Demisia guvernatorului elvetian Philipp Hildebrand nu e un caz singular, nici pe departe. Inaintea lui au demisionat guvernatori sau bancheri centrali la fel de celebri, din motive mult mai “omenesti”. Viceguvernatorul Bancii Angliei, Pennant-Rea, fost editor la The Economist, a demisionat pentru ca a facut sex cu o fosta colega de breasla, jurnalista Ellen Synon. Partidele de sex se derulau in incaperea care servea drept garderoba a Guvernatorului Bancii Angliei, sir Edward George. Dupa ce a aflat de scandal, Guvernatorul a schimbat covorul. Se intampla in 1995.

Mai putin spectaculoasa a fost demisia lui Jurgen Stark, membru in boardul Bancii Centrale Europene si economist sef al institutiei, la scurt timp dupa ce a protestat cu privire la achizitia datoriilor unor state de catre BCE. In septembrie 2011, Stark si-a anuntat retragerea „din motive personale”.Plecarea lui, motivată de divergenţele cu restul conducerii BCE în privinţa controversatului program de achiziţii de obligaţiuni al instituţiei, a dus la derapaje ample pe pietele financiare. Imediat după anunţul demisiei sale, indicele bursier al SUA Dow Jones a scăzut cu 2,6%, acţiunile Germaniei au scăzut cu 4% în timp ce acţiunile din Marea Britanie au scăzut cu 2,4%. Acţiunile Societe Generale au scăzut cu peste 10%, urmate de Credit Agricole, cu 8,48%, BNP Paribas, cu 7% şi Natixis, cu 7,49%. Titlurile companiei de asigurări Axa au pierdut 8,15%. În Italia, acţiunile UniCredit au coborât cu 5,96% şi au fost suspendate de la tranzacţionare.

  • In Iran, guvernatorul Tahmasb Mazaheri a fost obligat...

...in 2008 de presedintele Ahmadinejad sa demisioneze pe motiv ca a refuzat sa „tina” dobanda cheie a bancii de emisiune la nivelul cerut de presedinte. Guvernatorul urcase rata dobanzii de politica monetara impotriva vointei presedintelui, care l-a acuzat ca duce o politica inflationista si l-a fortat sa demisioneze. Avea mai putin de un an de la preluarea mandatului in functia de guvernator. Noul venit n-a mai „gafat” in a-l refuza pe seful statului.

  • Thillo Sarazin, membru al boardului Bundesbank, demisioneaza in 2010...

...dupa ce a facut aprecieri „nepotrivite” cu privire la evrei si musulmani. De câteva săptămâni, el era pe prima pagina a ziarelor din cauza cărţii pe care o publicase – “Germania se auto distruge”.

Financial Times Deutschland scrie ca “Sarazin se scuteste si scuteste Germania de o lupta judiciara care nu ar fi adus nimic bun”. Intr-adevar, demisia sa fusese ceruta de multa lume, inclusiv implicit si de cancelarul Angela Merkel. Pina acum, Sarazin, care este si membru al Partidului Social Democrat, fara sa ocupe vreo functie in partid, refuzase sa demisioneze acuzind un proces de politica spectacol. Prin publicarea cartii, Sarazin reusise sa isi atraga antipatia lumii musulmane din Germania, dar si pe a evreilor. El spune in volum ca in Germania “prostia e in crestere din cauza unei imigratii din ce in ce mai numeroase, a pericolelor islamului, a riscului ca germanii sa devina minoritari in proria tara”. Mai mult, intr-un interviu dat pentru promovarea cartii spunea ca evreii dispun de niste gene speciale, ceea ce evident ca a atitat polemica.

  • Antonio Fazio-Italia....

... a primit 4 ani de inchisoare pentru manipularea bursei in cazul preluarii bancii Antonveneta, caz care a si dus la demisia lui. Pentru cei care nu isi amintesc, Fazio ar fi incercat sa favorizeze o banca locala- Banco Popolare Italiana, dar nu i-a mers. El a demisionat in acelasi an iar in final cei de la ABN au castigat licitatia.

Fazio e un tip foarte religios, apropiat Vaticanului. Are 5 copii. Inainte de venirea lui Berlusconi la putere, era de stanga. Dupa asta a devenit de centru-dreapta.

In 2005 a incercat sa isi ajute prietenul Gianpiero Fiorani de la Banca Popolare Italiana (fosta anco Popolare di Lodi) sa preia Antonveneta. Fazio nu voia in ruptul capului sa le dea banca olandezilor de la ABN. Fiorani a fost arestat la putin timp, iar Fazio a primit acum sentinta. Intre timp, ABN a fost impartita intre RBS, Santander si Fortis.

  • Martin Redrado, Argentina

Seful Bancii Centrale de la Buenos Aires, Martin Redrado, a anuntat in ianuarie 2010 ca demisioneaza, in contextul unei dispute cu presedintele tarii, Cristina Kirchner, relateaza AFP. Redrado a criticat decizia sefului statului de a folosi rezervele nationale pentru a plati datoria guvernamentala.

"Simt ca mandatul meu in fruntea Bancii Centrale a luat sfarsit si am decis in mod definitiv sa parasesc postul de presedinte al Bancii Centrale, multumit de activitatile pe care le-am realizat", a declarat Redrado.

Seful Bancii Centrale a respins cererea presedintelui Kirchner de a pune la dispozitia executivului suma de 6,5 miliarde de dolari, necesara achitarii unei transe din datoria externa.

Redrado a spus mereu ca inainte de a elibera o suma atat de importanta, are nevoie sa examineze consecintele unei asemenea decizii.

La 7 ianuarie, Cristina Kirchner l-a concediat prin decret pe Redrado. Cu o zi inainte de a-l concedia, Kirchner l-a somat pe seful bancii centrale sa demisioneze, dar acesta a refuzat, aratand ca institutia este independenta de Executiv. "Presedintele Bancii Centrale, dr. Hernan Martin Pérez Redrado, este demis din functiile sale pentru lipsuri in activitatea sa de functionar", a anuntat atunci Kirchner.

  • Axel Weber, un nume celebru, demisioneaza si el

Presedintele Bundesbank, banca centrala a Germaniei, Axel Weber, si-a anuntat vineri demisia si ofera astfel ocazia altor candidati la sefia Bancii Centrale Europene (BCE), precum cei din Finlanda si Italia, sa preia presedintia institutiei.

Weber, in varsta de 53 de ani, si-a exprimat dorinta de a demisiona si va renunta la functie pe 30 aprilie, a declarat un purtator de cuvant al guvernului german, Steffen Seibert, dupa ce seful Bundesbank s-a intalnit la Berlin cu cancelarul Angela Merkel.

Plecarea lui Weber, considerat pe atunci favorit pentru inlocuirea lui Jean-Claude Trichet la conducerea BCE, erodeaza perspectiva ca Merkel sa obtina preluarea sefiei acestei institutii de catre un german care sa creasca increderea populatiei in euro.

"Toate eforturile lui Merkel au fost anulate. Atentia va fi concentrata acum pe gasirea unui inlocuitor la conducerea Bundesbank si abia apoi pe sefia BCE", a declarat James Nixon, economist sef al Societe Generale in Londra.

Nu mai vorbim de cazul lui Ernst Welteke, care doar pentru ca a acceptat sa stea in 2004 la un hotel pe banii unui privat, a fost pus sa demisioneze. Corect? Corect!

  • Carlos Massad, Chile....

....de doua ori guvernator al Bancii Centrale, Massad si-a trimis prin e-mail demisia in 2003. Nu sunt foarte multe de comentat, detalii aveti aici

Francisco Lopes-Brazilia, a fost arestat pentru acuzatii similare legate de tranzactii de valute. Deh, Brazilia nu e tocmai Elvetia, iar guvernatorul Lopes nu are statura etica a lui Hildebrand.

La mica distanta geografica dam peste Pedro Pou, guvernator al bancii de emisiune din Argentina. Omul era banuit ca spala bani prin intermediul sistemului bancar local.

Despre cazul din Indonezia, ce sa ne mai miram? Sau de cele din Rusia, acesta fiind doar unul dintre exemple?

Poate doar sa mai amintim de Mauritania, unde Guvernatorul si-a dat demisia pentru a lucra in mediul privat. Omul castiga la salariu cam 5000 de euro la nivelul de azi al euro, asa ca e de inteles.

Cum spuneam, Hildebrand nu e o exceptie. Din fericire, nici regula.

P.S. Demisii au existat si in BNR, mai ales dupa neinspirata taiere a lefurilor. Nu insa din board, din fericire. Cei care au optat pentru mediul privat au fost din cateva directii importante iar plecarile au avut la baza strict motive care tin de salariu.