Deficit bugetar record pentru primul semestru de la perioada crizei economice, rectificare de buget negativă și un val de controale fiscale pentru luna august - în acest context se anunță o nouă taxă pe zahărul din băuturile răcoritoare. Deocamdată lipsește un proiect legislativ, iar propunerea asumată în presă de Ministerul Sănătății este susținută cu argumente privind protejarea sănătății populației.
Fără a pune la îndoială valabilitatea unei astfel de motivații, nu putem totuși ignora faptul că ideea vine într-o perioadă de constrângeri bugetare. Nu putem nici să nu ne amintim că taxe similare – taxa pe viciu sau supraacciza la carburanți – au fost legiferate cu aceleași intenții pozitive, fiind dedicate rezolvării unor situații de interes public major - construcția de spitale, respectiv de drumuri – însă, până la urmă, au ajuns tot în bugetul general. De altfel chiar la finalul anului trecut, prin celebra OUG 114, taxa pe viciu a fost “transferată” de la Ministerul Sănătății la bugetul general, anulându-se orice posibilitate de a mai fi utilizată pentru obiectivele enunțate în urmă cu 13 ani când a fost adoptată. La acea dată, pe lângă dezvoltarea infrastructurii fizice a sistemului de sănătate, celălalt motiv era combaterea consumului excesiv de tutun și băuturi alcoolice, care însă nu s-a concretizat prin măsuri legislative sau administrative ulterioare.
Prin taxa pe zahărul din băuturile răcoritoare se urmărește combaterea consumului excesiv de zahăr care afectează sănătatea consumatorilor. Așa cum menționam, un scop asemănător (de a combate un lobicei de consum care dăunează sănătății) a avut inițial și taxa pe viciu. Din păcate nu există o evaluare a programelor care să fi contribuit la scăderea consumului de țigări și alcool, finanțate din această sursă, deși fondurile strânse se ridică la circa 250 mil euro pe an.
Efectele asupra consumului. Exemple
La nivel global există numeroase studii care aduc atât argumente pro, cât și contra imapctului pe care îl au taxele pe vicii, dar o concluzie general acceptată este că taxa de una singură nu va limita consumul. Este nevoie de măsuri complementare. Dealtfel, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) susține introducerea acestor taxe pentru a fi folosite ca surse de finanțare a unor programe de educare, informare etc.
Multe state au introdus sau au testat o astfel de taxă în diverse variante. În UE, printre țările care au experimentat taxa pe zahăr se află Franța, Marea Britanie sau Portugalia.
Consecințele asupra diminuării consumului sunt neclare pentru că depind, așa cum ziceam, și de alți factori, de la caz la caz. Un studiu al Comisiei Europene din 2014, “Impozitele alimentare și impactul lor asupra competitivității în sectorul agroalimentar”, concluziona că astfel de taxe pot afecta competitivitatea industriei agroalimentare, în special a întreprinderilor mici din sector. Studiul a constatat că acest tip de taxe duce la o reducere a consumului produselor taxate, dar nu neapărat și a consumului de ingrediente vizate (zahăr, sare, grăsimi etc) întrucât consumatorii se orientează către produse similare, dar netaxate. Totodată, mai arăta că aceste taxe duc la o creștere a sarcinii administrative și că există indicii că rentabilitatea companiilor și numărul locurilor de muncă din industrie ar putea fi afectate negativ.
De exemplu, Franța aplică de mai mulți ani o taxă asupra băuturilor răcoritoare în scopul protejării sănătății, respectiv ca să asigure finanțarea cheltuielilor guvernamentale cu sistemul de securitate socială și sănătate. Estimările indică o scădere a consumului de cca 15%. Însă în Marea Britanie, taxa pe zahăr a avut un impact minim asupra comportamentului. Concret, s-a constatat că 62% din consumatorii britanici susțin că nu și-au schimbat în niciun fel comportamentul de consum de la intrarea în vigoare a taxei pe zahăr. Înainte de introducerea impozitului, 11% afirmă că intenționează să nu mai consume băuturi zaharoase. În realitate, cei care au renunțat la aceste produse au reprezentat 1%. O cercetare a Oxford Economics din 2016 evalua că impozitul pe zahăr ar duce în cele din urmă la pierderea a peste 4.000 de locuri de muncă în Marea Britanie. În schimb, pe fondul menținerii consumului, veniturile suplimentare ale guvernului ar depăși 500 mil lire sterline.
Un alt efect al taxei poate proveni din faptul că este regresivă, însemnând că ia aproape întotdeauna o pondere mai mare din veniturile gospodăriilor mai sărace decât ale celor mai înstărite. Mai mult, e dublu regresivă pentru că gospodăriile cu venituri mici tind să consume mai multe băuturi zaharoase decât cele cu venituri mai mari. Pentru companii, cel mai probabil impactul va fi că trebuie să reformuleze rețetele băuturilor, majorându-le costurile, ceea ce va duce fie la creșterea prețurilor la raft, fie la salarii mai mici și mai puține locuri de muncă în industrie, fie la toate acestea. În concluzie, probabilitatea ca o astfel de taxă să aibă unele consecințe negative fără să-și atingă scopul enunțat, deși principial corect, este destul de mare.
Un articol semnat de Daniel Anghel, Partener și Liderul departamentului de servicii fiscale și juridice PwC România
