Un zid financiar invizibil, potential la fel de periculos ca si Cortina de Fier care odata a divizat estul si vestul Europei, creste incet in interiorul zonei euro, scrie Reuters.

Liderii europeni s-au inteles, in principiu, pe 29 iunie, sa puna bazele unui mecanism comun de supraveghere bancara pentru cele 17 state membre ale zonei, condus de Banca Centrala Europeana, desi cele mai multe dintre detaliile importante raman sa fie stabilite.

Propunerea a fost un prim pas spre o uniune bancara europeana, care poate include eventual o schema comuna de garantare a depozitelor si un fond de salvare a bancilor, pentru a preveni retragerile masive din banci sau colapsurile, care ar transmite valuri de socuri pe tot continentul.

Liderii s-au inteles ca fondul permanent de salvare a zonei euro, Mecanismul European de Stabilitate in valoare de 500 de miliarde de euro, sa fie capabil sa injecteze direct capital in banci in schimbul unor conditii stricte impuse de autoritatea de supraveghere comuna.

Insa, efortul de a pune in practica primele elemente ale unui astfel de sistem pana anul viitor poate veni prea tarziu.

Retragerile depozitelor din bancile spaniole si-au grabit ritmul si nu este clar daca acordul zonei euro de a imprumuta Madridul cu pana la 100 de miliarde de euro va schimba acest flux, daca investitorii se tem ca Spania ar fi nevoita sa apeleze la un plan de salvare de tara, la fel cum au facut Irlanda, Portugalia sau Grecia.

Multe banci se reorganizeaza sau au fost fortate sa se reorganizeze in conformitate cu regulile nationale, accentuand si mai mult divizarea nord-sud din interiorul uniunii monetare.

Zidul financiar

Astfel, un zid financiar invizibil, potential la fel de periculos ca si Cortina de Fier care odata a divizat estul si vestul Europei, creste incet in interiorul zonei euro, considera Reuters.

Diferenta ratelor de dobanda dintre tarile nordice, creditoare, precum Germania sau Olanda, ale caror costuri de imprumut sunt la niveluri ajunse la minime istorice, si tarile sudice, debitoare, ca Spania si Irlanda, ale caror randamente la titluri au crescut aproape de nivelurile din perioada anterioara monedei euro, ameninta sa provoace o divergenta de durata.

Deoarece ratingurile de credit ale guvernelor si randamentele titlurilor stabilesc un nivel de referinta si pentru costurile de finantare ale bancilor si companiilor aflate sub jurisdictia sa, bancile spaniole si italiene care au fost bine administrate sau firmele vor trebui sa plateasca si mai mult pentru imprumuturi (daca pot avea acces la ele), chiar mai mult decat cele mai prost administrate firme germane si olandeze.

Cu cat situatia se prelungeste, cu atat scad sansele ca sudul Europei sa isi revina si cu atat mai mare va fi gap-ul de bunastare dintre nord si sud.

Cu niveluri din ce in ce mai ridicate ale somajului si saraciei in Spania si Italia, o reactie politica, deja violenta in Grecia si care sta sa 'clocoteasca' in Spania si Italia, pare a fi de neevitat.

Presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, a admis dupa reducerea ratelor dobanzii de saptamana trecuta ca ruptura nord-sud face si mai dificila administrarea unei politici monetare unice.

Cele doua injectii uriase - imprumuturi ieftine pe trei ani in sistemul bancar al zonei euro, din decembrie si februarie, in valoare de 1.000 de miliarde de euro - au adus doar cateva luni de respiro.

"Nu este clar daca exista masuri care pot fi eficiente intr-o zona foarte fragmentata", a spus Draghi jurnalistilor.

Consecintele

Economistii conservatori germani condusi de catre Hans-Werner Sinn, liderul institutului Ifo, au avertizat asupra consecintelor dezastruoase pentru Germania care pot proveni din cresterea creantelor via sistemul BCE pentru decontarea platilor prin bancile centrale nationale, cunoscut ca TARGET 2.

Daca o tara sudica intra in faliment sau paraseste euro, considera acestia, Germania va avea o nota de plata astronomica, peste limita teoretica de 211 miliarde de euro ce reprezinta participarea acesteia la fondul de salvare al zonei euro.

Cat timp uniunea monetara europeana este permanenta si ireversibila, astfel de creante inter-tari si fluxuri de capital in cadrul zonei monetare ar trebui sa nu conteze atunci cand banii se transfera, asa cum se intampla in Texas sau California.

Insa, chiar si cea mai mica perspectiva a unei Zile a Judecatii de Apoi poate schimba radical acest calcul.

In acest caz, banii se vor indrepta spre activele germane, considerate 'sigure' si vor evita titlurile si depozitele din state in care exista riscul parasirii uniunii monetare. Unii pesimisti considera ca deja se resimt semnele timpurii ale unui astfel de proces.

Orice eveniment care poate duce la o iesire din zona euro a Greciei - cel mai indatorat stat membru, care este in afara programului prevazut in cel de-al doilea ajutor financiar si se afla in cel de-al cincilea an de recesiune - poate duce la accelerarea acestor fluxuri, in ciuda declaratiilor repetate ale liderilor din UE, care mentioneaza ca Grecia este un caz unic.

"Daca acesta va aparea, o criza se va propaga prin intermediul sistemului de plati TARGET al Sistemului European al Bancilor Centrale", a scris economistul american Peter Garber, in prezent strateg global pentru Deutsche Bank, intr-o lucrare 'profetica' scrisa in 1999.

Dezintegrarea financiara pare mai puternica decat fortele de integrare

In practica, autoritatile nationale de reglementare din unele statele UE incearca, in liniste, sa reduca expunerea bancilor domestice la o astfel de eventualitate.

Chiar BCE a stabilit saptamana trecuta o limita privind valoarea titlurilor de stat pe care o banca le poate utiliza ca si colateral in operatiunile sale de imprumut.

Un exemplu in acest sens il reprezinta reglementatorul financiar german, Bafin, care a solicitat HypoVereinsbank, subsidiara germana a Unicredit, sa reduca transferurile catre banca-mama din Italia anul trecut, au spus oamenii apropiati acestui caz.

Astfel de restrictii sunt legale, din moment ce supravegherea bancilor este la un nivel national, insa acestea sunt impotriva principiului liberei circulatii a capitalului pe piata unica a Uniunii Europene si unei uniuni monetare integrate.

Daca o singura autoritate de supraveghere a zonei euro va fi capabila sa anuleze aceste restrictii este una dintre multele incertitudini lasate de acordul de la ultimul summit. In orice caz, supravegherea comuna fara o asigurare comuna a depozitelor ar putea fi insuficienta pentru a preveni migratia capitalurilor.

Cancelarul german Angela Merkel, incercand sa isi protejeze contribuabilii, a respins pana in prezent punerea in comun a raspunderii pentru garantarea depozitelor bancare sau pentru lichidarea bancilor care au esuat.

Observatorii mai vechi ai UE spun ca determinarea politica pentru a face moneda unica ireversibila va conduce liderii zonei euro sa dea nastere unei uniuni bancare complete.

Insa, pentru moment, dezintegrarea financiara a Europei pare sa se miste mai rapid decat fortele de integrare financiara.