Marti, Erste Group a facut public un raport de analiza economica care- oarecum suprinzator pentru mine -spune ca tarile din Estul Europei nu vor fi foarte afectate de al doilea val de recesiune. Se fac chiar si recomandari de investitii. Nu cred in aceasta estimare dar nu asta conteza. Este foarte probabil sa ma insel. Alta este dilema mea. Acum o saptaman tot Erste anunta ca datorita conditiilor de piata din Estul Europei va trebui sa arate in contabiliate costuri operationale mai mari. Cu alte cuvinte valoarea activelor din regiune a trebuit scazuta in contabilitate. Si atunci cum ramane cu estimarile pentru aceasta zona?, se intreaba Florin Citu pe blogul lui.

Chiar poate o zona care duce la asemenea costuri operationale sa devina urmatoarea destinatie a investitiilor straine 2012?

Nu exista un moment mai bun pentru idei ramase prin sertare decat momentele de transformare a unei societati. Fie ca este transformare economica sau politica, mai scrie Citu pe blog. O astfel de idee pusa iar pe tapet este cea a unui regim monetar de tintire a nivelului produsului intern brut nominal (NPIBN). In loc sa tinteasca inflatia banca centrala ar trebui sa foloseasca instrumentele monetare pentru a tinti nivelul produsului intern brut nominal.

De fapt, totul se reduce la diferenta intre tintirea nivelului nominal al unei variabile si rata ei de crestere (nivelul preturilor vs. inflatie, NPIBN vs. PIB% real). Poate ca la prima vedere nu pare o mare problema ce tinta alege banca centrala. In realitate implementarea politcii monetare in cele doua regimuri difera fundamental. In cadrul tintirii ratei de crestere, politica monetara priveste inainte, iar in cazul tintirii nivelului nominal al variabilei se uita inapoi si incearca sa corecteze orice deviatii de la tinta.​

Citeste mai multe si comenteaza pe blogul lui Florin Citu