"In acest moment, recapitalizarea bancilor la nivel european este vazuta ca o preconditie pentru a putea rezolva problema Greciei si a celorlalte state cu datorie suverana excesiva. Sunt foarte multe banci care au in portofoliu titluri de stat emise de Grecia, de exemplu. Aceste titluri au fost tratate ca fiind cu risc zero, ceea ce inseamna ca nu au fost provizionate si nu au necesitat alocare de capital. Prin urmare, pierderile potentiale ca urmare a unei restructurari a datoriilor suverane le-ar subrezi puternic soliditatea financiara. Pentru a putea supravietui, multe banci europene au nevoie de infuzii de capital. Recapitalizarea se poate face in 3 feluri", a explicat Ionut Dumitru, economist sef al Raiffeisen Bank si presedintele Consiliului Fiscal, in cadrul intalnirii online cu cititorii HotNews.ro.
In opinia lui Dumitru, banii ar urma sa vina de la actionari, prin resurse publice sau prin EFSF. "Cel mai probabil actionarii nu o pot face, pietele financiare fiind reticente in a finanta majorari de capital. Statele de asemenea nu au resurse publice suficiente, ceea ce inseamna ca singura varianta fezabila ramane EFSF. Daca se va decide ca actionarii vor trebui sa faca recapitalizarile, se va pune presiune inclusiv pe subsidiarele bancilor", mai crede Ionut
Pierderile companiilor de stat in 2009 au fost de 5,2 miliarde de lei. In 2010- 5,5 miliarde de lei. Restantele la plata CAS: 5,4 miliarde de lei in 2009 si 6,8 miliarde de lei in 2010. Arieratele totale ale companiilor de stat au ajuns in 2010 la 5,5% din PIB din care 3,5% din PIB catre stat.
Ionut Dumitru, Consiliul Fiscal
Dumitru.
"In mod inevitabil, grecii trebuie sa isi ajusteze comportamentul. In acest moment exista o divergenta majora intre flancul sudic (care traieste cu deficite foarte mari, consum mare si economisire scazuta- deficite de cont curent mari) si tarile dezvoltate care au excedente de cont curent. Unii trebuie sa isi reduca consumul, iar celelalte sa si-l amplifice", mai spune seful Consiliului Fiscal.
- Sunt destul de sceptic in privinta stimularii economiei prin investitii publice in Romania
Eu sunt destul de sceptic in privinta stimularii economiei prin investitii publice in Romania. Ele au un efect multiplicator foarte mic si o eficienta scazuta in antrenarea economiei. Mai degraba as merge pe ideea ierarhizarii proiectelor de investitii publice si a finantarii lor in functie de impactul lor economic. In plus, as lasa mai mult spatiu pentru investitiile private care au un multiplicator dovedit mai mare.
Tinta de 3% pentru 2012 era dificil de atins chiar si daca aveam crestere economica de 4%. La o crestere mult mai mica, asa cum se prefigureaza, va fi mult mai dificil de atins si necesita masuri semnificative si ale cheltuielilor si ale veniturilor. La o crestere economica de circa 2% in 2012, daca s-ar ingheta salariile si pensiile, tot mai este nevoie de masuri suplimentare pentru a atinge tinta de 3%.
Dupa estimarile noastre, evaziunea fiscala se situeaza la peste 10% din PIB. Daca nu ar exista evaziune fiscala- ceea ce e oarecum utopic- am avea venituri bugetare egale cu media europeana, de circa 44% din PIB si nu ar fi nevoie de nicio reducere a deficitului bugetar.
- Care sunt solutiile? Fiscalizarea agriculturii, reducerea evaziunii, proprietatea taxata usor mai consistent
Desi stim cu totii ca banii sunt cheltuiti ineficient la buget, spatiul de reducere a cheltuielilor bugetare nu mai este unul foarte mare. Astfel, necesitatea cresterii veniturilor bugetare devine mult mai stringenta. Acest lucru se poate realiza in primul rand prin reducerea evaziunii fiscale dar si prin anumite ajustari care se pot opera la redevente si impozite pe proprietate, care trebuie sa recunoastem ca sunt mici in comparatie cu standardele europene. In plus, fiscalizarea agriculturii nu mai poate fi amanata, in contextul in care agricultura produce 7-8% din PIB si contribuie cu mai nimic la veniturile bugetare.
- Adoptarea euro: 2015 e o tinta nerealista
Adoptarea euro este obligatorie pentru tarile membre UE. Sunt doar 3 exceptii (Danemarca, Suedia si Marea Britanie). Prin urmare, singura problema este cand adoptam euro, nu daca il adoptam. Adoptarea euro depinde acum nu numai de capacitatea de a indeplini criteriile de convergenta (nominala si reala) ci si de dorinta statelor din zona euro de a primi noi membri, date fiind problemele pe care le au cu actualii membri. Adoptarea euro a devenit mai degraba un obiectiv pe termen lung in Europa Centrala si de Est, cu rol de disciplinare a politicilor economice. In acest moment doar Romania are o tinta stabilita: 2015, ceea ce evident e nerealist.
Citeste toate raspunsurile lui Ionut Dumitru in cadrul intalnirii online
0
0
