Preturile-record la petrol s-au prabusit, dind un semnal ingrijorator pentru tari ca Rusia, ale caror planuri optimiste s-au bazat, in mare masura, pe o conjunctura tarifara convenabila, scrie Nina Pusenkova, expert al filialei moscovite a Centrului Carnergie, intr-un articol publicat de cotidianul Nezavisimaia gazeta.
Desi, precizeaza specialistul, nu toate tarile producatoare de titei se bucura de preturi ridicate: cu exceptia Venezuelei, care vrea sa puna Occidentul in genunchi, Arabia Saudita abordeaza dintr-o perspectiva mai indelungata si considera ca tarifele ridicate nu fac decat sa franeze cresterea economiei mondiale si, ca urmare, cererea la petrol.
In plus, ele stimuleaza dezvoltarea surselor alternative de energie, care constituie o provocare pe termen lung a industriei petroliere. Preturile la titei sunt influentate de numerosi factori, iar unul din ei este oferta. Cat aur negru a mai ramas in lume? Concluzii alarmiste de genul „petrolul se sfarseste” urca tarifele.
Expertii Agentiei Internationale pentru Energie (IEA) spun ca in adancuri mai sunt circa 10 trilioane barili de echivalent petrolier, petrol traditional si gaze si cam tot atatea resurse netraditionale. Din aceste 20 de trilioane, productia lor depinde de coeficientul de extractie, de progresul tehnologic si de pretul la petrol.
Spre comparatie – in 100 de ani de exploatare a zacamintelor petroliere au fost realizate 1,5 trilioane barili de echivalent petrolier si in urmatorii 25 de ani se vor produce tot 1,5 trilioane barili. Indicii mondiali ai rezervelor de titei si gaze naturale, bogatii care pot fi aduse la suprafata din rezervele cunoscute si in conditiile actuale de dezvoltare economica si tehnologica, se cifreaza la aproximativ 2,2 trilioane barili echivalent petrolier.
Iar rezervele dovedite de titei, potrivit datelor Britich Petroleum, s-au situat, in 2007, la nivelul a 1.2 trilioane de barili. Asta ajunge pentru 42 de ani. Un lucru este cert – timpurile „titeiului ieftin si usor” au trecut: tot mai rar se descopera noi zacaminte importante, tot mai mici devin zacamintele deja descoperite, tot mai mult se epuizeaza rezervele usor accesibile din regiunile cu infrastructura dezvoltata.
La orizont se contureaza „epoca petrolului scump si greu” – este timpul Arcticii, al adancurilor oceanelor si al resurselor netraditionale. Dar descoperirile tehnico-ştiintifice vor simplifica si ieftini extractia lui.
Un exemplu in acest sens il constituie Norvegia. Baza ei de materii prime imbatraneste, rezervele dovedite ajung pentru inca noua ani. De aceea, industria petroliera a pornit spre Arctica. Important este insa ca Norvegia foloseste potentialul tehnico-stiintific pe care l-a dezvoltat activ de la inceputurile exploatarii zacamintelor sale.
Ce face Rusia, se intreaba autorul articolului? Rezervele sale cunoscute de petrol sint suficiente pentru 22 de ani, productia stagneaza, iar rezervele se inlocuiesc lent. Si asta in conditiile unei conjuncturi tarifare favorabile. Ce se va intampla in cazul unor preturi mai mici?
Principala "provincie" petroliera – Siberia de Nord - imbatraneste. De aceea Rusia se concentreaza acum pe Siberia rasariteana si pe Orientul Indepartat, indreptandu-se spre platourile continentale. Numai ca lucrurile se misca incet, mai ales cand marii jucatori, in loc sa colaboreze, intra in conflicte interminabile.
Incet decurg si negocierile privind pretul de livrare a petrolului si gazelor catre economii emergente precum China sau India. Cu platoul continental este si mai rau. Platoul este o chestiune de stat, care a incredintat utilizarea sa companiilor Rosneft si Gazprom.
Chiar daca vor plati pentru licentele de exploatare, pretul platit de cele doua companii va fi considerabil mai mic decat ce s-ar putea obtine din licitatii deschide si pentru companiile occidentale. Prin urmare, sufera bugetul federal. Asadar, conchide autoarea analizei, teama Rusiei ar trebui sa fie nu ca se termina petrolul, ci ca rezervele existente nu sint exploatate corect.
0
3
