Am urmarit dialogul intre George Butunoiu (unul dintre cei mai faimosi recruiteri din Romania) si Petre Barbu de la Adevarul. Petre Barbu recomanda celor trecuti de 40 de ani sa nu se mai oboseasca sa-si trimita CV-ul pentru ca nu ii mai angajeaza nimeni dupa ce vor fi dati afara de patron, care prefera sa angajeze pe cineva mai tanar si mai ieftin, scrie Emil Stoica pe blogul Jepardy.ro.
George Butunoiu ii da dreptate si explica de ce: pentru ca rolul firmelor nu este cel de a face protectie sociala. Dl. Butunoiu spune ca e normal ca firmele sa angajeze oameni mai tineri si mai ieftini.
Putem fi de acord cu opiniile celor doi, reprezinta doua puncte de vedere ce au acoperire in multe cazuri insa cred ca ambele sufera pentru ca privesc doar o parte a realitatii.
1. Datele de la Institutul National de Statisticaspun de fapt ca gradul de ocupare al fortei de munca este mai redus in categoria 15-25 de ani si ca rata somajului scade odata cu varsta, adica cu cat esti mai in varsta cu atat e mai putin probabil sa fii somer. Tot datele statistice spun ca gradul de ocupare al fortei de munca este mai ridicat cu cat o persoana este mai educata.
2. Este adevarat ca multe firme, mai ales multinationale, prefera sa angajeze tineri si sa-i formeze imediat dupa facultate. Multe dintre ele, de exemplu in domeniul serviciilor profesionale, au un sistem piramidal cu evaluari anuale si cu un sistem de promovare “up or out”.
3. Reflexele comuniste cu “sporul de vechime” sper sa dispara: este discriminatoriu ca la aceeasi munca prestata cineva mai in varsta sa aiba un salariu mai mare decat cineva mai tanar.
4. Oamenii trebuie sa invete si sa-si imbunatateasca abilitatile an de an. Si nu neaparat pentru ca te va da patronul afara ca sa angajeze pe cineva mai tanar, ci pur si simplu pentru ca s-ar putea ca job-ul tau sa dispara datorita tehnologiei sau datorita costurilor mai mici din alte tari, etc. De exemplu, daca esti vanzator la un magazin, dar vanzarile se vor muta pe internet, nu mai e nevoie de tine, ce faci atunci? Pregatirea continua asigura mai multe sanse in viitor.
5. Sa faci acelasi job timp de multi ani este plictisitor si s-ar putea ca angajatii sa-si exprime plictiseala zi de zi la serviciu si sa-i molipseasca de plictiseala si pe ceilalti angajati, lucru ce duce la scaderea productivitatii muncii pe firma. Este normal, asadar, ca firma sa incerce o reimprospatare e fortei de munca. In plus, nu poti sa ceri mariri de salariu daca tu faci acelasi lucru an de an si ai aceeasi productivitate.
6. Firmele care nu au un program de folosire corecta a fortei de munca nu au decat de pierdut. Este pacat sa investesti ani si ani in formarea unui angajat pentru ca apoi sa-l dai afara si sa o ia de la capat cu un alt angajat. Este o risipa. Firmele, daca vor sa fie mai profitabile, ar fi bine sa aiba programe de dezvoltare profesionala.
7. Experienta proprie la firmele (multinationale si extrem de competitive) la care am lucrat este ca varsta medie a angajatilor este destul de mica, pe la 30-35 de ani, insa varsta medie a conducerii este de 40-45 de ani. In Italia, fata de Romania sau Marea Britanie, varsta medie era un pic mai ridicata, protectia sociala foarte mare facea ca, din pacate, multi sa se fosilizeze pe anumite pozitii, in dauna tinerilor care munceau dublu pe salarii la jumatate, salariul fiind un motiv pentru care am plecat din Italia. In general, datorita protectiei sociale ridicate si a gerontocratiei, Italia si-a pierdut constant din competitivitatea internationala.
8. Tatal meu are 69 de ani, a fost sef de promotie, cercetator si are doctorat (pe bune) in domeniul extrem de tehnic in care este expert. Colaboreaza cu doua firme private si lucreaza 40-50 de ore pe saptamana.
In loc de concluzie: an de an trebuie sa invatam lucruri noi, nu trebuie sa ne complacem sa facem acelasi lucru, sa fim repetitivi. In acest fel putem fi mai flexibili, sa putem castiga mai mult si, in general, sa avem mai multe sanse. Schimbatul unui loc de munca aduce riscuri. Chiar un nou rol in cadrul aceleiasi firme aduce riscuri. Activitatile pe cont propriu sunt si mai riscante. Insa cu experienta vine si cunoasterea mai buna a domeniului in care lucram, perspectivele sunt mai complete. Poate aversiunea la risc creste, insa productivitatea creste.
Mai am 2 ani pana sa ajung la 40 de ani. Nu stiu ce voi face atunci, insa privesc cu optimism. Lumea este atat de mare si este in continua schimbare: mai am atatea de invatat!
0
17
