Romania si noul tratat fiscal. De ce e nevoie de noul Tratat pentru statele UE si care sunt posibilele efecte

Luni, 20 februarie 2012, 13:32 Economie | Finanţe

Noul tratat fiscal este parte a Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea si Guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare, si introduce un set de reguli care sa imbunatateasca disciplina bugetara la nivelul regiunii, aducand si penalitati automate pentru statele care au semnat tratatul. Acesta a fost agreat de catre cele 17 state membre ale zonei euro,la care s-au alaturat aproape toate celelalte state membre ale UE, cu exceptia Marii Britanii si a Cehiei. Noul tratat se incadreaza in politica generala a UE de a sprijini cresterea economica sustenabila, crearea de locuri de munca, competitivitatea si coeziunea sociala.

In cazul ratificarii de Parlament si introducerii prevederilor sale in Constitutie, Romania si-ar asuma prin acest Tratat o pozitie bugetara pe termen mediu echilibrata sau excedentara, ceea ce era mentionat si in Pactul de Stabilitate si Crestere, la care s-ar adauga insa si o limita inferioara in ceea ce priveste deficitul bugetar structural, de 0,5 procente din PIB.

• Vezi aici Ce inseamna deficitul structural si ce inseamna pentru Romania limitarea sa la 0,5% din PIB

Obligatia statului membru este de a introduce in sistemul legislativ national, la nivel de Constitutie intr-o perioada de maxim un an de la semnarea Tratatului, acest obiectiv fiscal.

Exista si mentiunea ca atunci cand raportul dintre datoria publica si Produsul Intern Brut este semnificativ sub nivelul admis de 60% si nu exista riscuri privind sustenabilitatea pe termen lung a finantelor publice, limita inferioara pe termen mediu a deficitului structural ca pondere in PIB sa poata ajunge la 1,0%.

Atunci cand se inregistreaza o abatere de la acest obiectiv se declanseaza automat un mecanism de corectie, prin care statul membru in cauza va fi obligat sa aplice masuri pentru a se incadra in limitele stabilite. Daca acest lucru nu se intampla, pe baza  raportului de evaluare emis de Comisia Europeana, Curtea de Justitie a Uniunii Europene va fi sesizata si apoi, in urma hotararii Curtii, se vor impune sanctiuni financiare de maxim 0,1% din produsul intern brut al tarii. Aceste sume provenite din sanctiuni vor fi folosite fie ca fonduri ale Mecanismului European de Stabilitate (pentru statele sanctionate care fac parte din zona euro), fie in bugetul general al Uniunii Europene (pentru statele care nu sunt membre ale zonei euro).

Dupa acest cadru, care are un caracter general, apar notiunile tehnice cu privire la deficitul structural. Deficitul bugetar efectiv este format din doua componente. Prima este o componenta structurala (cheltuieli si venituri bugetare ”permanente”, care nu variaza in functie de faza ciclului economic), iar cea de-a doua este componenta ciclica (cheltuieli si venituri bugetare a caror evolutie este corelata cu cresterea/stagnarea/declinul economiei nationale, precum veniturile din TVA, impozitele pe profit sau cheltuielile cu ajutoarele pentru somaj). Suma  acestor doua componente duce in final la ceea ce se cheama deficit bugetar efectiv. Conform Tratatului, deficitul bugetar efectiv trebuie sa fie de maxim 3% din PIB-ul national, in timp ce deficitul structural are o pondere de maxim 0,5%. Pe termen lung, adica la nivelul PIB-ului potential, componenta ciclica este zero, ceea ce conduce la identitatea deficit bugetar efectiv = deficit bugetar structural.

Aceasta noua regula poate contribui la o crestere a increderii in economia UE in general, si a zonei euro, in particular. Poate fi un semnal ca politicul incearca sa aduca ordine intr-un context dominat (inca) de mai multe efecte:

• politicile incepute prin anii 80, care au condus la extinderea caracterului social al modelului european de economie, nivel al taxarii ridicat si rigiditate a pietei muncii
• esecul in reducerea datoriilor suverane, care era necesara pentru indeplinirea criteriilor de la Maastricht stabilite in 1992, unde se mentiona ca datoria publica in PIB trebuie sa fie de maxim 60%. Doar statele nordice au reusit in aceasta perioada sa isi reduca datoria publica. In anul 2008, media la nivel comunitar al datoriei publice se situa in jurul a 62%, iar in 2009 aceasta a ajuns la 74%, conform Comisiei Europene.
• ratele de crestere inferioare celor inregistrate de alte puteri globale (SUA, China, India, etc.) din anii 2000 si din prezent, care au dus Europa (partea ei Occidentala) intr-un soi de stagnare economica caracterizata de datorii publice ridicate, somaj crescut (chiar ingrijorator in randul tinerilor) si deficite comerciale.

Problema esentiala pe care o vad in acest moment se refera la faptul ca, prin politicile adoptate la nivel european, trebuie sa se incerce recrearea ”ecosistemului”, prin care sa se puna in functiune intreaga economie europeana caracterizata de cele mentionate mai sus.

Dupa cum se stie, in deceniul trecut, nici Strategia Lisabona si nici Pactul de stabilitate si crestere nu au reusit sa ofere un raspuns la problema stagnarii si a pierderii de competitivitate fata de celelalte state ale lumii. Prin Agenda Europa 2020, Pactul Europlus si Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea si Guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare se pun bazele modului in care Uniunea Europeana se va dezvolta.

In Romania, pana la sfarsitul anului 2009, se observa ca deficitul structural a fost considerabil peste cel efectiv, ceea ce arata ca prin surplusul generat de componenta ciclica a deficitului bugetar (incasari bugetare crescute din perioada de expansiune) s-au efectuat cheltuieli cu caracter permanent (precum cresterile de 50% ale pensiilor si salariilor bugetare), care au impus apoi, odata cu adancirea recesiunii (scadere economica de aproximativ 10 procente in anii 2009 si 2010) masurile care sa reduca aceste cheltuieli. Alegerile guvernului in aceasta privinta pentru a repara dezechilibrele bugetare se cunosc si au fost dezbatute suficient.


Sursa datelor: European Economic forecast – Autumn 2011

Bunul simt ne spune ca aceasta regula poate duce la cheltuieli bugetare mai bine prioritizate si o mai buna eficienta. Mentinerea unui deficit structural de 0,5 procente din PIB impune ca in perioada de expansiune guvernele sa ”economiseasca” veniturile suplimentare generate de cresterea economiei. Acestea vor trebui sa isi aleaga mai eficient cheltuielile pe care vor sa le faca si sa actioneze anticiclic. Ulterior, in perioada de contractie economica, economiile facute vor fi folosite la cresterea cheltuielilor, ajutand cererea agregata sa isi revina.

In acest fel se poate realiza si un mix mai bun intre politica monetara si politica fiscal-bugetara. Comportamentul anticiclic al guvernului, cel putin in teorie, duce la o deviatie mai mica a PIB-ului efectiv fata de PIB-ul potential (nivelul de PIB real care poate fi produs de economie fara a genera presiuni inflationiste), reducandu-se presiunile inflationiste care pot fi generate de cheltuielile bugetare.

Dupa cum se poate observa in figura de mai jos, actiunea guvernului a fost mai mereu prociclica, in faza de expansiune a economiei crescand si cheltuielile guvernamentale, in timp ce in perioada de decalaj recesionist (output-gap negativ) si cheltuielile bugetare s-au redus. Este de asteptat ca anul acesta, pe fondul ciclului politic, cheltuielile sa aiba un caracter expansionist.


Sursa datelor: European Economic forecast – Autumn 2011


Principalele obiectii fata de noua regula tin de:

• Implicatiile pe care aceasta le are fata de tarile emergente, cum este si cazul Romaniei. Este posibil ca o astfel de impunere sa duca la rate de crestere suboptime pentru Romania. De asemenea, fara masuri complementare care sa sprijine cresterea PIB-ul potential (cresterea natalitatii, investitii in tehnologii, economisire, educatie, etc. ), regula fiscala doar aduce o mai mare disciplina bugetara.
• Posibila slabire a cererii interne generata de reducerea deficitelor structurale la pragul de 0,5% din PIB care va ingreuna procesul de crestere economica  (reducerea cheltuielilor cu personalul bugetar si cu salariile).
• Sursele de finantare alternative care pot fi atrase si folosite de Romania, odata cu restrangerea cheltuielilor bugetare. Investitiile straine directe nu dau vrun semn de revenire, in timp ce in privinta atragerii fondurilor europene rezultatele nu ne incurajeaza sa le consideram drept un instrument care poate fi folosit pentru a creste si, respectiv, a converge catre media UE.

​