(P) A avut vreodata Romania cota unica? Gabriel Sincu, partener la compania de consultanta MAZARS a discutat online cu cititorii HotNews.ro

Da, incepem cu o problema interesanta: in principiu sunt de acord cu dvs., e o dubla impozitare. Teoreticienii vin insa cu urmatorul contra-argument: vorbim de doua persoane diferite, compania care plateste impozit pe profit si cel care primeste dividendele.
Faptul ca eu, ca si individ, beneficiez in acest caz de protectia raspunderii limitate (eu raspund in fata creditorilor doar in limita capitalului aportat, daca firma are probleme) are si un revers: trebuie sa platesc un impozit suplimentar.
Daca vreau sa il evit am optiunea de a-mi desfasura activitatea ca si PFA, platesc 16% doar o singura data, pe venitul impozabil, dar am un risc foarte mare: daca afacerea da faliment, creditorii pot veni si executa bunurile mele personale (casa, masina, etc) pentru a-si recupera prejudiciul.

Referitor la alegerea antreprenoriat - angajat, aici este optiunea fiecaruia si tine mai putin de fiscalitate.

Vis-a-vis de manipulat contabilitatea di registrele fiscale dati-mi voie sa nu comentez, fiecare isi organizeaza in viata lucrurile asa cum crede. Prin natura meseriei noastre, noi consultantii nu dam sfaturi de evaziune fiscala si descurajam aceste practici.
Optimizarea fiscala este altceva, este legal, se practica peste tot in lume, dar evaziunea inseamna incalcarea legii si inchisoare.

Dupa parerea mea Romania nu a avut niciodata un sistem de cota unica in adevaratul sens al cuvantului. Asta pentru ca in stilul care ne caracterizeaza, noi suntem unici in felul nostru si fiecare face presiuni pentru a se introduce o exceptie care sa il favorizeze. Si aici avem exemplul impozitului pe veniturile din cedarea folosintei bunurilor din patriomoniul personal, impozitarea castigurilor la bursa, etc.

Totusi, asa schiop cum a fost, sistemul a functionat si asa cum ati mentionat si dvs a demoonstrat ca este viabil (venituri crescute la buget, simplificarea birocratiei, promovarea investitiilor straine) si merita avut in vedere in continuare.

Dupa parerea mea renuntarea la acest sistem ar fi o mare greseala care nu va face decat sa complice lucrurile, sa alunge investitorii si sa creasca gradul de nefiscalizare a economiei romanesti. Consider ca introducerea cu adevarat a cotei unice dublata de eficientizarea administrarii fiscale este cheia succesului in fiscalitatea romaneasca.

Pentru detalii va recomand cartea "The Flat Tax" scrisa de economistii americani Hall & Rabushka.

Intrebarea nu are legatura cu tema discutiei. Pentru un raspuns competent va recomand sa adresati intrebarea pe site-ul companiei noastre la sectiunea Mazars eTax unde colegii mei vor avea grija sa primiti lamuriri.
Multumesc pentru intelegere.

Desigur, poate fi o varianta. Eu care sunt sustinatorul cotei unice nu sunt insa de acord cu aceasta propunere: sistemul tocmai pe asta ar trebui sa se bazeze, pe simplitate, orice exceptii sau conditionari nu fac decat sa complice lucrurile si sa ne indeparteze de ideea de cota unica.

Din raportul Consiliului Fiscal pentru anul 2011 impozitul pe venit (incluzand pe langa dividende si salarii, veniturile PFA-urilor, etc) a reprezentat un total de 19.1 mld lei dintr-un total al veniturilor fiscale de 102.9 mld. Probabil ca impozitul pe dividende este o cota foarte mica din aceasta suma si dupa parerea mea o astfel de modificare nu se justifica.

Si pe dvs va rog sa adresati intrebarea pe site-ul Mazars eTax, intrucat nu are legatura cu subiectul discutiei de astazi.
Multumesc.

Dupa parerea mea aceasta miscare este una cu caracter electoral. Statul stie ca nu poate sa piarda mare lucru din aceasta modificare.
Diferenta de bani se va duce oricum in consum deci cca 1/5 se va intoarce inapoi la buget ca si TVA. Iar grosul veniturilor bugetare vine din impozite indirecte si contributii sociale, nu din impozitul pe salarii.

Dupa parerea mea nu o impozitare degresiva sau o supraimpozitare a bugetarilor asa-zisi bogati ar rezolva problema deficitului bugetar in Romania ci introducerea catorva reguli simple, eliminarea exceptiilor si eficientizarea administrarii fiscale.
Abia dupa ce facem acesti pasi putem vorbi despre o modificare a sistemului de impozitare.

Va recomand sa cititi raportul Consiliului Fiscal pentru anul 2011 si veti vedea ca avem printre cele mai mici rate de eficienta a colectarii din UE (ex: rata efectiva de TVA este de 14.2%, a impozitului pe profit de 3.6%, iar a impozitului pe venit de 12.6%). Asadar inainte de a veni si a cere modifcarea sistemului ar trebui sa vedem unde nu functioneaza bine cel existent.

Un raspuns exact este greu de dat pentru ca evolutia pozitiva din anii 2005 - 2008 nu a fost doar rezultatul cotei unice, ea a fost generata de un complex fericit de factori care au actionat in diretia buna pentru noi.
Totusi, trebuie sa recunoastem ca 16% a reprezentat (si inca mai reprezinta) pentru noi un "brand fiscal de tara" foarte bun care a incurajat investitorii catre tara noastra. Ulterior cota unica a aparut si in alte state, in Bulgaria de ex cu o rata chiar mai mica decat a noastra, deci pentru noi era necesar sa ramanem aici pentru a ne pastra competitivitatea.

Referitor la notiunea de "dumping fiscal" am auzit-o pentru prima oara din gura ministrului de finante german din 2005 care acuza Romania si alte state din est de asa ceva. Totusi, atata vreme cat nu exista nicio directiva europeana care sa oblige statele la un anumit nivel minim al cotei de impozitare, afirmatia mi se pare gratuita si cu caracter demagogic.
Desigur, acum lucrurile s-au schimbat, exista un pact fiscal european care obliga statele la un anumit nivel al deficitului bugetar. Ori nerespectarea acestui nivel ar putea reaprinde discutia pe tema dumpingului fiscal. Dar deja aici vorbim de dispute la nivel de politica europeana. Oricum, subiectul este interesant si va ramane de actualitate, in opinia mea, pentru multa vreme.

Partial de acord. Desi ceva salarii au iesit la lumina din economia subterana la momentul introducerii cotei unice, costul impovarator al contributiilor sociale a facut ca multe dintre salarii (mai ales cele mari, peste 1000 EUR) sa ramana in zona neagra sau in zona gri (microintreprinderi, PFA-uri, contracte de cesiune a drepturilor de autor, etc).
O plafonare reala la un nivel decent (3-4 salarii medii pe economie) a tuturor contributiilor sociale ar putea sa faca cu adevarat diferenta si sa convinga platitorii si beneficiarii acestor salarii mari sa treaca la forma 100% legala de remunerare - contractul de munca.

Referitor la taxarea "bugetarilor bogati", chiar pe Hotnews am citit zilele trecute o analiza care demonstra foarte clar ca suma maxima pe care ar putea sa o genereze aceasta supra-impozitare ar fi undeva la 500 mil EUR / an (daca imi amintesc eu bine). Ori deficitul bugetar din Romania care este in jur de 5 mld EUR cu siguranta ca nu ar putea fi acoperit in acest mod.

Solutia este incurajarea conformarii (prin plafonarea de care mentionam mai sus) coroborata cu eliminarea exceptiilor si reducerea evaziunii fiscale, mai ales in zona impozitelor indirecte (potrivit Consiliului Fiscal gradul de eficienta a TVA este de 54% - doar Letonia sta mai rau decat noi cu 46%).

Incurajarea clasei de mijloc a fost si ramane un slogan al clasei politice la fiecare 4-5 ani cand avem alegeri. Din pacate, realitatea ne arata ca sunt incurajati evazionistii, nu cei care vor sa munceasca.

Fiind o tema de TVA va recomand sa adresati intrebarea la colegii mei pe siteul Mazars eTax.

Asa cum am mentionat mai sus, cota unica ar trebui mai intai introdusa in Romania, abia apoi pastrata. Eu am o parere diferita, nu vad dezavantaje majore pentrua cest sistem.
Masurile fiscale propuse de mediul de afaceri sunt foarte multe, ele sunt adunate in fiecare an intr-un dosar gros si inmanate de Consiliul Investitorilor Strainin si Camera de Comert Romano-Americana. Din pacate, tot timpul ele sunt rasfoite si puse deoparte, fara a fi bagate prea mult in seama.
Doar cateva dintre ele (pe langa cele mentionate deja mai sus): introducerea legislatiei de holding, regandirea sistemului de impozite si taxe locale, deductibilitate fiscala pentru provizioane, simplificarea sistemului de amortizare fiscala, acceptarea reevaluarii activelor ca urmare a inflatiei, clarificarea tratamentului fiscal pentru ariile tulburi din fiscalitate (cum ar fi de ex. stock-option plan-urile). Si multe altele.

Dupa cum spuneam mai sus, fara regandirea sistemului de contributii sociale (mai exact plafonarea acestora la un nivel decent) cota unica nu poate face minuni. Atata vreme cat este mai avantajos atat pentru angajat cat si pentru angajator sa foloseasca o solutie alternativa (bani in plic, PFA, DDA, microintreprindere) cu siguranta ca vor prefera acest sistem.

Cota unica a avut succes in zona noastra de Europa tocmai pentru ca este simpla si nu necesita un aparat de administrare fiscala bine pregatit si eficient. Practic fiecare stie ce are de platit foarte usor, deducerile sunt putine, avantajele fiscale de asemenea. Desigur, in acest fel se pierde foarte mult din caracterul de parghie de actiune in economie dar acest lucru este compensat de avantajele simplitatii si eficientei impunerii. Atunci cand inspectorii nostri fiscali vor fi la fel de pregatiti si de bine platiti precum cei din tarile dezvoltate, atunci vom putea sa ne gandim la renuntarea la cota unica.

Nu pot decat sa fiu de acord cu dvs. Cota unica adevarata si un sistem de plafonare la un nivel decent al contributiilor sociale ar fi cheia pentru incurajarea muncii.
Vom continua sa propovaduim asta, poate ne aude cineva la un moment dat.

Recunosc ca nu sunt un expert in fiscalitatea din Bulgaria, nu pot sa va dau un raspuns pertinent.
Pentru mine, daca as fi in aceasta postura, cel mai greu ar fi sa trec de bariera psihologica, cea de limba si de legislatie pe care nu le stapanesc. Ar tb deci sa am un consultant foarte bun, in care sa am incredere, dar care probabil ca ar fi destul de scump.
Altfel, in conditiile in care am firma in Bulgaria dar desfasor activitate in Romania, am sanse bune sa dau nastere unui sediu permanent aici iar intreprinzatorul nostru sa se intoarca de unde a plecat: sa plateasca impozit in Romania.