Pe blogul Fondului Monetar international, Christine Lagarde, directorul general in exercitiu al FMI, si Anders Borg, ministrul de finante al Suediei, trateaza problema politicii fiscale in perioada de criza, oferind cateva lectii importante care pot fi desprinse din experientele altor state, precum Suedia si Canada.

Cei doi autori ai articolului sustin ca in prezent se vad unele semne de stabilizare. Multe state si-au redus deficitele si, chiar daca ponderile datoriilor in PIB cresc in continuare, are loc o imbunatatire a sanatatii finantelor publice.

Invatand din experienta

Suedia poate fi un studiu de caz interesant pentru tarile care acum sunt in dificultate. La inceputul anilor '90 Suedia a fost lovita de o criza economica profunda, avand un somaj ridicat, deficite de doua cifre si pierzand subit increderea pietelor, ceea ce in final a dus la o majorare a costurilor de imprumut ale guvernului.

In consecinta, Suedia a initiat un set cuprinzator de reforme. Conditiile externe au ajutat, insa politicile interne au jucat un rol critic in procesul de ajustare. Inasprirea fiscala puternica a fost implementata pentru a recastiga sustenabilitatea fiscala si increderea pietelor.

Acest lucru a fost acompaniat de o gestionare eficienta a crizei in sectorul financiar si de refome structurale care au crescut competitivitatea Suediei, au sprijinit ratele de crestere pe termen lung si au facilitat cresterea salariilor reale.

Un nou cadru al politicii fiscale - creat pe obiectivul de surplus bugetar, plafonarea cheltuielilor pe termen mediu si alte masuri - a ajutat la prezervarea unor finante publice solide si au pregatit Suedia pentru criza din prezent.

Autorii articolului sugereaza ca, desi criza actuala este unica din punctul de vedere al dimensiunii, pot fi desprinse trei lectii importante:

1.Dezvoltarea unui plan pe termen mediu

In primul rand este nevoie de un plan cuprinzator si clar pentru restabilirea sanatatii finantelor publice, care trebuie adoptat de la inceput, desi masurile de consolidare fiscala se pot intinde pe o perioada mai mare de timp in functie de circumstantele statului (tarile care sunt sub o mai mare presiune din partea pietelor financiare pot grabi ajustarea, altele pot avea mai mult timp). Un exemplu este Canada, care a reusit in anii 1990 sa reduca datoria publica de la niveluri inalte urmand aceasta abordare.

Credibilitatea fiscala poate fi semnificativ imbunatatita prin clarificarea provocarilor pe care cresterea cheltuielilor asociate procesului de imbatranire a populatiei (pensii si ingrijire a sanatatii) le are pe termen lung.

2.Un cadru institutional puternic

In al doilea rand sunt necesare institutii fiscale bine concepute care pot sprijini implementarea planurilor fiscale. Importanta unor institutii bugetare puternice - setul de reguli si proceduri ce defineste pregatirea, aprobarea si executia bugetului - nu poate fi subestimata. De asemenea este importanta si orientarea pe termen mediu, mai ales atunci cand vine vorba de cheltuielile publice.

In tari precum Olanda si Finlanda politica fiscala a fost timp de mai multi ani condusa de un cadru bine conceput pe termen mediu al cheltuielilor publice.

Desigur, introducerea cadrului fiscal doar pe hartie nu este suficient. In aceeasi masura un aspect important este transparenta, care sa permita planurilor sa fie verificate si sa asigure ca guvernele pot fi trase la raspundere pentru implementarea acestora. Australia si Noua Zeelanda au fost state care au ocupat primele pozitii in ceea ce priveste cerintele de transparenta. Consiliile fiscale independente pot juca si ele un rol.

3. Reforme care sa sprijine cresterea economica

In al treilea rand ajustarea fiscala trebuie sa fie insotita de reforme structurale care sa reprezinte fundatia cresterii sustinute a productivitatii si ocuparii. Cresterea economica va atenua provocarile generate de consolidarea fiscala si sarcina este de a gasi modalitatile de incurajare a acesteia fara a submina pozitia fiscala.

Reformele de pe piata bunurilor si piata muncii - multe dintre statele din Europa facand eforturi in aceste zone - pot sa nu aiba rezultate imediate, insa in timp vor sprijini cresterea economica si vor usura povara ajustarii fiscale.

Calculele FMI sugereaza ca o crestere anuala a productivitatii cu doar 0,25 procente poate genera un ciclu virtuos care sa conduca la o scadere a ponderii datoriei publice de 6% in 10 ani.

Acest articol a fost scris in prologul conferintei internationale pe care Fondul Monetar International si Ministerul de Finante suedez o gazduiesc intre 7-8 mai la Stockholm, cu scopul de a dezbate unele idei cu privire la cea mai buna cale de a realiza consolidarea fiscala si la rolul pe care cadrele si institutiile politicii fiscale il pot juca in acest deziderat.