Mai intai, cateva observatii. TVR nu are pentru prima oara conturile blocate de catre ANAF. A doua, operatiunea Fiscului era de tip “care pe care”. Daca nu treceau la blocarea conturilor intervenea termenul de prescriptie si TVR era exonerata, dar in schimb se trezeau cei de la Fisc probleme cu Curtea de Conturi care i-ar fi intrebat direct: “Bine mai musiu, dar ce-ai facut tu sa recuperezi cele 272 de milioane de lei (fara penalitati) datorie?”. ANAF le mai blocase conturile, cum spuneam, dar pe scadente. Cate un milion de euro, cate 10 milioane de lei samd. Fara succes insa. Pentru cei care au nevoie de un reminder, aici aveti stenograma discutiilor din CA al TVR (29 nov. 2011). Alta observatie. Dupa ce li se blocase conturile, teveristii deschisesera doua conturi la alte banci, potrivit dosarului fiscal de la ANAF. Fiscul s-a facut ca nu vede, lasandu-i in continuare sa opereze in speranta ca se va da o Ordonanta de stergere a datoriilor (la fel ca la CFR) sau se vor lua masuri in directia achitarii datoriilor, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.

In plus, deschiderea de alte conturi era problema TVR si a Curtii de Conturi, la o adica. Numai ca nici OUG nu s-a dat si nici datoriile nu au fost achitate. Cum prescriptia se apropia cu pasi repezi, fiecare tabara a incercat sa isi salveze pielea. ANAF s-a spalat pe maini blocand conturile, iar TVR a izbucnit demn in plans.

Pentru cei care nu si-au luat medicamentele de memorie, aici aveti stenograma discutiilor din CA al TVR ( 29 nov. 2011)

“Doamna Mihaela Voicu: Sunt blocate, avem poprire de la ANAF.

Domnul Alexandru Mihai Lăzescu: Asta înseamnă că acolo nu se pot face plăţi decât de salarii şi la bugetul de stat. Singura bancă prin care relaţionăm cu terţii, este RBS. De asta ei, având în spate, cum am explicat, un risc destul de mare, legat de faptul că au o scrisoare de garanţie, care acum a rămas la un sold cam de 19 milioane de Euro, pentru care nu au colateral, nu au alte garanţii. Garanţiile pe care noi le-am dat lor se leagă de o linie de credit de 14 milioane de lei din care operăm, asta este tot. Ori chestiunea asta este vitală pentru noi. Noi vrem să dezamorsăm puţin tensiunea asta de acolo, de aia vrem un alt cont. În principiu, oricum, trebuie să gestionăm relaţia asta cu grijă pentru că, ei având expunerea asta, se şi agită mai mult. Atunci, noi am negociat anumite garanţii. Cu unele bănci suntem în următoarea situaţie. Istoric, unele bănci au garanţii în exces, de exemplu, ING-ul. Noi cu ce garantăm, noi, neavând clădiri şi alte bunuri imobiliare, noi garantăm cu încasările din taxă şi, eventual, cu încasările din publicitate, astea sunt zonele cu care garantăm.

Ceea ce este OK, dar în diferite momente istorice au venit diferite aranjamente cu diferite bănci. De exemplu, ING-ul are o supragaranţie, ca să spun aşa, în timp ce RBS-ul este la polul opus, de asta sunt şi cei mai agitaţi. Dorinţa lor este ca anumite, sigur că n-o să facă chiar ce vor ei, dar pe măsură ce se mai eliberează nişte garanţii, mai întregim garanţiile către ei, nu putem decât să le mutăm dintr-o parte în alta. Şi încercăm şi noi să facem chestiunea asta, le-am mai dat garanţii legate de alte încasări pe care le mai avem şi noi din contracte cu celelalte lucruri ca într-un fel să mai liniştim situaţia în relaţia cu ei. La asta se referă, astea sunt termenele şi condiţiile. Am discutat, au mai umblat ei şi la un comision pe acolo, costul banilor a crescut pe piaţa europeană, dar nu sunt ajustări majore, acolo nu sunt probleme mari. Problemele mari erau legate de nivelul minim de credit, pe care ei voiau să-l ducă în jos şi după o discuţie de vreo patru ore şi ceva am reuşit să-l păstrăm, dar condiţia este să facem aceste garanţii. Deci, asta este chestiunea concretă”.

Dintr-o nota de control a TVR intocmita de catre Curtea de Conturi:

“Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR) şi Societăţii Române de Televiziune (SRTv), cu modificările şi completările ulterioare, nu a definit clar statutul juridic al celor două entităţi, iar unele reglementări privind activitatea desfăşurată nu sunt îndeajuns de clar formulate ori nu sunt complete sau actualizate, respectiv armonizate cu alte prevederi legale, pentru a fi aplicabile fără dubii, confuzii sau interpretări subiective.

Nereglementarea statutului juridic al SRTv şi SRR, necorelarea unor prevederi din Legea nr. 41/1994, au făcut posibilă şi apariţia unor nereguli în ce priveşte modul de stabilire a drepturilor de natură salarială cuvenite directorului general, dar şi cu referire la modul de negociere a drepturilor salariale ale celorlalte categorii de personal din entitate, ajungându-se, paradoxal, ca acestea din urmă să depăşească plafonul maximal aferent prin asimilare indemnizaţiei unice pentru funcţia de ministru, respectiv nivelul salariului brut lunar la care era îndreptăţit preşedintele – director general în conformitate cu legea.

Astfel, directorul general a fost salarizat prin negociere şi indexare potrivit contractelor colectiv şi individual de muncă, posibilitate stipulată în lege la art. 36 pentru salariaţii SRTv şi SRR, şi nu în baza art. 23 (2) care prevede că directorul general primeşte un salariu brut lunar, asimilat funcţiei de ministru, care, în fapt, ar fi fost cu mult mai mic decât cel negociat. Spre exemplu, salariul brut negociat al directorului general al SRR în anul 2009 a fost în medie de 16 mii lei, faţă de cca 7 mii lei cât reprezenta indemnizaţia de ministru, iar la SRTv salariul brut negociat a fost de cca 15 mii lei. S-a reţinut şi aspectul corelativ că, potrivit art. 23 (3) din lege, ceilalţi membri ai Consiliului de administraţie au primit, lunar, o indemnizaţie reprezentând 25% din salariul brut lunar al directorului general al entităţii.

În acelaşi context, în ce priveşte salariaţii entităţilor, în forma iniţială a Legii nr. 41/1994 era prevăzut la art. 38 că drepturile salariale se stabilesc, în limita veniturilor proprii, prin contracte colective de muncă, încheiate în condiţiile legii, însă prin Legea nr. 124/22.06.1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994 a fost eliminată sintagma „în limita veniturilor proprii”.

Ca urmare, drepturile salariale nu au fost ulterior nici plafonate la nivelul salariului directorului general şi nici negociate funcţie de eventuali indicatori de performanţă în ce priveşte realizarea volumului estimat de venituri proprii, dar nici afectate de măsurile recente de austeritate sau diminuate în vreun fel în condiţiile în care SRTv înregistrează pierderi. Totodată, astfel de lacune normative au făcut şi fac posibil arbitrariul în loc de aplicare strictă a reglementărilor legale în domeniu.

De precizat că, în prezent, aceste două entităţi au o formă de organizare atipică: nici instituţii publice, nici societăţi comerciale, nici regii autonome”, noteaza inspectorii Curtii de Conturi.

Din cate stiu, au existat discutii directe intre conducerea ANAF si cea a TVR, ramase fara rezultate concrete (achitarea datoriilor).

Pe de alta parte, mai e si Parlamentul care a acceptat ca an de an TVR sa mearga pe deficit. Nimeni nu le spunea ca TVR e o Grecie a audiovizualului. Cat sa o tot salvam de la faliment ?

In concluzie, nu stiu daca e mai degraba presiune politica pentru schimbarea sefilor sau pur si simplu o chestiune de seriozitate financiara.

Comenteaza pe blogul Hymerion.ro