Articol susținut PwC România

Noutăți de impact privind contribuțiile la Fondul pentru Mediu: Consecințe în practică

de Ana Maria Iordache, Iacob Buga     PwC România
Joi, 18 iulie 2019, 9:37 Economie | Finanţe


Ana Maria Iordache, Iacob Buga
Foto: Pwc Romania
O serie de modificări în materia contribuțiilor la Fondul de mediu cu impact semnificativ în activitatea operatorilor economici au fost introduse prin OUG nr. 50/2019, intrată în vigoare de la momentul publicării, respectiv din data de 2 iulie.

Deși actul normativ aduce noutăți atât în privința atribuțiilor Administrației Fondului pentru Mediu (AFM), cât și a sumelor ce constituie veniturile proprii ale acestei autorități, două modificări majore au consecințe imediate și, totodată, ridică deja întrebări din partea operatorilor economici privind punerea lor în practică. Astfel, noile prevederi extind obligația de a contribui la Fondul pentru mediu pentru mai mulți operatori și majorează cuantumul unora dintre contribuțiile existente. În cele ce urmează, ne vom opri atenția asupra acestor două modificări și vom analiza consecințele punerii lor în practică atât din perspectiva impactului economic, cât și a aplicării lor în timp.

Reglementarea unei contribuții de 2% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor de orice tip

Prima modificare la care ne vom referi vizează instituirea obligației deținătorilor de deșeuri de orice tip, persoane fizice sau juridice, de a plăti către Fondul pentru Mediu o contribuție de 2% din veniturile realizate din vânzarea respectivelor deșeuri.

În forma anterioară intrării în vigoare a OUG 50/2019, se prevedea doar obligația de plată a unei contribuții de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase. Noul act normativ prevede un cuantum diminuat al contribuției, de la 3% la 2%, dar lărgește sfera de aplicare a acestei contribuții la toate categoriile de deșeuri, nu doar a celor metalice feroase și neferoase.

Calitatea de contribuabili pentru această contribuție o au deținătorii care vând deșeurile. Cu toate acestea, contribuția de 2% aplicată asupra veniturilor obținute din vânzarea deșeurilor se reține prin mecanismul stopajului la sursă, se declară și se virează la Fondul pentru Mediu de către operatorii economici-cumpărători care desfășoară activități de colectare și/sau valorificare a deșeurilor (aceștia având calitatea de plătitori).

Vânzarea deșeurilor de către deținătorii acestora către operatorii economici care desfășoară activități de colectare și/sau valorificare a deșeurilor se realizează pe bază de factură, cu evidențierea distinctă a contribuției de 2% și cu reținerea acesteia.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor OUG 50/2019, contribuția se datorează numai pentru situația vânzărilor de deșeuri și înregistrării de venituri din astfel de activități de vânzare, apreciem ca această contribuție nu este datorată de operatorii economici care încredințează astfel de deșeuri spre valorificare / reciclare în scopul îndeplinirii obiectivelor prevăzute de legislația privitoare la protecția mediului.

O nuanță extrem de importantă adusă de noul act normativ privește persoana care are calitatea de contribuabil în cazul acestei contribuții. Astfel, OUG 50/2019 face referire la "deținătorul de deșeuri, persoană fizică sau juridică" și nu la "generatorul deșeurilor", așa cum se prevedea în forma anterioară a acestui text.

Potrivit prevederilor Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor (Anexa 1, pct. 10) deținătorul de deșeuri este definit ca fiind "producătorul deșeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora".

Deși prevederile OUG 50/2019 sunt neclare în această privință, concluzia ce pare a desprinde este că obligația de reținere și plată a contribuției de 2% va exista ori de câte ori un posesor al deșeurilor (indiferent dacă are calitatea de producător sau simplu deținător) vinde aceste deșeuri către un operator economic ce desfășoară activități de colectare și/sau valorificare a deșeurilor. În schimb, această obligație nu pare să intervină în situația vânzărilor de deșeuri către un operator economic ce nu desfășoară activități de colectare și/sau valorificare a deșeurilor deși, în practică, pare dificil de imaginat rațiunea economică a unor astfel de tranzacții.

Această concluzie rezultă și din analiza Notei de fundamentare a OUG 50/2019, în cuprinsul căreia se arată că "În prezent, contribuția de 3% aferentă veniturilor realizate din vânzarea deșeurilor reglementată la art. 9 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 196/2005 se datorează doar de către deținătorii de deșeuri metalice feroase și neferoase și se calculează la valoarea de vânzare a deșeurilor. În această situație, pentru toate celelalte tipuri de deșeuri, producătorul inițial al acestora nu datorează nici o sumă".

În practică, în situația unor vânzări succesive de astfel de deșeuri (de ex. de la un deținător către un colector și, ulterior, de la colector către valorificator), această prevedere poate genera unele inconveniente de ordin comercial prin majorarea bazei de cost cu valoarea acestei contribuții, dar și de ordin administrativ, dată fiind necesitatea declarării acestei contribuții de către fiecare cumpărător colector/valorificator al deșeurilor din respectivul lanț de tranzacții succesive.

Un alt aspect de mare însemnătate practică se referă la aplicarea în timp a prevederilor noului act normativ având în vedere faptul că, în realitatea socială, înstrăinarea deșeurilor este consecința încheierii unor diverse categorii de contracte încheiate între operatorii economici.

Astfel, de cele mai multe ori, înstrăinarea deșeurilor se realizează fie prin încheierea unui simplu contract de vânzare-cumpărare prin care se realizează o singură livrare de deșeuri, fie prin încheierea unui contract-cadru în baza căruia părțile realizează mai multe vânzări. Într-o asemenea situație, obligația de a reține și a plăti această contribuție se naște în cazul tuturor plăților de această natură efectuate începând cu data intrării în vigoare a prevederilor OUG 50/2019, chiar dacă respectivele plăți sunt efectuate în executarea unor contracte încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Totuși, în practică, pot exista și situații în care părțile au încheiat un contract de vânzare–cumpărare deșeuri înainte de intrarea în vigoare a OUG 50/2019, în executarea căruia a și fost plătit prețul agreat, însă livrarea efectivă a deșeurilor urmează a fi efectuată ulterior intrării în vigoare a OUG 50/2019. În opinia noastră, contribuția de 2% nu se va datora în cazul acestor tranzacții întrucât faptul generator constând în realizarea venitului s-a produs anterior intrării în vigoare a OUG 50/2019 ale cărei prevederi nu pot retroactiva.

Ecotaxa: Majorarea cuantumului și aplicarea la toate categoriile de pungi de plastic, cu excepția pungilor biodegradabile

Afirmându-se necesitatea implementării cerințelor standardului european EN 13432 și a descurajării consumului excesiv de pungi din plastic, prin OUG 50/2019, au fost modificate și reglementările privitoare la ecotaxă.
Astfel, cuantumul ecotaxei a fost majorat de la 0,1o lei/bucată la 0,15 lei/bucată fiind instituită, totodată, obligația de plată a acesteia ca urmare a introducerii pe piața națională a tuturor tipurilor de pungi de transport, cu excepția celor care respectă cerințele SR EN 13432:2002 (i. e. ambalajele valorificabile prin formarea compostului și biodegradare). Spre deosebire, în vechea reglementare obligația de plată a ecotaxei se năștea doar în cazul introducerii pe piață a pungilor și sacoșelor pentru cumpărături, cu mâner integrat sau aplicat, fabricate din materiale nedegradabile.

Așadar, începând cu 2 iulie 2019, ecotaxa se va datora nu doar în cazul introducerii pe piață a pungilor cu mâner, pe care până în prezent le achiziționam fiecare dintre noi de la casele de marcat ale magazinelor, ci și pentru pungile cu funcție de ambalare, din plastic subțire, care sunt utilizate, de exemplu, în cadrul raioanelor de legume-fructe.

Lărgirea sferei de aplicare a ecotaxei ridică întrebări și din perspectiva aplicării legii în timp întrucât există operatori economici care dețin deja stocuri semnificative de astfel de produse, achiziționate anterior intrării în vigoare a OUG 50/2019. Având în vedere că în cuprinsul noii ordonanțe nu există nicio dispoziție tranzitorie care să prevadă altfel, obligația de plată a "noii" ecotaxe va exista numai pentru achizițiile intervenite începând cu 2 iulie 2019, dat fiind că faptul generator al plății intervine la momentul introducerii pe piața națională a ambalajelor în discuție. Or, potrivit Legii nr. 249/2015 "introducerea pe piața națională" are loc la momentul furnizării pentru prima oară în vederea distribuirii, consumului sau utilizării pe piața națională în cadrul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit a respectivelor pungi. Totuși, o analiză atentă trebuie efectuată în vederea determinării naturii juridice a contractelor prin care respectivele ambalaje au fost achiziționate de către fiecare operator economic în parte.

Obligația de plată a ecotaxei îi revine operatorului economic care introduce pentru prima dată pe piața națională aceste ambalaje, respectiv importatorul sau producătorul.

În schimb, în cazul în care pungile poartă marca retailer-ului /distribuitorului vor fi incidente reglementările privitoare la produsele marcă proprie. Astfel, obligația de plată a ecotaxei va reveni retailer-ului/distribuitorului care și-a aplicat marca pentru că el va fi considerat de către AFM cel care introduce pentru prima dată pe piață produsul.

Deși imprimarea mărcii proprii poate fi de ajutor în monitorizarea trasabilității, o asemenea acțiune nu este lipsită de consecințe economice întrucât retailer-ul /distribuitorul care și-a aplicat marca asupra acestor produse devine și operatorul economic responsabil pentru îndeplinirea obiectivelor de valorificare / reciclare a deșeurilor de ambalaje generate de aceste pungi. În cazul vânzării acestor produse pentru recuperarea ecotaxei de la clienți (și nu punerea lor gratuită la dispoziția clientului așa cum se întâmpla până de curând) vor exista implicații inclusiv din perspectiva TVA, ecotaxa fiind cuprinsă în baza de impozitare a TVA.

În concluzie, intrarea în vigoare a OUG 50/2019 a condus, printre altele, la extinderea sferei subiecților care trebuie să contribuie în vederea formării resurselor Fondului pentru mediu, precum și la sporirea cuantumului unora dintre contribuțiile existente. ​

Un articol semnat de Ana Maria Iordache, Partener D&B David și Baias și Iacob Buga, Avocat asociat, D&B David și Baias






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.






5338 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version