BNR va coordona in baza avizului primit in aceste zile de la Banca Centrala Europeana tranzactiile pe datoria suverana sau swapurile pe riscul de credit, se arata intr-o nota publicata luni de catre BCE. Masura este o aplicare a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 martie 2012 privind vanzarea in lipsa si anumite detalii ale swapurilor pe riscul de credit. In esenta, UE urmareste limitarea -asa cum au facut SUA si Elvetia acestui tip de tranzactii speculative care au adancit criza actuala.

"BNR este desemnata drept autoritatea nationala competenta responsabila cu asigurarea aplicarii regulamentului in ceea ce priveste tranzactiile legate de datoria suverana a Romaniei sau swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane. In acest scop, BNR este responsabila si cu luarea masurilor si impunerea sanctiunilor impotriva persoanelor fizice sau juridice care incalca prevederile regulamentului, orice acte adoptate la nivelul Uniunii Europene in temeiul regulamentului sau orice reglementari emise de BNR in temeiul proiectului legislativ", se arata in avizul BCE.

Vezi aici Regulamentul la care face referire avizul BCE

Short Selling-ul (vanzarea in lipsa) este un instrument financiar care permite unui investitor de la bursa sa vanda actiuni fara a le detine la propriu, insa trebuie sa le "imprumute" de la cineva, ca de exemplu, o banca sau casa de brokeraj cu care lucreaza.

Traderii fac acest lucru in momentul in care se asteapta ca valoarea titlurilor sa scada pe piata. Acestia pot astfel sa vanda titluri la pretul de astazi si apoi sa le cumpere inapoi in momentul in care valoarea acestora a scazut.

Daca pretul acelui instrument financiar scade, vanzatorii in lipsa realizeaza un profit din diferenta de pret, dupa ce au rascumparat respectivele instrumente financiare.

Pe majoritatea pietelor financiare, aceasta operatiune reprezinta o practica curenta. Desi are loc cel mai adesea in cadrul tranzactionarii actiunilor, ea nu este o exceptie nici in cadrul vanzarii altor tipuri de instrumente financiare, cum ar fi, de exemplu, obligatiunile guvernamentale.

Vanzarea in lipsa se imparte in: 1. vanzarea in lipsa cu prevalidare, in cadrul careia vanzatorul a luat instrumentul financiar cu imprumut sau a facut demersuri pentru a se asigura ca il poate lua cu imprumut inainte de a perfecta vanzarea in lipsa; 2. vanzarea in lipsa fara prevalidare, in cadrul careia, la momentul vanzarii in lipsa, vanzatorul nu a luat cu imprumut instrumentele financiare sau nu s-a asigurat ca acestea pot fi luate cu imprumut.

Swapurile pe rata dobanzii

Swapul pe rata dobanzii este un aranjament intre doua parti prin care fiecare parte este de acord sa efectueze o serie de plati catre cealalta parte la date convenite in viitor pana la scadenta aranjamentului. Platile de dobanzi ale fiecarei parti sunt calculate prin utilizarea unor formule diferite, prin aplicarea termenilor intelegerii la valoarea imprumutului suport al contractului swap.

Imprumutul suport de obicei nu trece de la o parte la alta si serveste numai ca punct de referinta pentru calcularea platilor. Acest lucru inseamna ca pentru ambele parti baza ratei dobazii pentru o datorie este schimbata fara schimbarea obligatiei principale de referinta – imprumutul sau investitia. Platile sunt bazate pe aceiasi valuta.

Un exemplu de plain vanilla IRS (Interest Rate Swap) este urmatorul:

Firma de brokeraj Tradeville ofera si un exemplu concret: O companie A are nevoie de un imprumut de 100 milioane Euro pe o perioada de 5 ani si ar prefera un imprumut cu o rata fixa a dobanzii pentru a-si putea estima costurile de finantare viitoare insa datorita unui rating de credit scazut aceasta companie poate obtine un imprumut numai cu o rata variabila a dobanzii bazata pe LIBOR+1%.

O alta alternativa ar fi sa emita un istrument de datorie cu o rata a cuponului de 10%. O alta corporatie, o banca B are nevoie in acelasi timp de un credit de 100 de milioane de euro tot pe o perioada de 5 ani si prefera un imprumut cu o rata a dobanzii variabila si avand un rating de credit ridicat isi permite sa imprumute la o rata fixa de 8.25% sau o rata flotanta LIBOR. Un schimb reciproc (swap) intre A si B ar reduce platile de rate pentru ambele parti si valoarea imprumutului principal ramane aceiasi fiind folosit pentu calcularea platilor in contul ratei dobanzii. A si B obtin imprumutul fiecare in termenii in care i se acorda si mai apoi schimba intre ele platile in contul ratei dobanzii.

Astfel compania A angajeaza imprumutul pe o baza LIBOR+1% in timp ce banca B imprumuta la o baza fixa de 8.25%. Schimbul este de o baza fixa pentru o baza flotanta cu o scadenta de 5 ani. Pentru fiecare termen de plata in viitor se face numai o singura plata si diferenta neta intre platile in aceiasi valuta este cea platita intr-un sens sau altul. Rezultatul schimburilor reciproce de plati in contul ratei dobanzii este faptul ca ambele parti vor trebui sa plateasca dobanda la o rata neta mai scazuta decat le-ar fi accesibila altfel.

Asadar:

1.Compania (A) imprmuta la o rata a dobanzii variabila LIBOR+1%

2.Banca (B) imprumuta la o rata fixa de 8.25%

3.A si B intra intr-un aranjament IRS pentru o valoare a imprumutului de 100 milioane si o perioada de 5 ani prin care A face plati in contul unei rate fixe a dobanzii de 8.25% catre banca B in timp ce banca B face plati in contul unei rate flotante a dobanzii LIBOR +1% catre compania A. compania A plateste o rata mai mare decat cea la care banca B a luat imprumutul insa mai mica decat ar fi putut lua ea insasi acest imprumut. Banca B are un usor avantaj care se datoreaza acceptarii ei de a intra in swap.