Incepand din 5 aprilie va intra in vigoare Legea privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante. Documentul a fost publicat in Monitorul Oficial din 02 aprilie 2013, el stabilind termenele maximale la plata ce pot fi agreate in contracte. Documentul fixeaza termene atat intre contractele semnate cu autoritati publice, dar si intre celelalte categorii de operatori economici de drept privat, societati comerciale sau persoane fizice autorizate.
- Cui se adreseaza legea?
Legea transpune Directiva nr. 7/2011 privind combaterea intarzierilor la plata in tranzactiile comerciale.
Se aplica tuturor profesionistilor, iar profesionist in intelesul legii este orice persoana fizica sau juridica ce exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ.
Altfel spus, profesionisti in intelesul acestei legi sunt toate persoanele juridice organizate ca societati comerciale, companii nationale, regii autonome sau orice alta persoana juridica ce desfasoara activitati de natura comerciala, inclusiv persoanele fizice ce desfasoara activitati independente, profesii libere, cunoscute sub denumirea generica de PFA.
Legea stabileste termenele maximale de plata pentru urmatoarele situatii:
- pentru contracte desfasurate intre profesionisti, cum ar fi livrarile de bunuri/prestarile de servicii desfasurate intre doua societati comerciale sau prestarile efectuate de persoane fizice PFA catre diversi clienti;
- pentru contractele la care beneficiarii bunurilor/prestarilor de servicii sunt autoritatile contractante, prin autoritate contractanta intelegandu-se orice autoritate publica a statului roman ce reprezinta un organism de drept public cu personalitate juridica infiintat sau finantat de autoritati publice din Romania.
- Care este termenul maximal de plata stabilit de lege?
Autoritatile contractante au obligatia sa respecte urmatoarele termene de plata:
a) 30 de zile calendaristice de la primirea facturii sau a altei cereri echivalente de plata;
b) 30 de zile de la receptia bunurilor sau prestarea serviciilor, daca factura a fost emisa anterior livrarii/prestarii sau nu a fost emisa;
c) 30 de zile de la receptia bunurilor sau verificarea acestora, daca este prevazuta o procedura de receptie. Procedura de receptie nu poate depasi 30 de zile decat in cazuri exceptionale, determinate de natura bunurilor receptionate, sub rezerva ca aceasta clauza contractuala sa nu fie una abuziva.
Prin exceptie, se poate agrea cu autoritatea contractanta un termen maxim de plata de 60 de zile, daca acesta este justificat obiectiv de natura contractului si prezentat in documentatia de organizare a achizitiei publice. Se pot agreea, de asemenea, si plati esalonate.
In cazul in care conditiile din contract conduc la clauze abuzive, acestea se considera nule si sunt aplicabile termenele de 30 de zile.
Una dintre clauzele considerata abuziva este stabilirea prin contract a datei de emitere/primire factura.
Desigur, intelegem ca aceasta lege este transpunerea unei directive, insa aceasta clauza trebuie analizata si din punctul de vedere al Codului fiscal, ce impune termene foarte clare privind emiterea facturii, ce transpune Directiva 112/2006 privind TVA.
Termenul de plata intre profesionisti
Termenul de plata intre profesionisti nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Prin exceptie, partile pot stabili in contract un termen de plata mai mare de 60 de zile, sub rezerva ca acesta sa nu fie clauza abuziva.
Problema actuala a acestei situatii porneste de la dificultatea de a stabili ce reprezinta o clauza abuziva, iar legea enumera cateva situatii, insa sunt la modul general, cum ar fi principiul bunei credinte, abaterii de la uzantele ordinii publice si a bunelor moravuri sau pozitia dominanta a contractorului, entitate mare fata de clienti societati mici sau mijlocii.
Si in cadrul contractelor intre profesionisti, precizarea expresa a termenului de emitere a facturii este considerata a fi clauza abuziva.
Nerespectarea termenelor de plata conduce la dobanzi de intarziere si dobanzi penalizatoare, iar acestea se calculeaza conform OG nr. 13/2011.
Legea dispune numai pentru viitor si nu se aplica asupra contractelor deja existente semnate fie intre profesionisti, fie cu autoritatile contractante, cu singura exceptie ca daca se constata existenta unor clauze abuzive, acestea se considera nule si in actualele contracte.
- Foarte important pentru furnizorii din sistemul de sanatate: legea a precizat in mod expres ca si in acest sector de activitate, termenul maximal de plata al bunurilor livrare/serviciilor prestate este de 60 de zile.
Ca si concluzie generala, legea este una foarte bine venita si speram sa faca ordine in sistemul de decontare intre comercianti si, mai ales fata de autoritatile publice contractante.
Din punct de vedere fiscal, precizarea ca se considera nula orice clauza contractuala prin care se stabileste data emiterii/ transmiterii facturii, conduce la situatii mai delicate privind respectarea celorlalte prevederi.
Practic, in contracte ar trebui sa existe o clauza in sensul ca obligatia contractuala trebuie achitata in functie de data livrarii bunurilor/prestarii serviciilor constatata conform procedurii agreate de parti, iar factura se va emite conform procedurii din Codul fiscal. Lipsa sau emiterea facturii concomitent cu livrarea bunurilor/prestarea serviciilor nu modifica termenele de plata.
(Material realizat in colaborare cu Adrian Benta, consultant fiscal la BentaConsult.)
0
4
