Atunci cand vine vorba sa investeasca intr-o tara, un investitor se uita la doua lucruri: nivelul fiscalitatii si la cat de prietenos e mediul local de afaceri. E greu de decis unde e mai bine sa pornesti o afacere: intr-un stat cu fiscalitate joasa dar cu coruptie mai ridicata sau intr-unul cu taxe ridicate dar cu mediu de afaceri stabil si predictibil. Daca in privinta fiscalitatii comparatiile sunt relativ usor de facut, nu acelasi lucru se poate spune despre cat de prietenos e un mediu de afaceri fata de altul. De asta se ocupa insa Banca Mondiala, care realizeaza anual un raport-Doing Business (vezi atasament), unde evalueaza toti indicatorii care dau masura predictibilitatii unui mediu de afaceri. Romania si-a pastrat locul 72 in topul realizat de Banca Mondiala, fara ca acest lucru sa insemne ca reformele au stagnat.
Vezi ce a declarat pentru HotNews responsabila pe Romania a raportului si ce inseamna practic acest loc in clasament
HotNews a stat de vorba cu Tea Trumbik (vezi nota din finalul articolului), responsabila pe Europa de Est a Raportului Doing Business 2013
Rep: In ce mod a schimbat criza usurinta de a face afaceri in lume? Care sunt schimbarile notabile in aceasta directie?
Tea Trumbik: Criza a fost un catalizator pentru declansarea reformelor in mai multe state.Daca luam cazul Europei de Est si pe cel al Asiei Centrale- zonele printre cele mai afectate de turbulente- vedem ca aici aveam si institutiile publice nu foarte performante, care aveau nevoie de reforme. Anul acesta, raportul Doing Business 2013 prezinta amanuntit un studiu de caz al unui stat puternic afectat de criza- ma refer la Letonia. Statul in cauza a facut reforme consistente din 1990 incoace, dar dupa ce criza a lovit economiile lumii, agenda reformelor era mai putin adaptata provocarilor cu care se confrunta. In ciuda dificultatilor, sau poate ca tocmai din cauza acestora, Letonia a continuat sa reformeze in special legislatia in domeniul mediului de afaceri. Letonii si-au propus sa reglementeze regimul insolventei, al sistemului de informatii legat de creditele acordate (birou de credit etc- n.red.) si guvernanta corporativa. Unele schimbari se refereau la o procedura simplificata in privinta declararii starii de insolventa sau restructurarii iar alte reglementari vizau proceduri mai rapide privind executarea datornicilor. Ca urmare, rata de recuperare a creditorilor a crescut intre 2010 si 2011 de la 32 de centi/dolar, la 56 de centi/dolar.
Pe cale de consecinta, datele raportului Doing Business arata ca in ciuda crizei, statele au continuat sa isi reformeze legislatia de business si sa se concentreze pe intarirea institutiilor cheie. .
Rep: Cat de mult conteaza in decizia investitorilor o statistica in genul Doing Business comparativ cu nivelul fiscalitatii dintr-o tara?
T.T.: Investitorii se uita la mai multi indicatori dupa ce iau o decizie in sensul de a investi undeva. Exista foarte multe studii care arata cu precizie ce anume conteaza si cu ce pondere are fiecare indicator in luarea unei asemenea decizii. Unele dintre aceste studii confirma faptul ca odata luata decizia de a investii, oamenii de afaceri privesc cu atentie catre atractivitatea mediului local de business catre care se indreapta. Or, tocmai acesta este tinta indicatorilor Doing Business.
Chiar daca indicatorii relevati de raportul Doing Business se concentreaza asupra companiilor mici si medii, foarte multi decidenti politici asociaza miscarea acestor indicatori cu cei legati de fluxul investitiilor straine directe. Raportul din acest an prezinta chiar un studiu de caz privind legatura dintre investitiile straine directe si locul in clasamentul Doing Business. Legatura este mai mult decat relevanta- cele mai performante economii din topul indicatorilor Doing Business au atras investitii directe de 50,384 milioane USD, in vreme ce ultimii zece clasati au atras doar 1,257 milioane USD. Cu alte cuvinte, tarile cu cele mai bune performante au atras de peste 50 de ori mai multe investitii straine directe decat tarile cu performantele cele mai scazute. Aceasta nu implica o relatie de cauzalitate, dar indica faptul ca Doing Business reflecta mai mult aspectele legate de climatul general de investitii, decat ceea ce conteaza doar pentru firmele mici si mijlocii.
Rep: Si in privinta fiscalitatii?
TT: In ceea ce priveste nivelul fiscalitatii, unul dintre indicatorii de baza din Raportul Doing Business este totusi, strans legat de taxe. El masoara nivelul taxelor pe care o companie medie o plateste intr-un an calendaristic. Acest indicator are 3 componente. Numarul platilor, timpul necesar pentru a face aceste plati si nivelul taxarii ca procent din profiturile obtinute. Asa incat putem spune ca Doing Business raspunde acelor teme care conteaza cu adevarat pentru investitori. Si daca va veti uita cu atentie in Raport, veti observa ca printre primele 10 obstacole raportate de companii in businessurile lor, in mod constant sunt incluse cele legate de taxare.
Una peste alta, Doing Business nu masoara toate aspectele legate de mediul de afaceri la care se uita o companie sau un investitor. De pilda, nu masoara calitatea managementului fiscal sau aspecte legate de stabilitatea macroeconomica, ori nivelul de calificare al fortei de munca sau inertia de care uneori e lovit sistemul fiscal. Dar, fara nicio indoiala, indicatorii din raport "fotografiaza" aspecte importante ale climatului investitional dintr-o regiune
Rep: Orice economie tinde sa aiba un nivel optim al usurintei de a face afaceri. Cu toate acestea , exista state in care progresele in aceasta directie sunt extrem de lente. Care este explicatia?
TT: Fiecare Stat isi organizeaza propria agenda privind reformele si acorda atentie in mod diferit diverselor probleme cu care se confrunta. Asa cum spuneam putin mai devreme, indicatorii din raport "fotografiaza" aspecte importante ale climatului investitional dintr-o regiune si care pot duce la formarea unei agende individuale a reformelor necesare
As mai dori sa adaug un lucru important: Locul pe care un stat il ocupa in cadrul Doing Business este o masura relativa - intotdeauna va exista un loc intai si un loc 185. Chiar daca tara aflata pe ultimul loc face reforme, dar fac si celelalte state, el va ocupa tot locul 185. Poate de asta uneori faptul ca esti pe ultimul loc e asemanat cu lipsa unor reforme. De aceea raportul Doing Business a introdus un criteriu nou "distance to frontier" ,care masoara eficienta reglementarilor de business implementate. Acest nou indicator arata cat de mult i-au ajutat pe intreprinzatori reformele masurand "distanta" dintre economiile tarilor respective fata de cele ale statelor aflate "la frontiera"- cei mai buni performeri adica. Cu cat nivelul acestui indicator este mai ridicat, cu atat eficienta sistemului este mai ridicata. Romania avea un "scor" de 60 in 2004, in ceea ce priveste acest indicator, iar acum are 67.1 ceea ce inseamna ca acum e mai aproape de ceea ce consideram un "optim" fata de cum era acum 8 ani.
Rep: Care sunt recomandarile Dv in privinta Romaniei pentru a reusi un avans mai consistent in ierarhia Doing Business 2014?
TT: Indicatorii la care Romania sta mai putin bine la capitolul performante sunt cei legati de obtinerea permiselor de constructie (#129), accesul la electricitate (#168) si legislatia in domeniul insolventei (#102). Spre exemplu, unei companii mici sau medii ii ia intre 7 si 8 luni ca sa se conecteze la energie electrica, in comparatie cu un stat OECD, unde acest lucru nu dureaza mai mult de 3 luni. De asemenea, pentru a ridica un depozit de pilda, procedurile si documentele necesare fac imposibil acest lucru inainte de 10 luni, fata de 4 luni cat dureaza intr-un stat OECD. .
Rep: Care sunt principalele trei lucruri pozitive pe care le-ati remarcat in raportul DB 2013 fata de DB 2012? Dar cele mai putin
placute?
TT: Intre iunie 2011 si mai 2012, Romania a imbunatatit procedurile de infiintare a unei companii. Acum sunt suficiente 10 zile ca sa iti faci propria firma, iar costul nu depaseste 2% din venitul mediu pe cap de locuitor. Media pentru Europa de Este si Asia Centrala este de 14 zile,. Anul trecut costul era de 3% din venit iar ca timp, 14 zile .
Rep: Daca ar fi sa sintetizati, care au fost la nivel global, domeniile cele mai "reformate"in lume? In ce au constat reformele?
TT: La nivel mondial, 108 economii au implementat 201 reforme in domeniul diferitelor reglementari, cel putin asa cum a masurat Raportul Doing Business. Aceste reforme se refera la usurinta legata de infiintarea companiilor, cresterea eficientei administrarii taxelor si facilitarii comertului transfrontalier. Din cele 201 masuri de reforme luate, 44% privesc aceste trei domenii amintite. Doua treimi din totalul celor peste aproape 2000 de reforme globale s-au concentrat pe reducerea complexitatii proceselor si mecanismelor de reglementare
Rep: Intre stabilitatea financiara si atractivitatea climatului de business, ce ar trebui sa primeze?
TT: Guvernele trebuie sa gaseasca singure un echilibru intre masurile care se concentreaza pe aceste doua aspecte. Ceea ce pot eu spune acum este ca recentele cercetari facute demonstreaza ca acele state care au reglementari mai bune (si un nivel mai bun in clasamentul DB) cresc mai repede si atrag mai multe investitii. Premisa fundamentala de la care porneste intregul proiect Doing Business este aceea ca orice activitate economica necesita reguli legitime si eficiente. Aceste reguli trebuie sa stabileasca si sa clarifice drepturile legate de proprietate, reguli care sa creasca predictibilitatea interactiunilor economice si care sa protejeze partenerii dintr-un contract comercial de savarsirea unor abuzuri. Scopul acestor legi trebuie sa fie simplitatea, eficienta si accesibilitatea tuturor in aplicarea acestora.
Tea Trumbik este unul din specialistii institutiei in domeniul dezvoltarii sectorului privat. Ea a condus echipa de cercetare privind indicatorii legati de plata impozitelor, masurarea sarcinii administrative si fiscale, concentrandu-se pe regiunea Europei de Est, din care face parte si Romania. Trumbik a mai lucrat in cafrul Ministerului de Finante din Croatia si la Fondul Monetar International. Ea detine o diploma de licenta in stiinte economice la Universitatea Stanford si o diploma de master in economie la London School of Economics.
