Adrian Vasilescu: Atacul asupra leului din 2008 şi judecata de pe bloguri din 2013

Joi, 23 mai 2013, 9:11 Economie | Finanţe & Bănci

Eram la Atena, in vara lui 1984, cand tocmai se incheiase un mare proces in care, intre cei implicati, se afla un nepot al academicianului Constantin Tsatsos, fost presedinte al Greciei pana in 1980, scrie Adrian Vasilescu pe blogurile Adevarul. Si cum sentinta ii fusese favorabila, presa elena consemna in titluri acide ca dupa judecata din tribunal va urma judecata din cafenele. Se intampla in 1984. De atunci au trecut aproape trei decenii. Multe s-au schimbat, dar mai cu seama s-au schimbat spatiile in care se aprind spiritele. Astazi, se mai dezbat idei, se mai fac schimburi de informatii si prin cafenele, dar opinia publica isi varsa focul pe bloguri. Si judecatile publice tot pe bloguri se fac.

Nu doar in Grecia, ci in multe alte locuri. Inclusiv in Romania. Cat de aprinsa poate deveni, la noi, o disputa pe bloguri, m-am convins (daca mai era nevoie) in saptamanile din urma. Am vazut cum un subiect din 2008, legat de atacul (speculativ) asupra leului, despre care imi venea greu sa cred ca ar mai putea sa aiba vreo miza in 2013, a facut sa se inroseasca blogurile. Un timp, am ezitat sa intru in aceasta disputa ce se tot intetea, din cauza ca alunecase intr-un "tehnicism" ce nu facea altceva decat sa ascunda in formule incifrate adevaruri in legatura cu care nu mai era niciun interes sa fie repuse in lumina.

Apoi, la inceputul acestei saptamani, tocmai acest fapt m-a determinat sa ma implic. Asa am si motivat: "Nu cred ca poate fi relevanta, in aceasta dezbatere, istoria swapurilor valutare din toamna lui 2008 sau cat puteau merge bancile "lung" ori "scurt; relevant este cursul evenimentelor". Desi tin bine minte cum s-au petrecut lucrurile, ca doar le-am trait, m-am ferit sa ma bazez doar pe memorie. Am apelat la documente din acel timp si la consemnari facute in mass-media. Comentariul meu n-a aparut pe vreun blog. Nici nu mai stiu din ce motiv am ales un "print", un ziar traditional, pe care omul il cumpara de la chiosc sau il primeste prin abonament si-l citeste la cafeaua de dimineata ori cand are timp. Cert este ca, inca din primele minute de la aparitia pe piata a ziarului, tot ce am spus eu in acel comentariu s-a mutat de pe "print" pe format electronic. Blogurile au inceput sa-si joace rolul.

Am simtit astfel, pe viu, ce inseamna "ziar electronic". Nu mai astepti pana a doua zi sa-ti vezi tiparita opinia. Poti interveni imediat, pe un blog care te gazduieste sau pe propriul blog. Iar cercul participantilor la dezbatere poate fi extrem de larg. Mi-a facut placere interventia prompta a domnului Florin Citu. Chiar daca - desi eu propuneam sa iesim din hatisul problemelor tehnice legate de piata monetara - a raspuns cu doua pagini despre tranzactiile pe care le fac bancile in numele clientilor si despre cum, niciodata, ordinele de cumparare/vindere/lei/euro nu vin cu eticheta "pentru a specula pe o valuta". Dar comentariul are si un P.S. Derutant. Dupa ce afirma ca ramane un singur lucru de explicat, faptul ca atunci cand vrei sa cumperi euro trebuie sa ai lei, ne anunta ca va da raspunsul intr-un capitol special al unui viitor studiu despre interventii pe piata valutara.

Pana aici totul e in ordine. Dar ceea ce noteaza in P.S. , si anume ca: "am fost informat ca BNR are deja un raspuns la analiza mea si ca mizeaza pe faptul ca eu nu ma pricep la econometrie", e un proces de intentie fara nicio noima. In primul rand, in istoria de 23 de ani a Bancii Centrale a Romaniei nu exista nici un astfel de precedent. Iar in al doilea rand, domnul Citu stie bine ca ori de cate ori au existat subiecte in legatura cu care a avut puncte de vedere diferite de ale BNR, a fost invitat la colocviile de la Banca Nationala, i s-a dat cuvantul si a fost ascultat cu respectul cuvenit, fara vreo incercare de a fi "pus la colt".

Si domnul Lucian Isar a fost invitat la Banca Nationala, pentru a-si formula deschis opiniile. Totusi, dupa ce a citit comentariul meu, s-a simtit incitat sa-l provoace pe Guvernator la duel. Notand: "ca pe vremea oamenilor de onoare, cu ce "unealta" doriti, adica cu toate amintirile si cunostintele la purtator". Desi i-au fost oferite de doua ori astfel de ocazii, cu sali pline si cu toata presa de fata. Si nu cred ca au fost ultimele. Banca Nationala organizeaza frecvent dezbateri de politica monetara iar usile nu sunt niciodata inchise. Dar spatiul electronic e un "camp deschis", intra cine vrea, cand vrea si cum vrea, iar oamenii mai fac si haz de necaz.

 Se poarta pamfletul. Dar cred ca si aici e o limita. Sau o masura. Domnul Ovidiu Tempea posteaza pe facebook un text pe care mi-l atribuie, deschizand deci ghilimele, iar dupa ce le inchide noteaza: "ar fi spus Adrian Vasilescu cand a trimis materialul la tiparit". Ovidiu Tempea e un jurnalist talentat, eu il stimez si il simpatizez, dar imi este greu sa inteleg ce a avut in cap cand a inventat un text de la cap la coada si mi l-a atribuit. Zice domnul Tempea, la un moment dat, ca as fi spus eu: "Am vazut cum colegul Oanta ne distruge atragand printre dusmani si oameni care stau in banca lor, asa ca am simtit nevoia sa-i aduc in spatiul public." L-am sunat pe Ovidiu Tempea si l-am intrebat unde am spus eu asa ceva. Mi-a raspuns: "Pai- n-ati spus nicaieri; e pamflet". Si iata, "pamfletul" lui Ovidiu Tempea e inteles ca atare, in "ghilimele". Fiindca nimic serios nu mai urmeaza dupa el. Doar bascalie.

Comenteaza pe blogul Adevarul