FMI nu polemizeaza liber precum politicienii si analistii cu agenda, deci pica tap ispasitor pentru masuri impopulare, dar inevitabile, se arata intr-un raport realizat de Expert Forum (EFOR). Potrivit acestuia, "critica FMI, si nu doar in Romania, se face de regula pe baza de clisee si legende, menita sa acopere o clasa politica incapabila de reforme si diversi actori sociali ce se plang de guvern in privat, dar se gudura pe langa el in public". EFOR a realizat o analiza a prevederilor reale din acordurile cu FMI, a istoriei negocierilor (cine, ce a solicitat si cand) si a efectelor practice ale masurilor propuse.

  • Vezi documentul atasat.

Romania a apelat prima data la FMI cand ne ajunsese literalmente cutitul la os: cresterea pensiilor si salariilor in 2007-2008, plus o asteptare complet nerealista de crestere economica de 4% pe 2009 (a fost scadere de peste 7%), angajasera cheltuieli nesustenabile la buget pe care ar fi trebuit sa le acoperim din ceva, fie din bani de la FMI, fie din alte parti. Dar in 2009 nu mai aveam acces la credite decat pe termen foarte scurt, la dobazi ruinatoare de vreo 8% inainte sa vina FMI-ul, se arata in raportul EFOR.

Potrivit raportului, marele esec al Acordului e faptul ca n-au avansat privatizarile, ca nu s-a numit in mod consistent management profesionist la companiile de stat (pe locuri, actiunea a degenerat in farsa) si ca nu s-a rezolvat situatia cu contractele bilaterale: deocamdata nu intelege nimeni care-i povestea cu spectaculoasa insolventa a Hidroelectrica si de ce a fost nevoie de ea cand se puteau face actele pachet si trimise la DNA (asa cum pare ca se procedeaza acum cu jumatate din acte, cele despre PDL; bun si -atat). Cert e ca fara FMI s-ar fi obtinut mult mai putin: probabil si acum mai discutam doar despre infiintarea Campionilor Integrati, exact ca in 2007 sau in 2011.