Un sondaj de opinie publicat recent scoate in evidenta cateva date interesante in ce priveste parerea romanilor despre sistemul de impozitare si despre modul in care statul ar trebui sa intervina in sensul atenuarii discrepantelor dintre cei bogati si cei saraci. Astfel, 74% dintre cei care au raspuns la sondaj cred ca impozitul unic de 16% este incorect, 73% cred ca cei bogati au obligatia de a plati impozite mai mari, 66% cred ca cei bogati au obligatia de a ii ajuta pe cei saraci, tot 66% cred ca statul ar trebui sa dea mai multi bani pentru ajutorarea saracilor, iar 61% cred ca statul ar trebui sa limiteze veniturile celor bogati. In plus, 85% sunt de acord cu initiativa UNPR de a impozita suplimentar averile mai mari de 500.000 de euro, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Cateva comentarii

1. Oamenii nu sunt egali! Daca acceptam ideea ca unii sunt mai inteligenti decat altii, mai bine pregatiti decat altii, mai productivi decat altii, mai putin lenesi decat altii, sau pur si simplu obtin rezultate mai bune decat altii, de ce nu putem accepta si ideea ca este absolut normal ca unii sa castige (mult) mai mult decat altii?

2. Cei mai multi dintre romani au o problema – castiga prea putini bani pentru a putea trai decent. In acelasi timp insa, aceasta problema nu a fost generata de faptul ca cei cu salarii mari platesc un impozit prea mic (adica tot 16%), ci provine din propria lor neputinta de a castiga mai mult.

Cu alte cuvinte, daca veniturile celor care castiga peste medie ar fi impozitate suplimentar, cum ar rezolva asta situatia celor care castiga sub medie, si aici ma refer in primul rand la situatia celor cu salarii mai mici de 1.000 de lei? Nu ar rezolva-o in niciun fel, ci doar i-ar face pe acestia sa fie cu sufletul impacat ca cei bogati platesc mai mult.

3. De ce nu ne punem problema altfel – in loc sa ii penalizam pe cei care castiga mai mult, de ce sa nu ii stimulam pe cei saraci sa castige mai mult? Adica sa reducem diferentele nu prin limitarea veniturilor obtinute la varf, ci prin ridicarea veniturilor celor care castiga foarte putin?

Iar cresterea sustenabila si pe termen lung a veniturilor celor saraci nu se face prin oferirea unor ajutoare sociale mai mari, si nici prin cresterea salariului minim pe economie, ci prin crearea unui mediu concurential care sa ofere sanse egale de avansare pe scara sociala.

4. Intotdeauna vor exista oameni saraci si oameni bogati, fie si numai daca ne gandim la faptul ca unii sunt mai motivati decat altii sa realizeze ceva in viata. Iar aceasta motivatie suplimentara (pe care unii o au, iar altii nu!) ii determina sa invete mai mult, sa munceasca mai mult si mai bine, sa fie mai responsabili etc.

Prin urmare, atunci cand discutam despre discrepantele dintre bogati si saraci, intrebarea la care ar trebui sa raspundem nu este “ii impozitam suplimentar pe cei care castiga mai mult?” ci “exista sau nu egalitate de sanse in societatea respectiva?”.

Iar in Romania, egalitatea de sanse reprezinta doar un vis frumos (un copil nascut intr-un sat dintr-o zona saraca si care parcurge zilnic 10 km pana la scoala are sau nu aceleasi sanse de succes in viata cu un copil din mediul urban? Sau ce sanse de succes in viata are un copil rrom? Sau cat de mare este accesul pe piata muncii a persoanelor cu handicap? Iar lista ar putea continua…).

• Comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.