Fiecare generatie isi are propriile dificultati- generatia nascuta in anii 1945-1960 de pilda se confrunta cu probleme legate de aprovizionarea cu alimente de baza si cu lipsa libertatii de exprimare. Aveai siguranta jobului, dar nu aveai mai nimic in rest. Acum, poti face tot ce era interzis inainte, daca ai bani. Iar ca sa ai bani, trebuie sa lucrezi. Astazi, problema somajului este una dintre cele mai importante. Iar cand vine vorba despre somajul in randul tinerilor, problema e si mai presanta. Fie si pentru ca reformele pietei muncii s-au facut la plezneala. Sa luam somajul celor din grupa de varsta 20-24 de ani:

Daca luam ca prim moment al declansarii crizei inceputul anului 2008 (semnele aparusera din toamna lui 2007, mai ales in zona multinationalelor) si ne uitam la evolutia somajului celor cu varsta 20-24 de ani observam o crestere normala in perioada de criza.

Paranteza. Mai toate categoriile de varsta au avut cresteri ale ratei somajului BIM in perioada 2008-2013 si mai toate au inregistrat cresteri in ultimele trimestre, exceptie facand grupa 35-39 de ani (vezi graficul de mai jos)

Drept este ca problema somajului trebuie privita dintr-un unghi mai mare: au contribuit la cresterea somajului atat politica fiscala cat si cea monetara. Sa spunem asta din capul locului.

O sa intrebati ce treaba are de pilda BNR cu somajul? Pai are, pentru ca nicaieri in lume mentinerea unor credite bancare scumpe nu incurajeaza investitiile, iar fara investitii e greu de creat locuri de munca. In plus, rate inalte ale inflatiei mentin o stare de incertitudine in mediul de afaceri (care oricum era lovit de o legislatie incoerenta, de birocratie samd).

Efectele politicii creditului scump au fost contracarate de firmele romanesti prin amanarea platilor si cresterea arieratelor (credit fiscal). Rezultatul? Scaderea gradului de ocupare.

Asta ca sa nu mai spunem despre faptul ca investitiile care au fost efacute la noi au avut in cea mai mare parte o destinatie comerciala, fara efect de multiplicare. Daca s-ar fi investit in productie, poate aparea si un efect multiplicator prin aparitia unor locuri de munca noi si apoi pe orizontaa industriei.

Pe scurt: stimularea creditelor presupune o politica monetara adecvata. Pe langa asta, mai e nevoie de o fiscalitate redusa, ca sa stimulezi companiile sa isi reinvesteasca profitul. Avem asa ceva? Mai bine amanam putin raspunsul si inchidem paranteza.

  • Revenind la tinerii de 20-24 de ani, trebuie amintit un lucru constatat  de cercetatorii din zona stiintelor sociale: daca nu intra in campul muncii pana la 24 de ani unui tanar ii va fi mai dificil sa se angajeze mai tarziu. Apar noile generatii de tineri, uneori dispusi sa lucreze pe mai putin, care au cunostinte mai multe si mai proaspete.

Mai jos, avem somajul grupelor de varsta 30-34,35-39 si 40-44 de ani.

Varsta de 30-45 de ani ar trebui sa fie cea cu volatilitatea cea mai redusa din punct de vedere al ratei somajului. E perioada cea mai stabila a job-ului, teoretic. Fluctuatiile din Romania arata insa o ne-reformare structurala a piatai muncii. Nici Codul Muncii introdus in jurul datei de 8 martie 2011 nu a contribuit esential la aceasta reforma necesara. Sigur ca existe si cauze obiective legate de efectul derapat al noului Cod al Muncii (o nepotrivire uriasa intre cererea si oferta de forta de munca), dar cele mai adanci cauze sunt in nepotrivirea politicilor fiscale cu cea monetara. Fiecare institutie care poate influenta gradul de ocupare (chiar daca cu parghii total diferite)- Ministerul Finantelor si BNR- au "tinut" de argumentele lor fara sa cedeze. Rezultatul se vede cu ochiul liber.

Nu am vorbit deloc de eficienta sistemului de invatamant si modul in care pregateste absolventii pentru piata muncii. Nu am vorbit intrucat aceasta eficienta lipseste in totalitate.

Una peste alta, inca nu exista o directie comuna a autoritatilor romane care sa vizeze reducerea somajului, chiar daca problema a devenit o prioritate la nivelul Comisiei Europene. La noi, nu mai usor e sa cream un scandal politic si sa il dezbatem cu lunile chiar daca asta ne agraveaza consistent problemele?

Am zis un scandal? Scuze, am vrut sa spun vreo cinci!