Producatorul francez de automobile Peugeot lupta pentru propria sa supravietuire. Insa, pastrandu-si intreprinderile in tara si sprijinind majorarile salariale, guvernul ignora regulile supravietuirii intr-o perioada a globalizarii. In cele din urma, angajatii pe care acesta incearca sa-i salveze ar putea fi marii perdanti, arata o analiza realizata de revista germana Der Spiegel asupra conditiei industriei auto din Franta si a politicii guvernamentale care dauneaza competitivitatii.

Oamenii bine-intentionati pot fi uneori periculosi, iar exemple sunt presedintele francez Francois Hollande si ministrul Industriei, Arnaud Montebourg, scrie Der Spiegel. Acestia doresc sa grabeasca ajutorul acordat producatorului de masini francez PSA, care a intrat in criza cu brandurile sale Peugeot si Citroen. De asemenea, si reprezentanti ai sindicatului CGT, precum Jean Pierre Mercier, doresc sa ajute. "Vom lupta pentru locurile noastre de munca si mijloacele de existenta ale familiilor noastre", a spus Mercier.

Guvernul francez si sindicatele doresc sa previna actiunea Peugeot de a inchide fabrica de la Aulnay-sous-Blois, din afara Parisului, care ar duce la pierderea a 8.000 de joburi. Insa, daca politicienii si lideri sindicali vor avea succes, acestia vor duce la o inrautatire a lucrurilor: probabil ca vor reusi sa salveze cateva mii de locuri de munca in Franta pe termen scurt, insa, facand asta, ei vor pune viitorul companiei in fata unei amenintari si mai mari, arata Der Spiegel.

Compania, care produce masini incepand cu 1890, se lupta pentru a supravietui. Vanzarile s-au prabusit si intreprinderile nu opereaza aproape de capacitate, iar PSA pierde in prezent 140 de milioane de euro pe luna.

Pentru cei 3.000 de angajati Peugeot de la Aulnay-sous-Bois, munca a incetat temporar la 10:30 p.m., pe 26 iulie. Fabrica a fost inchisa pentru cinci saptamani, pe fondul vacantei anuale de vara. Totusi, de aceasta data, lucrurile sunt usor diferite. Inceperea perioadei de vacanta anuala a avut un gust amar. Lucratorii au aflat ca aceasta intreprindere va fi permanent inchisa in 2014.

Presedintele Hollande a reactionat imediat, spunand ca planurile de concedieri concepute de PSA sunt "inacceptabile" si ca ar trebui sa fie renegociate. In plus, ministrul Montebourg a afirmat ca are putina incredere in managementul companiei si a speculat ca, probabil, compania auto se joaca de-a "bolnavul imaginar". De asemenea, el a spus ca are o "problema reala" cu strategia companiei si comportamentul principalului sau actionar, familia Peugeot, care detine mai multe de un sfert din actiunile acesteia si a primit dividende substantiale anul trecut.

Atat CEO-ul Philippe Varin, cat si presedintele Consiliului de Supraveghere, Thierry Peugeot, au fost chemati in fata ministrului, iar familia Peugeot a fost fortata sa asculte o lectie de patriotism din partea lui Montebourg. "Compania - a spus ministrul - nu apartine doar actionarilor sai, ci si istoriei Frantei, unui terioriu, unei idei nationale."

Statul francez detine o cota din Renault, al doilea cel mai mare producator de masini al tarii, insa nu si la Peugeot. Cu toate acestea, guvernul se comporta ca si cum Peugeot ar fi o companie de stat, scrie Der Spiegel. In acest sens, el demonstreaza modul obisnuit in care politicienii francezi intervin in managementul unor corporatii importante.

Pentru guvern, lupta asupra intreprinderii de la Aulnay nu este o chestiune care priveste doar soarta unei singure fabrici. Si credibilitatea presedintelui este in joc, mai ales dupa ce acesta a facut o promisiune de campanie pentru a ajuta industria franceza sa-si revina pe propriile picioare. Insa cazul Aulnay subliniaza acum conditia trista in care se afla industria franceza.

Franta este una dintre cele mai industrializate tari ale lumii. Producatorii de masini Peugeot si Renault, compania farmaceutica Sanofi, producatorii de trenuri, gigantul din energie Alstom si compania de aparare Thales formeaza o baza industriala ce se deteriorizeaza treptat, ducand la pierderi de competitivitate pe plan international, scriu ziaristii germani.

Predecesorul lui Hollande, Nicolas Sarkozy, a afirmat ca Franta nu va mai fi o mare natiune "in ziua in care nu va mai construi trenuri, avioane, automobile si vapoare".

Cu toate acestea, Sarkozy nu a fost capabil sa stopeze dezmembrarea fabricilor in Franta. Numarul locurilor de munca din industria auto a scazut cu mai mult de jumatate intre 1980 si 2010. Acest declin putea sa fie totusi evitat, asa cum o arata situatia din statul vecin Germania, unde VW, Daimler, BMW au reusit sa angajeze mai multe persoane fata de acum trei decenii.

O cautare a cauzelor pentru 'boala franceza' se opreste rapid la usa manangementului. Farmecul brandurilor Peugeot si Citroen a disparut, iar perioadele in care Citroen DS era la fel de popular ca VW Beetle sunt doar amintiri.

Conducerea Peugeot nu a reusit sa identifice trendurile. Fara niciun SUV in linia sa de productie, Peugeot poate beneficia cu greu de o expansiune a vanzarilor sale. In schimb, compania a investit o multime de bani in modele hibrid cu motoare diesel si electrice, care nu sunt vandute din cauza preturilor ridicate.

Executivii de la alte companii auto au facut greseli similare, insa doar simplele greseli nu au fost suficiente pentru a duce o companie spre o criza la fel de adanca. Exista si un alt motiv pentru declinul Peugeot: producatorul de masini a ratat in mare parte oportunitatile oferite de globalizare.

Peugeot si Citroen vand mai mult de jumatate din masinile lor in Europa, unde piata este in scadere, iar PSA a scazut o data cu aceasta. Pe de alta parte, scrie Der Spiegel, Volskwagen si-a consolidat prezenta in China si America de Nord, producatorul cu sediul la Wolfsburg beneficiind de expansiunea pietelor din aceste regiuni. Desigur, VW isi vinde doar aproximativ o treime din masinile sale in Europa.

O prea mare interventie a guvernului

Nu este o coincidenta faptul ca Peugeot este atat de dependent de Europa, insa acest lucru este de asemenea o consecinta a politicii industriale a Frantei. Parisul este generos cu companiile autohtone si guvernul - indiferent ca este conservator sau socialist - nu ezita sa le sprijine cu subventii. In schimb, acesta asteapta de la companiile sale sa ramana loiale pietei franceze.

In anul 2009, Sarkozy a oferit atat catre Peugeot, cat si catre Renault imprumuturi guvernamentale de 3 miliarde de euro la rate ale dobanzii reduse. In schimb, ambele companii au acceptat sa nu inchida nicio intreprindere interna sau sa muta productia in alta tara pentru 5 ani.

Cand Renault a decis sa-si externalizeze productia masinii Clio in Turcia, in 2010, compania a suportat mania presedintelui. Sarkozy a precizat clar ca acest lucru va fi "inacceptabil" si a spus ca guvernul nu va furniza atat de multi bani intr-o industrie auto care si-ar putea muta productiile in strainatate. Ca raspuns, Renault a renuntat la planurile sale legate de Turcia.

De asemenea, si constructia unei intreprinderi Peugeot in Cehia l-a suparat pe Sarkozy. Construirea unei fabrici in India pentru a vinde masini franceze indienilor a fost perfect acceptabila, a spus el, insa "construirea unei fabrici in Cehia pentru vinde masini in Franta nu este. "

Pe parcursul anilor, aceasta abordare a politicii industriale a fost asimilata unui "bonus pentru a sta acasa" pentru corporatiile franceze si asistenta a fost extinsa la cele care se conformau dorintelor guvernului si au ramas in Franta.

Peugeot a fost de asemenea slabita de succesul uniunilor sindicale franceze, care au asigurat cresteri ridicate ale salariilor - cu sprijinul guvernului. Intre 2000 si 2010, costul unitar cu forta de munca in industria auto franceza s-a majorat cu 8 procente, comparativ cu doar 1,6% in Germania.

Intrucat Peugeot - spre deosebire de competitorii sai germani Audi, BMW si Mercedez Benz - nu produce masini de lux, Franta a fost incapabila sa creasca preturile pentru a mentine ritmul cu majorarea costurilor. Initial, acest lucru a dus la scaderea profiturilor, insa in prezent producatorii de masini francezi au inceput sa aiba pierderi.

Cand ajutorul raneste

In mod ironic, victimele acestor doua evolutii - concentrarea productiei in Franta si cresterile ridicate ale salariilor - sunt cele a caror cauza este sustinuta de guverne si reprezentantii angajatilor.

Muncitorii de la Aulnay trebuie sa priveasca cum compania lor va avea un declin gradual. Aulnay a fost odata una dintre cele mai moderne intreprinderi din tara, producand anual mai mult de 400.000 de masini. Astazi, mai putin de 140.000 de autovehicule sunt produse in fiecare an.

O fabrica auto care produce atat de putine vehicule poate fi cu greu profitabila. Daca presedintele Hollande si sindicatele constrang Peugeot sa mentina fabrica in operare, acestia doar vor accelera caderea companiei. Peugeot are nevoie de capital pentru a construi si extinde intreprinderile in China, India si Brazilia. Daca aceste companii continua sa inregistreze pierderi cu fabricile sale franceze, ele vor duce lipsa de fonduri necesare pentru investitii pe pietele care cresc.

Cazul Peugeot arata ca este momentul pentru o schimbare a politicii industriale a Frantei. Dar niciuna nu se intrezareste.

"Vom lupta pana la moarte pentru baza noastra industriala", a mentionat ministrul Industriei, Montebourg. Si moarte ar putea fi, incheie Der Spiegel analiza.