"Domnul Demetriade este nou venit, o luna si ceva, in Consiliul de Administratie Tarom, fiind introdus prin voia Ministrului Transportului. Puciul din aceste zile nu putea fi facut fara dorinta Ministrului Transportului, coniventa si premeditarea Ministrului Transporturilor (eliminarea mea din CA-ul Tarom la sfarsitul lui Mai ca sa destabilizeze voturile) si participarea directa si ajutorul Ministrului Transportului (fara aprobarea AGA nu poate fi creata pozitia destinata d-lui Demetriade si preluarea atributiilor CEO-ului Tarom)", scrie Lucian Isar, fost membru in CA Tarom pe blogul personal.

Ce scrie Lucian Isar pe blogul sau despre situatia de la Tarom:

Fara fortarile descrise in opinia “Batalia” pentru Tarom , guvernanta corporatista ar fi rezistat si in continuare cum a facut-o in primele 7 luni de mandat.

Fara aprobarea AGA, aflata sub controlul Ministerului Transporturilor, noua pozitie infiintata pentru domnul Demetriade de director executiv, ramine doar o propunere!

  • Si totusi in mod pragmatic pentru ce anume este batalia pentru Tarom? Pentru rezultatele companiei, pentru angajati si conditiile oferite clientilor?

Desigur ca nu! Acestea sunt deja pe calea cea buna dupa un efort de 6 luni.

Nu ramine decat sa ne uitam la justificarile alternative care pot fi numeroase: tranzactiile de uniformizare a flotei, contracte de asigurare, angajarea de apropiati, renegocierea contractelor, iesirea Tarom de pe anumite rute, vinzarea de bilete la preturi preferentiale catre anumiti operatori, contractatarea de noi servicii de la favoriti, privatizarea partiala cu interes arab, terenul de la Romaero prin preluarea angajatilor in unitatea de mentananta, spargerea companiei in bucati.

  • D. Demetriade, desi si-a dorit sa intre in managementul executiv al Tarom nu a trecut in toamna de selectie.

Nu cunosc motivele, dar cele mai evidente sunt legate de conflictele de interese in care se afla, incompatibile cu spiritul si litera ordonantei 109 privind managementul privat in companiile de stat. Dumnealui are o experienta vasta intr-o perioada in care Tarom nu mergea extraordinator, desi era sustinuta de stat, dar in care anumite companii de turism au excelat. Este perioada introducerii de concepte novatoare ca de exemplu ”supracomisioanele”.

Tarom fiind pilotul programului de guvernanta corporatista, guvernarea nu si-a permis o astfel de incompatibilitate flagranta din prima. La schimbarea conducerii Ministerului Transporturilor principille de guvernanta corporatista s-au diluat. Dupa incercarea nereusita ( datorita interventiei FMI) de a modifica legislatia vizand managementul privat, maniera de acaparare a conducerii executive a companiilor de stat a trecut intr-o noua faza.

D. Demetriade a intrat in board dupa ce propunerea boardului referitor la completarea celei de a 7-a pozitii a fost refuzata de Ministrul Transporturilor. Propunerea de membru in board era reprezentata de o doamna cu experienta in domeniu.

Practic sfidand spiritul de transparenta si responsabilitate care a stat la baza ordonantei 109 s-a trecut la introducerea in managementul executiv al companiilor de stat prin usa din dos, printr-o pozitie intermediara in calitate de membru neexecutiv al Consiliului de Administratie.

Vineri in saga Tarom, prin vointa d. Pascariu aliniata cu cea a Ministrului Transporturilor, mandatul Directorului General a fost limitat pina in noiembrie iar implementarea Planului de Management a fost alocata unei noi pozitii executive creata pentru d. Demetriade.

Practic CEO-ul a fost fortat sa semneze diminuarea perioadei de mandat dupa luni de presiuni, SMS-uri, emailuri si materiale scrise inminate. In ciuda presiunilor nu a renuntat pe perioada cat mai are mandat de CEO la atributii. Acestea au fost luate printr-o decizie a Consiliului de Administratie dar care nu poate fi implementata decat dupa decizia AGA, aflata sub controlul Ministrului Transporturilor.

Semnarea a fost doar pentru limitarea timpului si nu a atributiilor si a venit in urma presiunilor, exprimate metaforic drept “scrisori de dragoste” : sms-uri, emailuri si materiale scrise inminate personal. Pina in noiembrie este sufficient pentru a administra o demonstratie peremptorie ca situatia Tarom poate fi imbunatatita.

Luni in scena a intrat d. Demetriade cu un set de declaratii care au starnit ori zambete ori nedumeriri.

Interviul poate fi citit aici.

In necunostinta de cauza sau doar ignorand principiile de transparenta si responsabilitate pentru decizii in cazul guvernantei coporatiste mai ales cand este vorba de o companie de stat, d. Demetriade a debutat in noua capacitate de propus pentru pozitia nou inviintata dar inca neaprobata de AGA, de director executiv, afirmand ca nu este treaba presei ce decizii se iau in boardurile companiilor.

La o companie de stat si mai ales una aflata sub incidenta ordonantei 109 transparenta si responsabilitatea sunt fundamentale.

O decizie de tip puci de schimbare a CEO-ului, prin diminuarea atributiilor, in conditiile in care compania intra pe profit sub acelasi CEO si bazat pe planul echipei lui de management, dupa o perioada lunga de pierderi, este de importanta si relevanta publica.

D. Demetriade nu doar ca are impresia ca in Consiliul de Administratie al Tarom nu se da atentie cifrelor si rezultatelor tangibile pentru care au fost mandatati membrii boardului dar are si o cunoastere aproximativa a Planului de Administratie, pentru a carui implementare este dornic sa se implice.

Practic d. Demetriade se prezinta ca si unealta de implementare a Planului de Management creat si ghidat de echipa actualului CEO cu input de la Consiliul de Administratie din care nu facea parte la momentul respectiv d. Demetriade.

Nu ramine decat sa ne uitam la justificarile alternative care pot fi numeroase: tranzactiile de uniformizare a flotei, contracte de asigurare, angajarea de apropiati, renegocierea contractelor, iesirea Tarom de pe anumite rute, vinzarea de bilete la preturi preferentiale catre anumiti operatori, contractatarea de noi servicii de la favoriti, privatizarea partiala cu interes arab, terenul de la Romaero prin preluarea angajatilor in unitatea de mentananta, spargerea companiei in bucati".

Comenteaza pe blogul lui Lucian Isar