (cu o lungime de 182 km), care, conform informațiilor, ar urma să fie finalizată în luna iunie, va conecta rețelele de gaze ale celor două țări și va avea o capacitate anuală inițială de trei miliarde de metri cubi (bcm), cu posibilitatea de creștere a capacității ei.
În esență, de la momentul punerii în funcțiune a conductei IGB, Bulgaria va putea primi prin intermediul acesteia gaze naturale aduse prin conducta TAP, care transportă gaz azer pe piața europeană. În același timp, Grecia are capacitatea de a acoperi nevoile energetice ale Bulgariei prin intermediul terminalului de la Revythousa, pentru care se analizează și închirierea unui rezervor plutitor de GNL pentru a rezolva eventualele goluri în aprovizionarea cu energie.
Hubul de la Alexandroupoli
Construcția unui terminal plutitor de gaze naturale lichefiate (FSRU) la Alexandroupolis are o mare importanță pentru ecuația energetică a Balcanilor.
Conform calendarului de execuție, FSRU ar urma să fie gata până la sfârșitul anului 2023, iar capacitatea lui va fi de 5,5 miliarde de metri cubi pe an. Într-un discurs susținut în parlament în luna martie, Mitsotakis a anunțat construirea unui al doilea FSRU la Alexandroupoli, confirmând importanța pe care Atena o acordă dezvoltării energetice a țării.
Un obiectiv mai amplu este ca atât IGB, cât și terminalul FSRU de la Alexandroupoli să poată aproviziona și alte țări vecine, precum România și Serbia. În acest fel, Atena își consolidează rolul în regiune și în același timp contribuie într-o mai mare măsură la securitatea energetică a Europei.
Legătura cu Macedonia de Nord
De asemenea crucială este conducta interconectoare de gaze naturale dintre Grecia și Macedonia de Nord, pentru care acordul a fost semnat în vara anului 2021. Concret, conducta ar urma să conecteze sistemul grecesc de transport al gazelor naturale de la Nea Mesimvria, Salonic, până la granița cu Macedonia de Nord.
Conducta va avea o lungime totală de 123 de kilometri, dintre care 57 vor fi pe teritoriul Greciei, iar costul (pentru Grecia) se apropie de 50 de milioane de euro. Pe lângă diversificarea energetică pe care conducta o va oferi Macedoniei de Nord (care până de curând era aprovizionată prin Conducta Interbalcanică), obiectivul este extinderea acestei conducte până în Kosovo.
Potrivit unor surse competente, Pristina vede cu „ochi buni” această posibilitate, însă datele bugetare sunt cele care vor determina opțiunile finale. Autoritățile elene competente au întârziat oarecum în privința efectuării studiilor de piață (market test) și din acest motiv se pare că au primit din partea unor părți terțe interesate mai multe presiuni pentru a accelera procedurile.
Potrivit unor informații ale ziarului nostru, în zilele următoare va fi anunțat/prezentat market testul, pentru a da un imbold mai mare proiectului. La urma urmei, după cum au remarcat surse bine informate, „din punct de vedere politic există o mare voință de ambele părți”.
Transportul de energie din Egipt și Israel - Cabluri submarine și dificultăți
Concomitent cu conductele, se depun eforturi și pentru marele proiect de interconectare electrică între Grecia și Egipt. Cablul submarin va avea o lungime de 950 km și va ajunge de pe coasta egipteană până în regiunea Atenei. Este vorba despre un proiect de o importanță geopolitică uriașă, în care Atena investește atât în contextul independenței Europei față de hidrocarburile rusești, cât și al tranziției ecologice.
Planul este de a transporta 3.000 de megawați de energie electrică curată produsă în țara nord-africană din surse regenerabile (SRE). Potrivit estimărilor, costul cablului se ridică la 3,5 miliarde de euro. Din acest motiv, surse bine informate au subliniat necesitatea finalizarii până la sfârșitul anului a discuției dintre organele competente din cele doua țări, pentru ca proiectul să fie inclus în lista Proiectelor de Interes Comun (PCI) pentru a primi finanțare comunitară.
În plus, există și EuroAsia Interconnector, care va transporta energie electrică din Israel în Cipru și de acolo în Creta. Și acest proiect se confruntă cu dificultăți, întrucât, în timp ce tronsonul Cipru-Creta ”a fost demarat” datorită eforturilor uriașe ale Atenei, construcția tronsonului Cipru-Israel prezintă întârzieri serioase care i-au preocupat pe miniștrii energiei din cele trei țări la recenta lor întâlnire la Ierusalim, potrivit To Vima. (Rador)
3
1
