Va sfatuiam cu ceva vreme aici sa nu asteptati pana la finalul anului pentru a schimba o parte din leii din dotare in valuta in ideea diversificarii economiilor. Argumentele mele vizau varful de plati in contul datoriei externe din 2013-2014 si excesele normale intr-un an electoral ce urmau sa fie decontate in 2013. Ei bine, iata ca avem deja un puseu de depreciere pe fondul instabilitatii politice de data recenta dar si a schimbarii vitezei cu care se vor materializa ceva promisiuni electorale (reintregirea salariilor si pensiilor) si, posibil, a sursei din care urmeaza sa se faca asta (cresterea deficitului bugetar spre 3% din PIB, folosirea partiala a “bufferului” de 6,7 miliarde euro de la Finante). Ce urmeaza?

Problema nu este sa scoti din buzunar 1 miliard de euro in lunile care au mai ramas din 2012 pentru salarii reintregite la bugetari, bani returnati pensionarilor si umplerea golului ce rezulta din renuntarea la impozitarea nediferentiata a pensiilor. O poti face crescand usor deficitul in acest an, eventual folosind o mica parte din banii imprumutati de Finante pentru a asigura varful de refinantari din 2013-2014.

Intrebarea de 100 puncte este cum vom sustine salariile majorate si pensiile reintregite in 2013, an in care deficitul trebuie sa se incadreze in corsetul pactului de stabilitate fiscal negociat in UE?

Raspunsul la aceasta intrebare - unul neplacut - urca in acest moment cotatiile euro/leu (azi pe interbancar euro se tranzactioneaza la 4,41-4,42 lei) si nu instabilitatea politica rezolvata intre timp (noul Premier a fost desemnat repede dupa adoptarea Motiunii, avem deja componenta viitorului Cabinet, Guvernul va trece fara probleme prin Parlament avand deja o coada lunga de fripturisti la usa).

Va interveni din nou salvator BNR? Din pacate, BNR nu mai poate risca sa risipeasca usor gloantele din rezerva valutara cat timp intrarile de valuta s-au redus (investitiile straine si remiterile din strainatate ale capsunarilor au scazut dramatic) iar serviciul datoriei externe in valuta devine incomod (refinantam imprumuturi vechi la dobanzi mai mari).

In plus, cum imprumuturile in lei tot urca si ele, este de asteptat o reducere moderata a dobanzii de politica monetara pe termen mediu (probabil nu mai jos de 3,5-4% pana la finalul lui 2013)-incerc sa arat prin asta ca leul nu mai are nici argumentul diferentialului de dobanda, sunt deja banci in Romania care ofera dobanzi comparabile la euro cu cele in lei (adevarat, nu aceleasi banci fac asta, de regula bancile grecesti platesc la depozitele in euro cam cat dau bancile romansesti de top la lei).

Ce se va intampla de aici inainte? Daca nu aveti apetit pentru sofisticarii gen futures si swap, si nici resurse pentru asta, profitati de orice scadere conjuncturala a cursului in lunile de vara pentru a continua (sau demara) diversificarea economiilor. Si nu uitati, salturile pe curs se fac repede, nu lent.

Pe 3 aprilie chiar sugeram un scenariu in acest sens:’’ va fi un salt brusc astfel incat in cateva zile cursul leu-euro va ajunge exact acolo unde vrea Banca Centrala. In prima zi vom ridica mirati din sprancene (ce se petrece?), in ziua 2 ne vom gandi ca a fost o miscare prea brusca, probabil o speculatie ce va fi descurajata, in ziua 3 o mica parte dintre deponenti isi va muta economiile in valuta, restul vor mai astepta sa vada daca nu cumva cursul isi revine. In ziua 4 leul se va aprecia putin astfel incat cei care n-au cumparat se vor felicita dar vestile bune se vor opri insa aici. Cursul se va stabiliza apoi ramanand in noua banda de variatie, superioara celei anterioare iar majoritatea vor ramane cu leii, intrebandu-se daca mai are rost sa schimbe din moment ce avem iarasi un leu stabil, chiar daca mai anemic”. Toate miscarile bruste ale cursului din ultimii ani s-au produs asemanator.