Senatul a modificat zilele trecute ordonanţa privind plafonarea şi compensarea preţului la energie, în sensul în care mai multe categorii de persoane vor beneficia de facturi mai mici. Legea conţine câteva idei bune, care, însă, implementate prost, pot face mai mult rău decât bine.
Legea a plecat spre Camera Deputaţilor, unde mai pot fi făcute modificări.
1. Familiile cu cel puţin trei copii vor plăti un preţ plafonat de 0,68 de lei pe MWh, la fel şi cei care utilizează aparatură medicală.
Ideea este foarte bună, adică ajutăm consumatorii care au cea mai mare nevoie, însă este foarte greu de pus în practică. Ar trebui ca aceşti consumatori să fie trataţi separat de către furnizori. În primul rând, ei vor trebui să ia legătura cu furnizorii, să trimită o cerere, să trimită documente doveditoare, ca apoi furnizorul să îi emită o factură specială, cu plafonul respectiv de preţ.
Pentru furnizori, schimbarea sistemului de facturare pentru mai multe categorii de consumatori este un coşmar logistic. Durează şi este costisitor, iar costurile se regăsesc, evident, tot în factură.
Cel mai bine ar fi fost ca aceşti consumatori să primească subvenţii directe de la stat, nu prin intermediul facturilor şi al furnizorilor. Însă acum, în loc să aleagă calea cea mai simplă şi directă, statul efectiv se scarpină cu mâna dreaptă la urechea stângă. Aşa cum arată legea plecată din Senat, furnizorii ar trebui să suporte în primă instanţă diferenţa din factură, urmând să-şi recupereze banii de la stat. Deci aceeaşi bani plimbaţi fără nicio logică pe un circuit mai lung.
2. De preţ plafonat ar urma să beneficieze şi mai mulţi consumatori non-casnici: întreprinderile mici şi mijlocii, operatorii ce prestează/furnizează serviciile de utilităţi publice, inclusiv Metrorex S.A., lăcaşurile de cult, farmaciile, producătorii şi distribuitorii de medicamente, administratorii de parcuri industriale, operatorii economici din domeniul industriei alimentare.
Şi aceasta este o idee bună, dar ar fi putut fi făcută mult mai simplu.
La fel ca la consumatorii casnici, statul a ales să plimbe nişte bani de la bugetul de stat în conturile furnizorilor, în loc ca aceşti consumatori să se poată duce să-şi cumpere direct energia de la producători sau furnizori pe o platformă bursieră care există deja, dar unde niciun vânzător de energie nu este interesat să participe.
Soluţia ar fi obligarea producătorilor de a vinde o parte din energie aici. Ideea a mai fost enunţată de marii consumatori de energie, dar autorităţile nu au agreat-o.
De ce preferă statul să procedeze aşa? Pentru că, în primă fază, preţul mic pe care îl plătesc consumatorii plafonaţi, fie ei casnici, fie non-casnici, este suportat din buzunarul furnizorilor. Problema este că furnizorii îşi primesc apoi banii de la stat cu întârziere de luni de zile, ceea ce deja le creează mari probleme, existând inclusiv riscul de default şi de perturbare a întregii pieţe.
3. Impunerea unui plafon de 1.300 de lei pe MWh pentru decontările furnizorilor.
Ideea unui plafon pentru decontarea preţului de achiziţie a energiei de către furnizori este foarte bună, pentru a nu exista riscul ca aceştia să fraudeze bugetul statului, adică să cumpere energia la un preţ umflat artificial şi să vină apoi la stat să ceară diferenţa. Însă preţul de 1.300 de lei pe MWh este foarte mic, cu mult sub preţul pieţei, care nu a fost de mult timp sub 2.500 de lei. Practic, furnizorii acumulează din start pierderi.
Din această cauză, piaţa este blocată total. De la 1 septembrie, de când a intrat în vigoare OUG 119, nu s-a mai făcut nicio tranzacţie pe piaţa forward, pentru că furnizorii vor să cumpere doar cu 1.300 de lei, iar producătorii nu vând sub 2.500 de lei, iar oferta cu cererea nu au cum să se întâlnească. Producătorii, fiind de stat, nici nu pot vinde la un preţ mai mic şi argumentează că ar fi luaţi în vizor de Curtea de Conturi că nu îşi maximizează profitul.
Plafonul de 1.300 de lei a fost introdus de către Guvern în OUG 119, însă nu a fost modificat până acum în Parlament, deşi companiile din energie au avertizat că vor intra în incapacitate de plată dacă este menţinut.
În tot acest timp, energia este tranzacţionată doar pe PZU, piaţă spot, unde preţurile sunt mult mai mari.
4. În Senat a fost introdusă prevederea potrivit căreia producătorii de energie au obligația de a vinde prin contracte bilaterale negociate direct cel puțin 70% din producția proprie disponibilă din producția proprie către furnizorii cu clienți finali, Transelectrica, distribuții și consumatorii industriali mari.
La rândul lor, furnizorii care au în portofoliu cel puțin 100.000 de clienți și un consum de cel puțin 500 GWh în anul 2021 au obligația să încheie contracte la termen de minim trei ani care să acopere 70% din consumul clienților lor pentru următorii trei ani. Perioada de livrare aferentă fiecărui contract încheiat trebuie să fie de cel puțin un an.
Ideea de a securiza pe termen lung energie către consumatorii finali este foarte bună. Însă piaţa este blocată de acel plafon de 1.300 de lei pentru achiziţia de energie. Nu este astfel clar cum vor putea fi încheiate tranzacţii între producători şi furnizori, astfel încât toată lumea să-şi onoreze obligaţiile din această legislaţie.
5. O altă prevedere din OUG 119, dar care nu a fost modificată de către Senat este supraimpozitarea traderilor de energie.
Ideea este una bună, pentru că traderii erau singurii care câştigau în piaţă şi care nu erau suprataxaţi.
Din păcate, însă, aşa cum arată ordonanţa, sunt supraimpozitate inclusiv activităţile de trading transfrontalier, adică importul şi exportul. În primul rând, această prevedere ar puta fi considerată ilegală de către Comisia Europeană, întrucât înseamnă bariere în calea tranzacţiilor dintre state şi contravine ideii de piaţă unică europeană.
În al doilea rând, România are nevoie de importuri de electricitate şi gaze în vârfurile de consum şi există riscul să nu mai facă nimeni aceste importuri. Reprezentanţii Asociaţiei Furnizorilor de Energie din România au avertizat deja că ne putem trezi cu deficit de energie sau gaze în perioadele geroase de iarnă, ceea ce va însemna raţionalizarea consumului.
Sursă foto: DreamStime.com
0
2
