Directorul executiv al FMI, Christine Lagarde, a avertizat miercuri la Beijing impotriva riscului intrarii intr-o spirala a instabilitatii financiare globale in cazul in care statele nu reactioneaza impreuna la amenintarea crizei datoriilor si a recesiunii. Ea a mai cerut Chinei sa isi intareasca yuanul, al carui nivel scazut este considerat a fi sursa excedentelor comerciale imense acumulate de Beijing. "Daca nu vom actiona impreuna, economiile lumii risca sa intre intr-o spirala a incertitudinii si a instabilitatii financiare", a avertizat Lagarde, cu referire la criza datoriilor suverane si la amenintarile unei noi recesiuni. Discursul sefului FMI a avut loc cu ocazia vizitei in China, prima de la instalarea la conducerea Fondului.

Christine LagardeFoto: Reuters

Citeste aici discursul integral al Christinei Lagarde

Din China, C. Lagarde va pleca in Japonia, tara care detine a doua rezerva valutara ca valoare, dupa cea chineza.

  • SUA au nevoie sa consume mai putin si sa economiseasca mai mult, in vreme ce China trebuie sa consume mai mult si sa economiseasca mai putin

China are nevoie de o moneda mai puternica, de asemenea, a spus dna Lagarde, in timp ce principalii parteneri comerciali ai Chinei continua sa considere yuanul subevaluat, in ciuda unei cresteri de 7% a monedei chineze in raport cu dolarul intre iunie 2010 si august 2011.

Oficialii chinezi au promis de mai multa vreme sa creasca in flexibilitatea yuanului, dar nu doresc pentru moment sa afecteze prin aceasta marjele inguste de profit ale exportatorilor. In plus, economia Chinei trebuie orientata spre consumul intern, in prezent cresterea economica fiind bazata pe investitii si exporturi. Opinia sefului FMI a mai fost confirmata anterior si de alti economisti care au recomandat SUA sa consume mai putin si sa economiseasca mai mult, in vreme ce China sa consume mai mult si sa economiseasca mai putin.

China este un jucator-cheie in G20 si in cadrul FMI, urmand sa devina al treilea membru in ceea ce priveste drepturile de vot in cadrul institutiei, cu un aport de capital al FMI in crestere de la 3,65% la 6,07%.

  • Ce e cu aprecierea yuanului si cui ar folosi o moneda chineza mai tare?

Ziaristii si economistii isi amintesc cum, in timpul crizei asiatice SUA implora China sa nu isi lase yuanul sa floteze. Exact invers de cum procedeaza acum. Pana cand peso-ul argentinian a facut implozie, cursul de schimb fix era perfect si convenea tuturor. Finantistii americani chiar au salutat interventia guvernului pe pietele financiare, felicitand de asemenea FMI pentru imprumuturile acordate cu ambele maini statelor aflate in criza. Daca moneda Chinei ar fi fost lasata sa floteze, s-ar fi depreciat si probabil ca ar fi provocat un nou val al crizei.

Pe vremea lui Reagan, cand au fost operate reduceri ale fiscalitatii care au adus dupa sine aceleasi deficite fiscale masive, antrenand dupa ele deficite comerciale, oalele s-au spart in capul japonezilor. Atunci, ei au fost acuzati ca au politici fiscale si monetare care sa ii „infunde” pe americani.

Vezi aici sau aici"contre" intre Washington si Beijing pe tema yuanului

Atunci cand o tara investeste mai mult decat economiseste, va fi obligata la un moment dat sa se imprumute. E un lucru logic si nu ai nevoie de doctorate in economie ca sa stii asta. In SUA, dupa ce Bush a redus substantial impozitele, surplusul fiscal pe care SUA il aveau s-a transformat in scurt timp in deficit fiscal.

Prin urmare, americanii au fost nevoiti sa se imprumute de pe pietele externe. Si s-au imprumutat, China fiind una din tarile care au imprumutat masiv bani americanilor. Aceleasi SUA care acuza China ca isi manipuleaza moneda.

In septembrie anul trecut, pornise un razboi al valutelor, pe frontul deprecierii acestora.

  • China a cerut de mult reformarea sistemului financiar global

China a mai solicitat in trecut o reforma a sistemului monetar international. Ministrul adjunct al Finantelor chineze s-a dus la Banca Mondiala, mai precis la Comitetul de dezvoltare al BM si a tinut o prelegere din care rezulta ca una din sursele crizei e reprezentata de carentele sistemului monetar international. Problema ridicata de Li e una foarte corecta.

Pana la urma, America se imprumuta zilnic in perioada imediat anterioara crizei, de circa doua miliarde de dolari. Cu acesti bani isi permiteau sa isi subventioneze de pilda agricultura, ca sa iau doar un singur exemplu. Subventionand-o, SUA exportau ieftin si le pune pe celelalte tari producatoare in situatia de a face fata tot mai greu, competitiei. China de pilda, care-si cheltuie banii pentru a "cumpara" datoriile SUA, nu are puterea financiara de a-si sustine productia. Daca si-ar reevalua in crestere moneda, exportatorii chinezi ar fi si mai loviti. Mai mult, prin sistemul de subventii folosit de americani, chinezii sunt obligati sa tina cat mai jos preturile, pentru a fi competitivi.

In plus, problema are si un pronuntat aspect politic. Daca si-ar subventiona proprii fermieri, China ar trebui sa renunte la finantarea altor politici publice, infinit mai urgente: educatie, sanatate etc. Pentru ca bugetul e unul singur si orice alocare suplimentara de bani inseamna sa renunte la alte finantari.

Ideea ca americanii, excesiv imprumutati, si-ar putea la randul lor devaloriza dolarul pentru a plati mai usor datoriile, ii sperie pe chinezi, care detin importante active denominate in dolari.

  • Despre puterea dolarului

Optimistii spun ca dolarul nu se va prabusi in curand, moneda SUA fiind mult prea legata de economiile altor state. Orientul Mijlociu, Hong Kong sau mai nou, China reprezinta un spatiu geografic mai mare decat cel al SUA. Iar dezechilibrele interne din aceste zone adiacente nu au efecte asupra cursului USD. S-a si vazut acest lucru mai ales in ultimii ani. Cand China vrea sa-si stabilizeze cursul monedei proprii (si asta se intampla de cate ori are un excedent comercial cu SUA care nu e compensat de un flux financiar dinspre chinezi spre americani), banca centrala cumpara active in dolari. Adica acumuleaza rezerve de schimb in moneda americana.

Toata lumea castiga. China evita astfel franarea productiei (datorate pierderii de competitivitate suferite pe cand yuanul se aprecia); tarile din Orientul Mijlociu (producatorii de petrol) isi mentin astfel valoarea veniturilor din petrol, iar de cealalta parte, SUA isi poate finanta linistita la dobanzi “calme” deficitele.

  • Rezervele valutare ar putea fi urmatoarea provocare pe care economia mondiala o va avea de infruntat

Rezervele valutare ar putea fi urmatoarea provocare pe care economia mondiala o va avea de infruntat. Opinia apartine laureatului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz. Si daca stai sa te gandesti putin la aceasta problema, nu ai cum sa nu ii dai dreptate. Luati orice tara drept exemplu, care are in rezerva dolari. Asta inseamna ca tara in cauza este un creditor al SUA, chiar daca la o dobanda foarte mica.

Sa presupunem acum ca statul X se imprumuta cu 100 de milioane de dolari, cu 20 % dobanda. Pentru a mentine increderea in moneda, ea trebuie sa isi creasca rezerva (sa isi acopere pasivul) cu 100 milioane de dolari. Sa recapitulam. X imprumuta 100 mil de dolari cu 20% dobanda, dar pe de alta parte prin cresterea rezervelor cu aceeasi suma, acorda un credit SUA, in cuantum tot de 100 mil. dolari, dar cu dobanda de 1%. Practic, aceasta tranzactie este un urias transfer de fonduri dinspre tara X spre SUA, in exemplul nostru. Transferul anual de bani de la statul X catre americani se ridica la 19 mil dolari (diferenta de dobanda).

Este evident o afacere proasta. Mai mult, franeaza si cresterea economica pe care X ar putea sa o obtina investind dolarii in propria economie. Ceea ce se intampla azi in sistemul financiar mondial arata unde se ajunge din cauza instabilitatii actualului sistem, in care sume uriase de valute se misca inspre si dinspre economii, totul depinzand de increderea in moneda.

Practic, statele isi fac azi rezerve valutare din ce in ce mai mari, acestea costandu-le din ce in ce mai mult si creditand astfel o economie din ce in ce mai fragilizata tocmai de acest tip de imprumuturi.