Insolventa unitatilor administrativ-teritoriale poate fi o solutie reala pentru problema datoriilor acestora. Procedura este similara cu cea aplicata companiilor comerciale, existand insa si diferente importante, cum ar fi de exemplu faptul ca unitatile publice nu pot intra in faliment. Reglementarile legale trebuie sa tina cont de specificul situatiei acestor institutii, care nu pot fi radiate, au transmis miercuri reprezentantii Casei de Insolventa Transilvania.

In ciuda aparitiei Ordonantei Guvernamentale privind criza financiara si insolventa unitatilor administrativ-teritoriale, specialistii casei de insolventa amintite estimeaza ca cererile creditorilor de a obtine insolventa primariilor vor fi destul de rare. Procedura poate fi deschisa la cererea primarilor (in cazul primariilor) sau a presedintilor consiliilor judetene (in cazul judetului), ori de catre un creditor sau un grup de creditori, cu o creanta totala ce depaseste 50% din bugetul unitatii. "Acest plafon ce conditioneaza intrarea in insolventa va constitui un impediment major pentru creditorii ce doresc sa ceara deschiderea procedurii. In cazul in care datoriile depasesc 15% din bugetul general si sunt mai vechi de 90 de zile, administratia respectiva se considera in criza financiara", arata reprezentantii CITR

"Ordonanta, care completeaza articolele existente in Legea finantelor publice locale, creeaza acum un cadru legislativ care permite primariilor si altor unitati administrative restructurarea activitatii, fara ca aceasta sa inceteze. Una dintre problemele pe care le vedem este aprobarea planului de redresare, care este mai complicata decat in cazul companiilor. Planul trebuie sa treaca prin numeroase avize, iar daca o aprobare lipseste, in lipsa unei sanctiuni exprese, acesta trebuie refacut ori de cate ori este necesar pentru a intruni conditiile impuse de forul caruia i se cere avizul sau aprobarea. Teoretic, aceasta refacere ar putea dura la infinit, ceea ce reprezinta un risc - ca insolventa unitatii sa nu poata fi depasita, si in final aceasta lege sa nu fie un remediu real la problema arieratelor", a declarat Vasile Godinca-Herlea, managing partner al Casei de Insolventa Transilvania.

"Actorii" care iau parte sau au legatura cu insolventa unei unitati administrativ teritoriale sunt afectati in moduri diferite, astfel:

• Autoritatea administrativ-teritoriala. In principiu, aceasta are numai avantaje. Aceasta nu mai poate fi executata silit, nu mai acumuleaza penalitati si dobanzi pentru creantele neachitate la termen, iar planul de redresare poate micsora datoriile prin reesalonare sau stergerea lor. Masurile luate de administratorul judiciar au scopul de a redresa situatia din punct de vedere patrimonial.

• Cetatenii. Unitatea administrativ teritoriala nu isi inceteaza activitatea, serviciile publice esentiale nu pot fi intrerupte, insa ar putea fi instituite taxe si impozite suplimentare pana la incetarea starii de insolventa.

• Salariatii. Planul de redresare poate prevedea reduceri de personal.

• Beneficiarii serviciilor publice esentiale. Serviciile publice esentiale nu pot fi intrerupte. Atat administartorul judiciar, cat si ordonatorul principal de credite trebuie sa ia toate masurile pentru a mentine aceste servicii in functiune.

• Contractantii ce au contracte in derulare. Contractele in derulare pot fi mentinute sau denuntate unilateral de catre administratorul judiciar cu aprobarea autoritatii deliberative;

• Furnizorii de utilitati (electircitate, gaze, apa, telecomunicatii) ai unitatii. Acestia nu pot refuza furnizarea serviciilor pe perioada insolventei, chiar daca unitatea are datorii anterioare neachitate. Datoriile acumulate in timpul procedurii vor trebui platite la scadenta. Totusi, legea nu distinge cele doua situatii si, prin urmare, teoretic, furnizarea utilitatilor nu poate fi intrerupta chiar daca valoarea acestora nu este achitata nici macar in timpul procedurii;

• Creditorii unitatii administrative. Creantele curente din timpul procedurii vor fi platite la data scadenta, in timp ce creantele anterioare intrarii in insolventa vor putea fi esalonate la plata sau chiar reduse total sau partial. In timpul procedurii, unitatea nu poate fi executata silit sau actionata in judecata.

• Ordonatorul principal de credite. Va avea atributiile limitate doar la activitatea financiara si de gestiune a activelor unitatii si va fi supravegheat de administratorul judiciar. In anumite conditii, aceste atributii pot fi suspendate si exercitate de catre administratorul judiciar.

• Autoritatea deliberativa. Hotararile si dispozitiile acesteia (Consiliul Local sau Consiliul Judetean) privind operatiunile financiare si cele care se refera la patrimoniu vor trebui avizate de catre administratorul judiciar.

Insolventa se desfasoara sub controlul unui judecator sindic, care constata existenta starii si numeste un administrator judiciar. Criteriile desemnarii acestuia nu sunt mentionate in lege, iar numirea administratorului care se va ocupa de caz ramane la alegerea judecatorului.

Puterile administratorului judiciar sunt mai mici decat in cazul procedurii insolventei societatilor comerciale. Acesta doar propune autoritatilor denuntarea unor contracte si nu poate intocmi singur planul de redresare. Planul se face impreuna cu ordonatorul principal de credite si este necesara inclusiv avizarea lui de catre Directiile Generale ale Finantelor Publice si de catre Camera de Conturi. Planul nu poate avea o perioada de aplicare mai mare de 3 ani si poate sa prevada reesalonara datoriilor si, in anumite conditii, chiar reducerea acestora.

Dupa deschiderea procedurii, unitatile administrativ-teritoriale nu pot sa creasca cheltuielile, sa infiinteze servicii noi, sa plateasca datorii anterioare, sa imprumute fonduri noi sau sa angajeze personal suplimentar fara avizul administratorului judiciar. Pe toata perioada insolventei, serviciile publice esentiale vor fi in continuare furnizate cetatenilor. Insa, pe durata aplicarii planului se pot institui taxe si impozite suplimentare, pana la incetarea starii de insolventa.