"Am inceput 2011 cu speranta revenirii economice. Slaba si oarecum dezechilibrata, dar cu speranta. Problemele au aparut mai tarziu: cum sa gestionezi indatorarea din sectorul imobiliar american, cum sa reglezi taierile din tarile de la periferia zonei euro, cum sa faci fata intrarilor de capital volatil din economiile emergente si cum sa imbunatatesti reglementarea sectorului financiar", scrie economistul sef al FMI, Olivier Blanchard, pe blogul Fondului
Cu toate acestea, pe masura ce sfarsitul anului se apropie, revenirea economica in multe din economiile avansate pare sa se fi oprit, iar unii investitori exploreaza implicatiile unei destramari a zonei euro, precum si posibilitatea reala de a asista la scenarii mai proaste decat am vazut in 2008.
Am putea trage patru lectii principale din ceea ce s-a intamplat, mai scrie Blanchard.
- Economia mondiala include echilibre multiple
In primul rand, dupa criza din 2008-09, economia mondiala include echilibre multiple, iar auto-implinirea asteptarilor (atat pesimiste cat si optimiste) au implicatii macroeconomice majore.
Aceste echilibre multiple nu sunt noi, mai scrie Blanchard. Stim de multa vreme despre auto-implinirea profetiilor legate de bank-run (retragerea simultana a depozitelor de catre clientii unei banci care poate duce la falimentul institutiei - n.red) acesta este motivul pentru care mecanismul de asigurare al depozitelor a fost creat. Despre auto-implinirea atacurilor speculative se stie, acestea ajungand subiecte de manual. Criza ne-a invatat ca lucrurile nu stau diferit nici in cazul finantarii Statelor. "La fel ca si in cazul bancilor, datoriile guvernamentale sunt mult mai lichide decat veniturile fiscale viitoare. Daca investitorii cred ca un stat e solvent, il vor imprumuta la dobanzi mici. Daca investitorii incep sa aiba indoieli, vor solicita dobanzi mai mari care pot duce chiar la intrarea in insolventa.
- Masurile incomplete sau partiale pot inrautati lucrurile
Am vazut cum se agraveaza perceptiile pietelor dupa reuniunile la nivel inalt in care se promit solutii dar in final acestea se concretizeaza doar pe jumatate. Sau atunci cand planurile anuntate cu mare tam-tam s-au dovedit a fi insuficiente sau imposibil de aplicat.
Motivul pentru care se produc aceste deziluzii arata limitele politicili si pana la urma dezacordurile existente intre diferitele tari. In mod evident, proverbul, "Mai bine sa incerci chiar daca nu reusesti decat sa nu fi incercat deloc", nu se aplica intotdeauna.
- Investitorii devin schizofrenici cu privire la consolidarea fiscala si cresterea economica
Ei reactioneaza pozitiv la stirile legate de consolidarea fiscala, dupa care reactioneaza negativ atunci cand aceasta consolidare conduce la o crestere economica mai mica, ceea ce se intampla de obicei.
As vrea sa fiu cat se poate de clar: consolidarile fiscale substantiale sunt necesare, iar nivelul datoriei publice trebuie sa scada. Dar ar trebui sa fie, cum spunea Angela Merkel, mai degraba un maraton decat un sprint. Acest proces de consolidare ar putea dura mai mult de doua decenii pentru a reveni la niveluri prudente ale datoriei.
- Perceptia bate realitatea
De exemplu, nimic nu s-a intamplat in cursul acestei veri in Italia. Dar brusc, odata ce Italia a fost perceputa ca fiind riscanta, aceasta perceptie nu a mai disparut.
Toti acesti patru factori ar putea explica de ce anul se incheie cu mult mai rau decat a inceput.
0
3
