"Procesul de evaluare initiala de obicei are nevoie de patru pana la sase saptamani pentru a se finaliza, dar acest termen nu este batut in cuie, putandu-se prelungi sau scurta. Aceste interactiuni permite Standard & Poor sa adune informatiile de care are nevoie pentru a efectua evaluarea si a-si forma opinia in ceea ce priveste ratingul", au transmis HotNews.ro oficialii S&P.
- Standard & Poor atribuie un analist principal si de regula inca unul de rezerva (back-up analyst) la inceperea procesului de evaluare
- Citeste in atasament calificativul acordat Romaniei de catre Standard & Poor`s si argumentele din spatele lui
- De regula, la Finante se discuta cu seful Trezoreriei, dar echipa de analiza se intalneste si cu oficiali ai BNR si cu reprezentanti ai sectorului privat
Discutia are loc de obicei fata in fata, la sediul emitentului. La incheierea reuniunii, analistul principal al Standard & Poor da un telefon superiorilor si anunta primele sale impresii si durata probabila a intregului proces de evaluare.
Analistul principal desemnat de Agentie isi prezinta apoi evaluarea Comisiei, care pune intrebari si dezbate concluziile in urma vizitei.
Exista tari in care sunt trimisi echipe mai consistente de analisti. Romania e o economie mica si nu justifica acest efort insa.
- Scurt remember. Senatul SUA a demonstrat lipsa de rigoare a Moody`s si S&P
Agentiile de rating au fost deseori acuzate ca au stat la baza actualei crize, din cauza conflictului de interese in care se aflau: luau bani de la clientii carora le emiteau ratingul. Un scurt remember:
Aprilie 2010. Subcomisia permanenta a Senatului american care se ocupa de cercetarea cauzelor crizei a avut audieri (documentele le aveti aici). Cei care s-au prezentat sa isi spuna punctul de vedere au fost sefii agentiilor de rating Moody`s si S&P, care au contribuit major la adancirea crizei. In mai bine de 580 de pagini sunt descrise modalitatile baietilor “destepti” care acordau ratinguri dupa ureche si dupa cum le dicta lupta pentru cota de piata. Cand s-au trezit, au coborat masiv in cateva zile, mii de calificative de la AAA la junk. Azi erai vedeta pietei, maine erai retardatul ei. Fara a intra in detalii legate de mailurile interne (merita citite pentru a se vedea la ce duce competitia intre agentii si cum isi suflau contractele una, alteia), iata cateva dintre concluziile senatorilor americani.
1) Se foloseau modele de rating incorecte. Intre 2004 si 2007, Moody’s si Standard & Poor’s foloseau cifre „inadecvate” pentru a putea estima cat de mare era riscul in cazul ipotecilor rezidentiale.
2) Presiunea concurentiala ii facea pe angajatii agentiilor de rating sa noteze fals performantele clientilor lor.
3) Desi stiau ca ratingurile pe care le acordau ar putea insela investitorii, agentiile de rating continuau sa opereze cu cifre si modele incorecte.
4) In ciuda profiturilor mari obtinute, agentiile de rating nu au investit in resurse care sa le imbunatateasca modul de notare.
5) Cand au coborat masiv ratingurile a mii de companii in iulie 2007 si apoi in ianuarie 2008, au provocat un soc pe piata financiara, provocand pierderi consistente si contribuind la adancirea crizei. Uneori, ratingurile au fost coborate de la AAA direct la junk. In alte cazuri, desi angajatii nu recomandau ratinguri bune, conducerea agentiilor nota cu risc zero (AAA) anumite produse pentru ca doreau sa isi mentina clientul (in cazul la care ma refer e vorba despre elvetienii de la UBS). Continuare
- Numarul membrilor comitetului de rating depinde de importanta Statului analizat
- Un om, un vot
Un om, un vot: acest principiu democratic opereaza si in cazul comitetelor din cadrul agentiilor de rating. Cel putin in teorie. In practica, se fac aliante si mici clanuri care incing discutiile, spune Pierre Cailleteau, fostul responsabil al unui astfel de comitet, in prezent consilier la banca privata Lazard. De exemplu, spune el, "parerile au fost foarte impartite cand am discutat despre Grecia”.
- Isarescu, despre agentiile de rating
“Ar trebui ca S&P sa trimita o echipa de specialisti care sa refaca cele doua pagini scrise pe langa subiect” (luni, 3 noiembrie 2011).
"Agentiile de rating coteaza Romania mai degraba pentru pentru lucrurile pe care nu le face, decat pentru ceea ce realizeaza"
"Agentiile de rating au avut dreptate, dar poate ca ne-au penalizat prea tare"
- Cand opiniile pro si contra sunt egale in comitetele de rating
Salariile nu sunt dintre cele mai mari din zona financiara (circa 110.000 euro/an), dar la final de an se dau bonusuri care sa-i „motiveze suplimentar”. Aceste bonusuri, stabilite de catre Area Manager, au insa la baza criterii subiective, spun angajatii.
- Lipsa de personal
Ca profil tehnic, cei mai multi au un master in finante (de regula obtinut la universitati anglo-saxone). Multi au experienţă într-o bancă centrală sau comercială. Foarte puţini au doctorate în economie. "In anii 2000, cei mai multi erau cu parul grizonat si se aflau spre final de cariera. Azi sunt insa mult mai tineri. Stau o vreme aici si apoi isi gasesc un job mai bine platit la banci mai mari si mai renumite”, mai explica fostul angajat.
- Proprietarul Standard & Poor's a anunţat că agenţia "a subperformat", propunându-se separarea acesteia în patru divizii
In august 2011, McGraw-Hill Cos, proprietarul Standard & Poor's a anunţat că agenţia "a subperformat", propunându-se separarea acesteia în patru divizii - S&P, divizia de indici, divizia de informaţii şi media şi divizia educativă. Decizia McGraw-Hill vine după ce preşedintele agenţiei, Deven Sharma, a fost eliminat de la conducere.
În ultima vreme, tot mai mulţi oficiali europeni pun sub semnul întrebării corectitudinea agenţiilor de rating pe care le suspectează că fac jocul speculatorilor şi fondurilor de investiţii. Neîncrederea vine din faptul că agenţiile de rating au printre acţionari fonduri de investiţii, instituţii interesate de speculaţii. Unii analişti se întreabă dacă mai este normal să tratăm agenţiile de rating ca şi cum ar fi arbitri. Pentru că nu sunt, acestea sunt jucători, şi nu doar jucători ci şi speculatori. Astfel, atunci când creditul era în creştere şi ieftin, în anii 1990 şi 2000, orice vânzător de obligaţiuni era în mod obişnuit recompensat cu un rating AAA.
Moody's (potrivit şefului comisiei federale de anchetă al lui Barack Obama), a fost o "fabrică de ratinguri triplu A". Ceea ce a rezultat este faptul că toate produsele, de la creditele ipotecare cu risc până la pieţele de obligaţiuni a fost inundat cu produse financiare supraevaluate, garantate de cei care, în cele din urmă, nu ar fi trebuit să le coteze.
Citeste si "Arbitrii banului de imprumut"
Surse externe utilizate: Le Figaro, "Agenţiile de rating," Éditions La Découverte, declaratii publice ale Guvernatorului BNR
Ori, nu e nici pe departe aşa: evoluţia economiei se bazează pe predicţii - ceea ce, în limbaj vulgar, se numeşte presupuneri şi speculaţii. E suficient să dea o ploaie mai tare, să fie un cutremur sau un tsunami, să se dea o lovitură de stat în vreo ţară, să moară vreun CEO, preşedinte sau rege şi gata, toată predicţia s-a dus în fras.
Şi, ca oriunde unde e vorba de predicţii/presupuneri/speculaţii, inevitabili sunt şi speculanţii/pariorii. Speculanţi care speculează de la financiar până la ignoranţa oamenilor - ca dl popa aici de faţă care, deşi speculează despre "povestea menţinerii ratingului României", în fapt nu ne spune nimic.
Rămân un fan al lui Isaac Asimov.
Sancta mediocritas !