Pentru cea mai mare parte a crizei datoriilor din zona euro, distinctia dintre tarile din centru si cele periferice ale zonei euro a fost destul de clara - periferia pare ca a cauzat toate problemele, in timp ce tarile din centru trebuie sa achite nota de plata, potrivit unei analize a CNBC dedicata crizei europene.
O astfel de abordare reprezinta o supra-simplificare, desi este evident ca tarile cele mai indatorate, precum Grecia, Portugalia si Irlanda, au trebuit sa solicite programe de salvare din partea Bancii Centrale Europene, Fondului Monetar International si Comisiei Europene dupa ce economiile lor s-a prabusit.
Iar centrul, format din Germania si Franta, alaturi de economii mai mici ca Finlanda si Olanda, apareau ca cele ce mentin pe linia de plutire indisciplina acestora, cu cicluri de expansiune si recesiune - in timp ce beneficiau pentru exportatorii lor de un euro mai slab.
Acum, dificultatile incep sa apara si in tarile din centru. Marti, s-a anuntat o scadere economica in zona euro de 0,2% pentru al doilea trimestru. PIB-ul Germaniei a avut o crestere in acest interval de 0,3%, usor peste asteptari, in timp ce PIB-ul Frantei a stagnat, dar aceasta cifra este mai buna decat estimarile, care anuntau un declin de 0,1%.
Totodata, comenzile intreprinderilor din Germania au scazut cu 1,7% intre mai si iunie, alarmant si mult peste nivelul previzionat. Daca cea mai mare economie a zonei euro (si pentru multi cea mai sanatoasa) se va clatina, situatia poate fi chiar mai critica decat asteptarile.
"In perioade bune, euro incurajeaza plecarea banilor din centru spre periferie, creand expansiuni si recesiuni. In perioadele rele, acesta favorizeaza plecarea banilor in sens invers si cresterea obligatiile centrului", a afirmat Gerard Lyons, economist sef la Standard Chartered, pentru CNBC.
"Euro este un concept fundamental gresit si de aceea centrul se confrunta cu provocari mai mari. Centrul nu se poate retrage complet din periferie si la acest lucru pietele raspund", a spus el.
Exista de asemenea si o emergenta a unui centru "soft", format din tari ca Franta si Belgia, o tara puternic indatorata, un grup de tari ale caror economii nu sunt la fel de robuste precum Germania.
Nouriel Roubini, economist binecunoscut pentru previzionarea crizei financiare din 2008, a subliniat acest centru "soft" la inceputul anului 2012.
Dezvoltarea recenta a unei axe intre Spania, Italia si Franta la ultimul summit al liderilor din zona euro arata faptul ca exista intre centru si periferie falii politice care se schimba. Relatia dintre cancelarul german Angela Merkel si presedintele francez Francois Hollande nu pare a fi la fel de apropiata ca cea cu predecesorul acestuia, Nicolas Sarkozy.
"Se poate diferentia in continuare intre centru si periferie, insa intrebarea intotdeauna va fi: Unde este locul Frantei? Politic, acesta este in centru, insa, economic, este in periferie", a mentionat Lyons.
Ambiguitatea tot mai mare a granitelor dintre centru si periferie poate de asemenea sa aiba un efect asupra politicilor interne ale tarilor din zona euro.
Tina Fordham, analist politic senior la Citi, a afirmat ca intensificarea atitudinii anti-bailout in tarile din centrul zonei euro poate fi asemanatoare dezvoltarii Partidei de Ceai de la Boston (Tea Party) ca forta politica in SUA.
"Istoria sugereaza ca un colaps al centrului politic este o trasatura comuna a perioadei imediat urmatoare crizelor financiare; in acest sens, perspectiva politica pentru democratiile mature poate sa nu fie un caz de repetare a istoriei, insa, cum faimos se spune, 'rimeaza'", spune aceasta, referindu-se la un citat al lui Mark Twain.
Italia, a treia cea mai mare economie a zonei euro ce pare a fi urmatoare tara candidata la un program de salvare dupa Spania, sta de asemenea inconfortabil intre centru si periferie. In linii mari vorbind, nordul, care gazduieste cea mai mare parte a industriei prelucratoare a tarii, este mai mult un centru al tarii, in timp ce sudul, mai sarac si dependent de turism, este mai degraba la periferia Europei.
O zona unde pietele fac distinctie este clar piata obligatiunilor. Randamentele Germaniei la titlurile pe 2 ani sunt in continuare aproape de nivelul minim istoric, iar cele ale Spaniei au continuat sa creasca peste 4 procente, pe fondul cresterii asteptarilor privind solicitarea unui ajutor financiar extern.
"Totul se reduce la o singura chestiune - aceea ca euro trebuie sa se schimbe pentru a supravietui. Nu doar prin devenirea unei uniuni politice, ci si printr-un euro 'hard' si 'soft' pentru centru si periferie", a declarat Lyons.
"Realitatea este ca nimeni nu va intra pe acest drum decat fortat. Este nevoie de o diviziune complexa, dezordonata, care se contureaza acum", a adaugat el.
