Volatilitatea isi face din nou simtita prezenta si pare decisa sa ramana - poate si din cauza faptului ca lumea investitionala a avut un moment "Evrika!": intr-un univers al valutelor umflate, cu valori nesustinute si necerute, castigatorul este mereu statul care isi devalorizeaza cel mai mult propria moneda. Dupa ce au castigat alegerile din Japonia in decembrie trecut, liberal democratii niponi au dat semnalul inceperii unui adevarat razboi al valutelor. Intrebarea e: va permiteti sa lipsiti din batalia asta?

John HardyFoto: Hotnews

Dupa spectaculoasa miscare de la sfarsitul lui 2008, volatilitatea de pe piata valutelor a revenit la marje mai normale, cu niste ¬hopuri¬ ocazionale in perioada 2009-2011. Apoi, in 2012, volatilitatea a devenit incontrolabila, in special spre sfarsitul anului, aflandu-se in marje pe care nu le-am mai intalnit din 2006-¬07, adica din perioada cand piata creditelor statea sa se prabuseasca. In unele cazuri, cum ar fi GBPUSD si USDCAD, marja de tranzactionare a ajuns la cel mai scazut nivel din ultimii zeci de ani.

Analistii s-au intrecut care mai de care sa explice volatilitatea scazuta ca fiind un rezultat al disparitiei spreadurilor pe dobanzi: calul "castigator" din G10, dolarul australian, avea o dobanda overnight de numai 3,00%, de exemplu. Pana si bancile centrale emergente au inceput sa taie din dobanzi pentru a-si incuraja propriile economii. Intre timp, spun expertii, bancile centrale au indepartat toate riscurile sistemice prin eforturile lor de a fi omniprezente si omnipotente in a preveni orice tip de risc negativ prin furnizarea de lichiditati nesfarsite pietelor.

Apoi, la mijlocul lui noiembrie trecut, a venit anuntul inceperii campaniei electorale in Japonia, ceea ce l-a asezat imediat in lumina reflectoarelor candidatul opozitiei liberal-democrate (LDP) si retorica sa de a "slabi" yenul, intr-un efort deghizat de a tine inflatia sub control. De atunci si dupa ce Abe a preluat functia de premier, yenul japonez (JPY) a scazut cu un uimitor 17% in raport cu dolarul american si cu peste 20% in raport cu moneda euro, in mai putin de trei luni. Intre timp, Banca Centrala Europeana a lasat prea mult din balanta de plati la voia bancilor, care au profitat de incremenirea BCE pentru a-si plati mai devreme niste urgente de lichiditati. Asta a insemnat ca Euro pur si simplu a explodat anul acesta. Lira sterlina pluteste in abis de teama unei noi vijelii bancare, odata ce guvernatorul Carney va prelua sefia Bancii Angliei, vara aceasta. AUD si CAD sunt si ele in impas. Dar acesta este doar inceputul - vor fi multe valuri mari in oceanul valutelor, in lunile care vin.

Japonia a fost cea care a dat startul prin transformarea politicii valutare intr-una de interes national. Putem intelege asta, insa intr-o economie globala, mai ales intr-una "lovita" de cerere scazuta si supraproductie, decizia este si un act de agresiune economica internationala care nu va ramane fara repercusiuni. Razboiul global al valutelor a inceput.

Sunt doi factori care pot atrage volatilitate pe pietele FX. Primul este politizarea bancilor centrale - deja se intampla in Japonia, dar s-ar putea intampla si undeva mai "aproape" de noi, de exemplu in Anglia, daca noul guvernator Carney va face noi eforturi de a ajuta Regatul Unit sa atinga "viteza de evadare". Politizarea vine odata cu recunoasterea faptului ca bancile centrale exercita cea mai mare influenta asupra monedei si economiei unei natiuni, influenta pe care politicienii ar dori sa si-o asume, din moment ce alegatorii cer conditii mai bune de viata si ii fac pe liderii politici raspunzatori de asta.

Al doilea factor va fi raspunsul international la actiunea dramatica a Japoniei. Fixati-va centurile de siguranta si urmariti deopotriva volatilitatea si miscarile dramatice de pe piata valutelor. Piata este in plin proces de trecere de la vechea paradigma - care presupunea o asumare minima de riscuri, bazandu-ne pe preluarea lor de catre bancile centrale, la noua paradigma - care presupune un adevarat razboi al valutelor in care, una dupa alta, natiunile se lupta pentru a arata lumii agresivitate si competitivitate in devalorizarea monedelor. Toate valutele trebuie sa fie insa pregatite sa accepte un lucru: pe termen lung, toate vor avea de pierdut in fata adevaratei valute, aurul. Intre timp, sa ne amuzam cu marele spectacol.