Interventia presedintelui Basescu legata de posibila interventie a BNR privind achizitia aurului de la Rosia Montana in vederea cresterii rezervelor Statului nu a ramas fara urmari. Daca o asemenea decizie se va lua la nivel politic, actuala lege obliga BNR sa cumpere aurul in baza unor licitatii, la cel mai bun pret din piata. Drept este ca legea poate fi modificata. HotNews.ro publica punctul de vedere al unui membru al Consiliului de Administratie din Banca Centrala. Acesta a solicitat sa-i fie pastrat anonimatul, pentru a nu se intelege ca intervine in vreun fel in politica Guvernului. Pozitia acestuia nu reprezinta insa pozitia oficiala a BNR.

Precizarile membrului CA al BNR facute in calitate de specialist in economie:

1. Regimul de rezerve de aur al bancii centrale este extrem de complex, mai ales atunci cand vorbim de rezerva international a unei tari, rolul economic fiind legat de securitatea economica, in sens de a se asigura valuta fie pentru viitoarele importuri ale tarii pe urmatoarele luni, fie plata datoriilor tarii pe termen scurt. Principial vorbim de functionarea pietei valutare a unei tari si de limitele acceptabile de variabilitate a cursului de schimb, o banca centrala avand dreptul de a interveni pe piata valutara. Evident in ordine se intervine cu rezerva in valuta, cea de aur fiind ultima posibilitate, in sensul ca se poate admite un swap aur-valuta cu o alta banca centrala, cu recuperarea aurului la o dat ulterioara, caz mai rar azi.

2 Banca centrala poate sa fie un depozitar fizic de aur al statului, folosind camerele de tezaur disponibile, caz in care serviciile de depozitarea sunt pe spezele statului, dar acest aspect de regula trebuie sa fie trecut in legea bancii centrale, ca poate face simple depozitari de metale pretioase contra cost.

3. Regimul aurului in rezerva unei banci centrale intra sub incidenta managementului rezervelor internationale, in sensul ca ele, aur si valuta, trebuia sa aduca venituri din plasamente, una din principalele resurse de venituri al unei banci centrale din care plateste dobanzile la facilitatile de deposit utilizate de bancile comerciale, eventuale emiteri de certificate de deposit la sterilizari de lichiditate pe piata monetara, dobanzile la RMO, etc.

4. Managementul rezervelor depinde foarte mult de randamentele financiare oferite de alte banci centrale si entititati specializate, dar la momentul actual sa avem in vedere dobanda FED si a BCE, care sunt foarte mici, iar aurul nu mai este asa de lichid ca atunci cand era socotit standard monetar, iar plasarea lui in conditiile de azi inseamna mai mult sa platesti depozitarea si asigurarea acestuia. De regula, aurul in rezerva internationala nu poate sa stea pur si simplu, ca si valuta, euro sau dolar, el trebuie sa produca venituri.

5. Un stoc de aur in rezerva unei banci centrale, chiar in sens de instrument monetar, necesita cheltuieli si managementul lui trebuie sa duca la eficienta unui activ net de rezerva, adica diferenta dintre venituri din plasamente si cheltuieli sa fie pozitiva.

6. Actionarul unei banci centrale este de regula statul, iar o achizitie de aur a unei banci centrale ca rezerva internationala insemana emisiune monetara echivalenta cu pretul aurului X cantitate platit statului, respectiv ministerului de finante, aurul produs fiind initial proprietatea statului, a ministerului de finante. Deci decizia de producere si cui se vinde tine exclusiv de guvern, iar o banca centrala cand il preia la rezerva face injectie monetara, cu incidentele cresterii masei monetare, inflatie etc., dar imediat trebuie sa se gandeasca si la plasamente eficiente.

7. Aurul nu sta pur si simplu in tezaurului unei banci centrale daca el este socotit ca rezerva internationala, nu ca simplu depozit fizic! O banca centrala pentru a achiziona aur ca rezerva tine cont de multe elemente de bilant si politica monetara, in conformitate cu mandatul de banca centrala si obiectivul politicii sale moneatre. De aceea achizitia de aur de catre o banca centrala este oarecum dificila, se face cu actionarul si cu obiectivul de politica monetara.

8. Exploatarea aurului este o problema a statului si, daca o doreste, prima problema este sa vada daca este profitabila aceasta exploatare si sa incercam sa uitam de subventiile statului in subteran. Daca cu tehnologia actuala costul productiei este mai scump decat cotatia aurului atunci problema locurilor de munca in minerit devine una de politica sociala si ia un alt regim, cel de subventionare a productiei, ceea ce inseamna o presiune pe buget, subventia avand ca sursa bugetul de stat, unde guvernul este suveran in propuneri.

9. Apoi, indiferent de variantele productie profitabila sau cea de politica sociala, trebuie decis ce se face cu aurul, daca il depoziteaza fizic la rezervele statului, il vinde bancii centrale sau il exporta. Decizia este a statului proprietar asupra unui bun si actionar la o banca centrala.

10. Dreptul de preemtiune a utilizarii aurului exploatat intr-un parteneriat public- privat apartine statului, in raport cu ceea ce se negociaza ca participare a statului la impartirea productiei si ceea ce rezulta cantitativ. Daca statul decide sa-si faca reserve de aur, ok. Ca urmare decide unde il depoziteaza fizic cu constrangerile depozitarii unei valori.