Potrivit raportului anual al PwC privind preţul aurului, 80% dintre companiile miniere se aşteaptă ca tendinţa ascendentă a preţului aurului să continue, marea majoritate a respondenţilor preconizând că preţul aurului va atinge anul acesta nivelul de 2000 de dolari americani pe uncie. În plus, 29% dintre respondenţi declară că se aşteaptă să achiziţioneze alte companii anul acesta, iar 40% dintre companiile participante intenţionează să-şi înlocuiască rezervele prin achiziţii.

„Având în vedere volatilitatea pieţei, inclusiv recenta scădere a preţului aurului, acele companii care au rezerve substanţiale de lichiditate şi apetit pentru achiziţii vor avea iniţiativa în 2012. Acestea vor putea să preia jucători mai mici şi mai vulnerabili la fluctuaţiile pieţei şi care au dificultăţi în a-şi asigura finanţarea”, explică Alexandru Lupea, Partener, Servicii de Audit, Liderul Grupului de Servicii pentru Industria Energetică, Minieră şi de Utilităţi, PwC România.

În 2011, au fost 544 de tranzacţii în sectorul extracţiei de aur, având o valoare de aproximativ 11,2 miliarde de dolari. Până la 30 noiembrie, volumul achiziţiilor a crescut cu 12,6%, însă valoarea acestora a scăzut cu 38,4% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2010. În 2010, au fost încheiate 483 de tranzacţii cu o valoare aproximativă de 18,2 miliarde de dolari.

• Impactul preţului aurului

Companiile miniere se străduiesc să culeagă roadele preţului ridicat al aurului – 62% dintre respondenţi declarând că aceste cotaţii record s-au reflectat şi în valoarea propriilor acţiuni, dar că impactul a fost mai mic decât se aşteptau.

În anul 2011, preţul aurului a crescut cu cca 10%, dar valoarea acţiunilor companiilor miniere din indicele S&P/TSX Global Gold Index a scăzut cu 9%.

“Unul dintre principalii factori care au dus la acest decalaj fără precedent dintre preţul aurului şi valoarea acţiunilor companiilor miniere este recenta creştere în popularitate a fondurilor de investiţii cotate la bursă (ETF). Investitorii au acum posibilitatea să aleagă dacă vor să investească direct într-o companie minieră sau să facă plasamente într-un anumit sector prin intermediul fondurilor de tip EFT, care reprezintă o alternativă simplă”, a declarat Alexandru Lupea.

Acest decalaj explică intenţiile de achiziţii ale directorilor executivi ai companiilor miniere şi felul în care sunt aceştia dispuşi să-şi cheltuie resursele financiare suplimentare:

• 27% dintre respondenţi au plătit dividende în 2011, o creştere semnificativă faţă de doar 9% în 2010

• 29% se aşteaptă să realizeze achiziţii în 2012, faţă de doar 19% în 2011

• Atragerea investitorilor

Pentru a oferi un avantaj suplimentar celor care decid să investească direct în companiile miniere în locul fondurilor de investiţii cotate, mulţi jucători au început să crească valoarea dividendelor. Până în noiembrie 2011, valoarea dividendelor plătite de primele 20 de companii miniere crescuse cu 44% faţă de 2010. În 2010, dividendele crescuseră cu doar 18% faţă de 2009.

„Creşterea valorii dividendelor se datorează tot creşterii cotaţiilor aurului. Acest lucru avantajează atât investitorii cât şi managementul – nu doar pentru că oferă managementului resurse suplimentare pentru a creşte în mod agresiv valoarea dividendelor, dar pot face acest lucru fără a se îngrijora cu privire la diminuarea valorii dividendelor în cazul în care preţul aurului scade brusc. Ne aşteptăm ca societăţile miniere să caute în continuare modalităţi de a transmite către acţionari câştigurile suplimentare de care beneficiază ca urmare a cotaţiilor ridicate ale aurului. Însă legarea politicii de dividende de cotaţia aurului este doar una dintre opţiunile posibile, companiile pot deveni mai creative cu strategiile de dividende”, a adăugat Lupea.

• Intensificarea interesului băncilor centrale pentru deţinerile de aur

Ţările din întreaga lume se reorientează către deţinerile de aur pentru a face faţă volatilităţii pieţelor financiare globale şi pentru a insufla încredere investitorilor în pieţele lor. Cererea băncilor centrale pentru aur a crescut la 148,8 tone din 2010 şi până acum.

Banca centrală a Coreei de Sud este un bun exemplu. În 2011 aceasta a efectuat două achiziţii majore – 25 de tone în iunie şi alte 15 tone în noiembrie – prima dată când a efectuat astfel de achiziţii de la criza financiară asiatică din 1997-1998.

„Aceasta este o tendinţă vizibilă nu doar la nivelul economiilor dezvoltate, dar al şi statelor emergente care şi-au manifestat interesul pentru sporirea deţinerilor de aur. Suntem de părere că statele intră acum într-o lungă perioadă de acumulare de aur. Având în vedere cantitatea redusă disponibilă pe piaţă, ţările care dispun de rezerve valutare considerabile şi care vor dori să-şi reducă expunerea pe dolarul american, vor trebui să achiziţioneze treptat aur, pentru a nu destabiliza pieţele”, a concluzionat Lupea.