"Hehehe, pai pentru ca e vara, asta stiu si cei de la grupa mica!!!", mi-a raspuns fiu-meu pe cand eu comentam la telefon cu un amic promisiunile de facilitati fiscale facute de guvernantii nostri zilele trecute. In definitiv, are dreptate si pustiul mi-am zis, toate modificarile importante la Codul Fiscal facute in ultimii ani au venit exact in perioada dintre Craciun si Anul Nou. Puteti intreba orice fiscalist din Romania si o sa va raspunda ca sarmalele si caltabosii nu au niciun gust daca n-ai si Monitorul Oficial pe masa!, scrie Gabriel Sincu, pe blogul lui.

Dar sa revenim la promisiunile ca Mosul ne va aduce ceva bun pe parte fiscala in perioada imediat urmatoare (asta bineinteles, daca vom fi cuminti :)). Si atentie, se pare ca nu vom primi un cadou, vom primi chiar doua! Astazi vorbim doar de unul, lasam continuarea pentru numarul viitor.

La prima vedere o masura buna, ceruta de multa vreme de o parte a mediului de afaceri, salutata cu reverente si plecaciuni chiar si de unii colegi de breasla. Dupa parerea mea, va avea tot atata rezultate pozitive pe cat a avut introducerea Registrului Operatorilor Intracomunitari in combaterea evaziunii pe TVA. Adica fix zero. Zero barat! Care sunt motivele pentru care cred acest lucru:

• Modificarea regulii privind exigibilitatea TVA nu se poate face la Bucuresti chiar daca Avocatul Poporului, Membrii Curtii Constitutionale sau Patriarhul Romaniei vor fi schimbati si pusi in locul lor oameni cu experienta in fiscalitate. Asta deoarece pentru a te abate de la regulile impuse de Directiva Europeana privind TVA avem nevoie de un acord de la Inalta Poarta Bruxelles. Care se da (daca se da) in circa 6-12 luni. Deci pana una alta ramanem in asteptate.
• Cosmarul birocratic pe care il presupune implementarea acestei masuri ar putea sa il egaleze (daca nu sa il depaseasca) pe cel generat (daca va mai aduceti aminte) de taxa pe scaunele din restaurant introdusa de un ministru de finante pe la finele anilor '90. De ce? Pentru ca plata TVA la incasare de catre furnizor trebuie sa fie insotita de amanarea dreptului de deducere a TVA la beneficiar. Adica daca furnizorul nu plateste TVA, nici beneficiarul nu isi va putea deduce taxa neplatita. Asta inseamna (in ambele parti) evidente separate, "cash-basis accounting" si evident costuri cu contabilitatea mai mari.  Si ce facem cand o factura se plateste doar partial?

Bonus: verificarea fiecarui furnizor in parte daca indeplineste sau nu criteriul cifrei de afaceri sub 500.000 EUR. Imaginati-va ce va insemna acest lucru la o companie cu cateva mii sau zeci de mii de furnizori: exact cum spuneam, un cosmar birocratic. Lucru care ar putea transforma avantajul intr-un dezavantaj, vor exista firme care vor prefera sa nu lucreze cu parteneri ce benficiaza de aceasta facilitate pentru a-si face viata mai usoara.

• Evaziunea fiscala: introducerea acestei reguli va deschide o cutie a Pandorei: se vor gasi destui "intreprinzatori" care sa fraudeze cu mare eleganta bugetul de stat: furnizorii nu platesc TVA-ul pe motiv ca factura nu e incasata, iar beneficiarii deduc TVA-ul inainte de a plati factura pe motiv ca nu au stiut ca furnizorul beneficiaza de aceasta facilitate. Dupa cateva astfel de "tunuri" ambii dispar cu tot cu TVA-ul.
• Ultimul argument pe care il aduc in discutie e mai delicat si este posibil sa fie contestat de specialistii in drept: nu cumva aceasta facilitate fiscala acordata doar unei categorii de contribuabili poate fi vazuta ca fiind un ajutor de stat? Nu e un domeniu pe care sunt stapan, drept pentru care nu vreau sa ma hazardez tragand concluzii, dar este un element ce trebuie avut in vedere. S-ar putea ca UE sa ne zica "pas" la aceasta solicitare chiar pe acest motiv.

Si pana la urma, cine sunt cei care si-ar dori plata TVA-ului la incasare? In opinia mea sunt doua mari categorii:

• cei trasi pe sfoara, care au livrat bunurile/au prestat serviciile, au emis factura dar furnizorul i-a lasat cu ochii in soare. Este un proverb care spune "daca nu deschizi ochii deschizi punga", de ce ar trebui sa fie bugetul de stat partas la pierderea cuiva care nu stie sa faca afaceri?
• cei care accepta cu buna stiinta plata facturilor la o perioada foarte indelungata. Daca faci asta cu scopul de a castiga cota de piata atunci trebuie sa-ti permiti sa-ti finantezi afacerea nu trebuie sa ceri ajutor de la bugetul de stat.

Asadar, concluzia mea este ca se face mult zgomot pentru nimic: sunt prea mici sansele ca aceasta masura sa fie acceptata, daca ea va fi totusi acceptata este foarte greu de gestionat si in plus beneficiarii acesteia nu cred ca sunt cei mai in masura sa ceara ajutor de la stat.

Succese!

Comenteaza pe blogul lui Gabriel Sincu despre Taxe, impozite si alte lucruri neplacute