Din actuala clasă politică vedeţi dumneavoastră un guvern pregătit – nu zic capabil, nici măcar cinstit. Au ei pregătirea necesară într-o astfel de criză să înţeleagă cauzele şi să vadă efectele pe termen lung şi să poată lua măsuri? Nu. Şi nici măcar n-ar trebui să inventeze ceva, ci pur şi simplu să copieze din alte ţări unde anumite părţi ale sistemului funcţionează. N-or fi cele mai bune la ei, dar sigur sunt mai bune ca la noi! Preşedintele SIBEX, Cristian Sima, explică noul context european după Pactul Fiscal în emisiunea realizată de HotNews şi Deutsche Welle.

Cristian Sima in redactia HotNews.roFoto: Bety Blagu / HotNews.ro

• Vezi aici idialogul lui Cristian Sima cu cititorii

Ce va face pactul fiscal? Ce rol a jucat Germania?

Cristian Sima, preşedintele SIBEX:

• Spre deosebire de cei care au frâiele puterii în România, UE urmăreşte ca măsurile impuse să fie duse la bun sfârşit. Romania are nevoie de un bici, care sa stea la Bruxelles si sa dea peste mana celor care nu respecta ceea ce au semnat. Indiferent ca acest bici se numeste de USL, PDL, PSD.
  
• Din punct de vedere al Marii Britanii, nesemnarea Pactului a fost o mişcare inteligentă şi Cameron va avea de câştigat din chestia asta. Dar una e situaţia Marii Britanii şi alta e situaţia României. Marea Britanie are şi personalităţi şi profesionişti şi politicieni capabili să îşi stabilească propria strategie şi să o pună în practică.
• Marea Britanie are şanse să iasă din criză înaintea zonei Euro. La fel ca SUA care printr-o tiparniţă continuă de bani în condiţii de deflaţie se pare că se mişcă destul de bine.
• Ceea ce se încearcă acum este o Uniune Fiscală, nicidecum un buget comun. Or problema monedei unice europene e că ar trebui să existe un buget european unitar.
• Nu cred că Pactul Fiscal este o soluţie. E o amânare şi o bulă de optimism pentru ceea ce se va întâmpla.
• Importantă e lupta împotriva şomajului generalizat care creşte cu o viteză spectaculoasă, şi lupta împotriva recesiunii.
• Tensiunile sociale se vor agrava şi asta poate duce foarte repede la haos. Niciun guvern din Europa nu se ocupă de scăderea şomajului, ceea ce americanii fac.
• Nu putem să aplicăm un model nemţesc pentru că nu avem nemţi. Nu ne putem compara cu Germania. În ceea ce priveşte munca avem nişte discrepanţe ireconciliabile.
• Germania fiind cea mai bogată ţară evident va plăti cel mai mult şi n-ar merita să plătească. Pe de altă parte, nemţii trebuie să înţeleagă că trebuie să plătească faptul că ei au fost cuminţi.
  

Cristian Ştefănescu, Deutsche Welle:

• Un optimism prudent manifestat de cancelara germană. Și nu tocmai gratuit. Deocamdată, avem, în Europa, un pact de stabilitate pe care un grup de naţiuni l-a ratat şi avem aceleaşi naţiuni care promit să respecte un alt pact, cel puțin la fel de sever. Şi îi mai avem pe liderii europeni care încearcă, pe bâjbâite, pe pipăite, să iasă din labirintul unei crize pe care nici ei şi nici măcar economiştii nu par a o înţelege pe deplin – cu atât mai puţin noi, ceilalţi, care trebuie să îi suportăm costurile.
• Cu siguranţă nimeni nu poate vorbi, după summitul de luni, despre vreun succes, chiar dacă Angelei Merkel i-au trebuit numai câteva săptămâni pentru a convinge 25 din cele 27 de naţiuni să promită constituționalizarea frânei de îndatorare. De fapt, nu e neapărat reuşita Angelei Merkel; pactul acesta fiscal este, cumva, o bostănărie iar teama care i-a determinat pe europeni să şi-o păzească este, mai degrabă, generată de agenţiile de rating, implicit, de costurile tot mai ridicate ale propriilor credibilități. Există, însă, într-o lume în care prea multe se învârt în jurul jocurilor generate de alternanța democratică la putere, antecedentul pactului de stabilitate, aşa că semnele de întrebare se menţin ca şi înaintea înţelegerilor de luni.
• Adăugăm, la aceste îndoieli, și o anume teamă a Germaniei, chiar dacă ea ar putea fi explicată prin ceea ce, în genere, se obișnuim să spunem că ar fi „treabă nemțească bine făcută”: anume, teama față de propria-i capacitate de a suporta întreaga responsabilitate cu care s-a trezit şi pe care, de fapt, şi-a asumat-o. Însăşi cancelara Angela Merkel avertiza, vinerea trecută, la Davos, că ţara sa nu are – nici măcar ea – resurse nelimitate.
  

HAOSUL EUROPEAN

Cristian Sima:

• Moneda Euro are câteva probleme de structură, de sistem. Ea a fost creată prost, fundaţia casei este proastă şi acum casa e în flăcări. Trebuie intâi stins incendiul şi după aia trebuie analizat de ce pereţii nu erau ignifugi şi de ce fundaţia e proastă şi cum o refacem. Oricum trebuie refăcută structura Euro.
• Cum să-i ceri Greciei o amendă când ea are o datorie imensă? Ce mai contează că are să-şi dea o amendă pe care oricum nu o poate plăti dacă nu-şi poate plăti nici banii împrumutaţi?
  

Cristian Ştefănescu:

• A fost şi ziua în care a ieşit pe piaţă povestea cu supercomisarul pentru Grecia. O manieră interesantă de a deschide un subiect şi o derulare interesantă a temei: fie cineva a încercat să încingă spiritele înaintea summitului de la Bruxelles, fie, dimpotrivă, a fost o supapă înaintea întâlnirii la vârf. Episodul cu supercomisarul a generat o dezbatere în jurul rolului jucat de Germania în Europa. Se poate vorbi despre o hegemonie a Germaniei, cum au lăsat unii să se înţeleagă? Care unii sunt, în bună măsură, aceleași voci auzite, recent, reproșând Germaniei o prea multă prudență în a salva (pentru a evita, totuși, termenul „disciplinare”) Europa.
• Că este un model o dovedeşte însuşi preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care vede, pentru Franţa, o cale de urmat germană. Și nu e singurul. Din păcate, prea puţine alte naţiuni europene se pot bucura de nemţi proprii. Or, dacă ar fi să aștepte maturizarea fiecăruia dintre membrii săi, Uniunea Europeană ar putea foarte ușor pierde orice tren. Nevoia de instrumente este atât de urgentă încât, oricât de noi și fără precedent ar fi provocările, amenajările interioare ale construcției europene se cer făcute din mers. Nu poți trimite oamenii în concediu, pentru un weekend, ca în reality show-urile televizate în care o echipă le redecorează personajelor principale casa în absența lor. Europa e condamnată să lucreze prin improvizații, prin inovare și, în cazul fericit, prin invenții născute după principiul acela cu „99% inspirație”.
  

INSPIRAŢIA ROMÂNEASCĂ

Cristian Sima:

• Mâine România ar putea face cinci guverne de tehnocraţi cu specialişti foarte buni. Ca cineva să ajungă să preia conducerea unei ţări trebuie să aibă o anumită popularitate. Dar de obicei oamenii cu adevărat capabili nu-şi doresc să fie populari.
• Din actuala clasă politică vedeţi dumneavoastră un guvern pregătit – nu zic capabil, nici măcar cinstit. Hai să presupunem că ar fi cinstiţi şi că ar avea dorinţa de a salva România. Eu cred că mulţi au dorinţa asta. Dar au ei pregătirea necesară într-o astfel de criză să înţeleagă cauzele şi să vadă efectele pe termen lung şi să poată lua măsuri? Nu.
• Faptul că noi am tăiat salariile şi am vrut să tăiem pensiile este o pură întâmplare! Băsescu a avut un nas şi un noroc să impună acea tăiere hulită în toată ţara. Întâmplător a fost bine, i-a reuşit. Dar nu se poate să conduci o ţară numai cu nasul politic. Ai nevoie de specialişti care să-ţi pună în practică nişte măsuri, să-ţi schimbe sistemul.
• Or de 22 de ani la noi nimeni nu reuşeşte sistemul cu adevărat pentru că nu sunt pregătiţi.
• Şi nici măcar n-ar trebui să inventeze ceva, ci pur şi simplu să copieze din alte ţări unde anumite părţi ale sistemului funcţionează. N-or fi cele mai bune la ei, dar sigur sunt mai bune ca la noi!
• Ca să producem creştere economică avem nevoie de un singur lucru: să încurajăm munca. Avem nevoie de taxe apropiate de zero, un 2% pe salarii. Nu cred că prin consum din acesta desfrânat se mai poate salva ceva. Când mai mulţi români vor avea locuri de muncă, chiar mai prost plătite, va fi bine.