Creditorii Statului roman nu vor putea solicita timp de 5 ani sa fie despagubiti cu actiuni detinute de Stat la CEC si Eximbank, iar Romania nu va putea garanta cu actiuni la cele doua banci tot vreme de 5 ani, se arata intr-un proiect publicat de Ministerul de Finante. "Teoretic, o persoana care detine o creanta asupra Statului, ar putea solicita sa fie recompensat in contul ei cu actiuni la cele doua banci. Peste aceasta lege care tine de dreptul comun intervine legea bancara, desigur. Adica are si BNR un cuvant greu de spus", a explicat pentru HotNews surse apropiate Bancii de emisiune.

Potrivit legii, acţiunile deţinute de stat la societăţi comerciale aparţin domeniului privat al acestuia. Drepturile decurgând din aceste acţiuni sunt exercitate, în numele statului, de mai multe instituţii publice: Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în

Industrie.

• Societăţile la care statul deţine participaţii majoritare sau integrale a fost anul 2010 de 937, iar ponderea veniturilor acestora în PIB de 16%.

În prezent, în această situaţie se află CEC Bank şi EximBank. Capitalul social al acestor societăţi se ridică la peste 1.047.000.000 de lei în cazul CEC BANK, respectiv la peste 800.000.000 lei în cazul EximBank, iar volumul creditelor acordate conduce la deţinerea unei cote de piaţă a acestor unităţi de 6,37 % de către CEC BANK, şi de 1,18 % de către EximBank.

Aceste societăţi operează în domenii strategice ale economiei (energetic, transporturi aeriene, feroviare, navale, în domeniul bancar), interferând şi influenţând semnificativ şi funcţionarea operatorilor din alte ramuri economice. Lichiditatea, solvabilitatea şi funcţionabilitatea acestor societăţi impactează asupra stabilităţii ansamblului economiei. Prin obiectul de activitate (servicii de larg interes larg pentru cetăţeni), aceste societăţi prezintă o importanţă particulară şi din perspectivă socială.

Sub aspect financiar, dividendele corespunzătoare participaţiei statului la capitalul social al societăţii comerciale sunt virate la bugetul de stat sau, în situaţii determinate limitativ de lege, parţial la bugetul statului şi parţial la bugetul instituţiei publice ce administrează portofoliul de valori mobiliare. Ponderea veniturilor din dividende în PIB în anul 2010 a fost de 0,34%.

Din perspectivă juridică, acţiunile statului la societăţi comerciale sunt bunuri mobile. Acestea pot fi înstrăinate, dar, întrucât operaţiunea are ca efect diminuarea participaţiei statului, ea poate fi realizată, potrivit legii, prin metodele specifice privatizării (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind privatizarea societăţilor comerciale, Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, Legea nr.83/1997 pentru privatizarea societăţilor bancare). Acţiunile sunt incluse în gajul general al creditorilor, putând, aşadar, să facă obiectul urmăririi silite, în condiţiile Codului de procedură civilă. De asemenea, creditorii pot fi solicita instanţei judecătoreşti, în condiţiile dreptului comun, aplicarea unor măsuri asigurătorii asupra acţiunilor (sechestrul asigurător).

• Proiectul de lege propune instituirea unei insesizabilităţi temporare (5 ani) a acţiunilor statului la societăţi comerciale şi limitarea pe aceeaşi perioadă a dreptului statului de a garanta cu acţiunile sale

Interesul legitim al instituirii unor măsuri temporare ce limitează dreptul de gaj general al creditorilor statului

Măsura, cu aplicabilitate pe o durată determinată, se impune cu necesitate pentru realizarea de două obiective de interes public major, a căror importanţă şi legitimitate sunt accentuate în actualul context al crizei economice globale şi al crizei datoriilor suverane:

i) menţinerea stabilităţii funcţionale a societăţilor din domenii strategice ale economiei naţionale, societăţi care, prin activitatea proprie şi interferenţele cu alte ramuri economice, influenţează substanţial stabilitatea economică, în ansamblul ei;

i) asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii bugetului de stat.

Potrivit noii reglementări, limitarea temporară a masei de bunuri supuse urmăririi silite poate face obiectul convenţiei părţilor. Astfel, conform dispoziţiilor art. 627 din Codul civil, „prin convenţie (…) se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim (…)”. Potrivit art. 2329 alin.(1) din Codul civil, „condiţiile cerute pentru validitatea clauzelor de inalienabilitate se aplică în mod corespunzător clauzelor prin care se stipulează insesizabilitatea unui bun.”

• Limitarea temporară a masei de bunuri supuse urmăririi silite poate face obiectul convenţiei părţilor

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând prevederile art. 1 din Protocolul 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a reţinut că dreptul de proprietate nu este, în concepţia Convenţiei, un drept absolut, ci un drept comportând ingerinţe, care trebuie însă să răspundă exigenţei de legalitate şi proporţionalitate între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. (Hotărârea C.E.D.O. Brumărescu c. României din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 414 din 31 august 2000, Hotărârea C.E.D.O., Hotărârea C.E.D.O. Djidronvski c. Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei din 24 februarie 2005, paragraf 87, Hotărârea C.E.D.O. Basoukou c. Greciei din 21 aprilie 2005, paragraf 20, Hotărârea C.E.D.O. Sporrong şi Lonnroth c. Suediei din 23 septembrie 1982, seria A nr. 52, pag. 24 alin. 63, pag. 26 – 28). Noul Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 clarifică regimul clauzelor de insesizabilitate şi de inalienabilitate. Potrivit noii reglementări, limitarea temporară a masei de bunuri supuse urmăririi silite poate face obiectul convenţiei părţilor.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 627 din Codul civil, „prin convenţie (…) se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim (…)”. Potrivit art. 2329 alin.(1) din Codul civil, „condiţiile cerute pentru validitatea clauzelor de inalienabilitate se aplică în mod corespunzător clauzelor prin care se stipulează insesizabilitatea unui bun.” Date fiind obiectivele legitime de menţinere a stabilităţii economiei şi a stabilităţii şi predictibilităţii bugetare, obiective a căror realizare este esenţială în condiţiile fragilităţii economiei româneşti, afectată de criza economică globală, care impun măsuri urgente, cu caracter excepţional, Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în interpretarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale privitoarea la protecţia dreptului

de proprietate, Proiectul de lege propune o măsură ce afectează într-o măsură rezonabilă, proporţională cu obiectivele legitime, de interes.