Rezervele valutare ale Chinei, cele mai mari din lume, au ajuns la 3.201,7 miliarde de dolari la sfarsitul lunii septembrie, dupa ce atinsesera 3.044,7 miliarde de dolari la sfarsitul lui martie si 2.847 miliarde dolari la sfarsitul anului trecut, potrivit unui anunt publicat pe siteul institutiei. Acumularea de rezerve imense de valuta de catre Beijing reflecta dezechilibrul comercial al Chinei, tara fiind acuzata in prioncipal de americani ca isi manipuleaza cursul monedei nationale ca sa isi sustina exporturile. Oficialii chinezi refuza sa dezvaluie modul de repartizare intre diferitele valute a rezervelor valutare pe care le detine.

Potrivit analistilor, rezervele detinute de China sunt in principal in dolari, Beijingul fiind cel mai mare creantier al Statelor Unite, inaintea Japoniei.

In privinta acuzatiilor aduse de SUA legate de rata yuanului, e bine sa reamintim ca aceleasi SUA implorau in timpul crizei asiatice ca nu cumva China sa isi lase yuanul sa floteze. Adica fix invers de cum procedeaza acum. Pana cand peso-ul argentinian a facut implozie, cursul de schimb fix era perfect si convenea tuturor. Finantistii americani chiar au salutat interventia guvernului pe pietele financiare, felicitand de asemenea FMI pentru imprumuturile acordate cu ambele maini statelor aflate in criza. Daca moneda Chinei ar fi fost lasata sa floteze, s-ar fi depreciat si probabil ca ar fi provocat un nou val al crizei.

Pe vremea lui Reagan, cand au fost operate reduceri ale fiscalitatii (care au adus dupa sine aceleasi deficite fiscale masive, antrenand dupa ele deficite comerciale), oalele s-au spart in capul japonezilor. Atunci, ei au fost acuzati ca au politici fiscale si monetare care sa ii "infunde" pe americani.

Atunci cand o tara investeste mai mult decat economiseste, va fi obligata la un moment dat sa se imprumute. In SUA, dupa ce Bush a redus impozitele, surplusul fiscal s-a transformat pana la urma in deficit fiscal. Prin urmare, americanii au fost nevoiti sa se imprumute de pe pietele externe. Si s-au imprumutat, China fiind una din tarile care au imprumutat masiv bani americanilor. Aceeasi SUA care acuza China ca isi manipuleaza moneda.

Desi indatorata la extrem, SUA incearca sa "stoarca" avantaje de la tarile carora le datoreaza bani. Cand nu reuseste, le ameninta cu taxe vamale sau cu alte asemenea lucruri.

  • E nevoie de o reforma a sistemului monetar international

China solicita asa cum a solicitat si in trecut o reforma a sistemului monetar international. Ministrul adjunct al Finantelor chineze s-a dus la Banca Mondiala, mai precis la Comitetul de dezvoltare al BM si a tinut o prelegere din care rezulta ca una din sursele crizei e reprezentata de carentele sistemului monetar international. Problema ridicata de Li e una foarte corecta.

La un moment dat, America se imprumuta zilnic de circa doua miliarde de dolari. Din acesti bani isi subventiona agricultura, ca sa iau doar un singur exemplu. Exporta ieftin si le pune pe celelalte tari producatoare in situatia de a face fata tot mai greu competitiei. China de pilda, care-si arunca banii cumparand datoriile Americii, nu are puterea financiara de a-si sustine productia. Daca si-ar reevalua in crestere moneda, exportatorii chinezi ar fi si mai loviti. Mai mult, prin sistemul de subventii folosit de americani, chinezii sunt obligati sa tina cat mai jos preturile, pentru a fi competitivi.

In plus, problema aceasta a imprumuturilor Americii care se duc si in subventii, are si un pronuntat aspect politic. Daca si-ar subventiona proprii fermieri, China ar trebui sa renunte la finantarea unor politici publice, infinit mai urgente: educatie, sanatate, etc. Pentru ca bugetul e unul singur si orice alocare suplimentara de bani inseamna sa renunte la alte finantari.Ideea ca americanii, excesiv imprumutati, si-ar putea la randul lor devaloriza dolarul pentru a plati mai usor datoriile, ii sperie pe chinezi, care detin importante active denominate in dolari.

  • Despre puterea dolarului

Optimistii spun ca dolarul nu se va prabusi in curand, moneda SUA fiind mult prea legata de economiile altor state. Orientul Mijlociu, Hong Kong sau mai nou, China reprezinta un spatiu geografic mai mare decat cel al SUA. Iar dezechilibrele interne din aceste zone adiacente nu au efecte asupra cursului USD. S-a si vazut acest lucru mai ales in ultimii ani. Cand China vrea sa-si stabilizeze cursul monedei proprii (si asta se intampla de cate ori are un excedent comercial cu SUA care nu e compensat de un flux financiar dinspre chinezi spre americani), banca centrala cumpara active in dolari. Adica acumuleaza rezerve de schimb in moneda americana.

Toata lumea castiga. China evita astfel franarea productiei (datorate pierderii de competitivitate suferite pe cand yuanul se aprecia); tarile din Orientul Mijlociu (producatorii de petrol) isi mentin astfel valoarea veniturilor din petrol, iar de cealalta parte, SUA isi pot finanta linistite la dobanzi "calme" deficitele. Dar, asa cum am mai scris pe undeva, saracii ajung sa ii finanteze pe bogati. Un muncitor chinez castiga un dolar pe ora. Un muncitor american, 24 $/ora. Chinezul, din dolarul castigat, economisteste 40 de centi si cheltuie 60. Americanul, din cei 24 de dolari cheltuie 25 si pentru a trai, ia imprumut si dolarul chinezului. Asta-i viata.

Rezervele valutare ar putea fi urmatoarea provocare pe care economia mondiala o va avea de infruntat. Opinia apartine laureatului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz.