Dacă propunerile recent înaintate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) vor fi adoptate anul viitor, așa cum se anticipează, regulile globale de impozitare a profiturilor ar putea suferi cea mai mare schimbare din ultimul secol. Prin documentul privind abordarea unificată, OCDE își dorește să dea o soluție multilaterală de impozitare a profiturilor. Actualele reguli nu se mai potrivesc cu modelele de afaceri generate de economia digitală și fac posibilă neimpozitarea sau impozitarea redusă în anumite țări.

Ionut Sas - Partener PwC RomaniaFoto: Pwc Romania

Care sunt modificările legislative propuse de OCDE?

Modificările se concentrează în jurul a doi piloni principali. Pilonul I se referă la impozitarea mai multor venituri pe piețele unde acestea sunt obținute, respectiv generate de clienți. Pilonul II propune ca grupurile multinaționale să fie supuse unei cote de impozitare efective minime. Pilonul II cuprinde două reguli: regula de includere a veniturilor și refuzul deducerii și vrea să răspundă problemelor care au rămas nerezolvate din cadrul planului BEPS (Base Erosion and Profit Shifting). Pentru Pilonul II va avea loc o consultare publică separată în decembrie 2019, iar Comisia Europeană și-a arătat susținerea în acest sens. Grupul de experți privind impozitarea economiei digitale al Comisiei a concluzionat că nu ar trebui să existe un regim special de impozitare pentru societățile digitale. În schimb, ar trebui să se aplice normele generale sau acestea ar trebui să fie adaptate astfel încât societățile „digitale” să fie tratate în același fel ca celelalte societăți.

Deși încearcă să acopere modele de afaceri digitale, abordarea unificată Pilonul I se concentrează în mare măsură pe întreprinderile care au relație directă cu consumatorii (client facing businesses). De asemenea încearcă să creeze un nou sediu permanent (nexus) pentru contribuabili, care se bazează în mare parte pe vânzări (spre deosebire de prezența fizică). Astfel, noile reguli vor să aloce drepturi mai mari de impozitare țărilor unde grupurile multinaționale au o piață importantă și obțin valoare fără să aibă în același timp o prezență fizică, însemnând un sediu permanent în scop fiscal sau o au prezență fizică nesemnificativă. Totuși, normele existente privind atribuirea profitului funcționează bine pentru majoritatea tranzacțiilor curente, admite OCDE, care recomandă păstrarea regulilor actuale de stabilire a prețurilor de transfer, cu mențiunea că ar trebui completate cu soluții care permit impozitarea activităților comerciale în scenarii mai complexe. În acest context, propunerea solicită introducerea unui mecanism pe trei niveluri pentru alocarea profitului.

Mecanismul efectiv de aplicare urmează să fie definitivat și agreat anul viitor. În acest mod, ar urma să fie diferențiante în scopuri de impozitare companiile care vând produse sau oferă servicii direct consumatorilor, de exemplu platforme digitale, de companiile considerate tradiționale. În final, obiectivul ar fi ca multinaționalele să aibă mai puține posibilități de a muta profiturile în jurisdicții cu impozitare redusă sau zero. În principiu, ar fi favorizate economiile emergente, unde multinaționalele au venituri mari din vânzări, dar nu au prezență fizică. Cu toate acestea este de așteptat ca propunerea să aibă impact asupra unui număr mult mai mare de companii, nu doar asupra celor „tech” sau a platformelor online. Sunt câteva mituri despre taxa digitală care pot fi demontate astfel:

Mit și adevăr despre taxa digitală

Mit: Propunerile OCDE privind economia digitală vor afecta doar companiile tech.

Adevăr: Schimbările propuse de OCDE ar putea afecta majoritatea companiilor, inclusiv pe cele cu un model de afaceri mai tradițional.

Mit: Proiectul este dificil și, prin urmare, va continua lent.

Adevăr: Proiectul va fi probabil aprobat până la jumătatea, cel târziu sfârșitul anului 2020 cu implementare din 2021.

Mit: Proiectul este dificil și, prin urmare, nu se va ajunge la niciun acord.

Adevăr: Mediul rămâne foarte volatil, dar proiectul are șanse mari de succes.

OCDE vrea să ajungă la o soluție multilaterală pentru că vrea să prevină decizii unilaterale cu riscul de a nu mai fi respectate tratatele de dublă impunere și, implicit, de a crea distorsiuni suplimentare și incertitudine la nivel global. În 2018, Comisia Europeană a propus două directive privind impozitarea economiei digitale: una provizorie (impozit de 3% pe veniturile totale de peste 750 mil euro anual ale companiilor din vânzarea de publicitate digitală și de date, precum și pentru servicii de intermediere) și alta pe termen lung (modificarea definiției sediului permanent și a regulilor de atribuire a profitului). Niciuna nu a obținut sprijinul unanim necesar în UE, situație care a determinat unele state membre care susținuseră variantele Comsiei să adopte propriile versiuni ale taxei servicii digitale. Franța a adoptat în iulie un proiect legislativ prin care introduce o taxă de 3% din veniturile giganților tech realizate din vânzările online, vânzarea datelor uttilizatorilor sau afacerile pe platforme marketplace. Austria are în proces de adoptare un proiect care impune o taxă de 5% asupra publicității digitale, iar Marea Britanie vrea să aplice de anul viitor o taxă de 2% asupra serviciilor digitale.

Chiar dacă procesul este complex și de durată, se conturează perspectiva că impozitarea economiei digitale nu mai este o opțiune și că a devenit doar o chestiune de timp până când va fi identificată o soluție. Calendarul se prefigurează acum, astfel: în decembrie 2019 sau ianuarie 2020 ar putea fi făcut anunțul unui acord privind un cadru tehnic general; în a doua parte a anului 2020: posibil anunț al unui acord politic; în 2021/2022: să fie implementată.

În ce măsură vor fi mulțumite statele care acum reclamă pierderi de venituri bugetare sau vor apărea alte probleme, odată cu adoptarea noilor reguli, depinde fundamental de mecanismul prin care vor fi implementate. În orice caz impactul va fi resimțit de foarte multe companii, nu doar de cele considerate digitale sau tech pentru că modelul tradițional de afaceri integrează tot mai multe elemente digitale.

Articol semnat de Ionuț Sas, Partener PwC România