Raportul Paying Taxes 2014 al Bancii mondiale si PwC tocmai a fost publicat si m-am grabit sa-l citesc, mai ales fiindca scrisesem cu doar cateva saptamani in urma despre pozitia Romaniei in clasamentul mondial al fiscalitatii folosind datele din raportul precedent. Ca sa fac haz de necaz, am descoperit schimbari "majore". Romania nu mai ocupa locul 136 in lume, intre Zimbabwe si Burundi, asa cum aminteam eu recent, scrie Bogdan Glavan pe blogul lui.
Anul acesta a reusit performanta de a ridiculiza cele doua tari africane, care au cazut pe locurile 142 si 143. Romania a urcat voiniceste doua pozitii si se afla in prezent pe locul 134, dupa Belarus (cea mai socialista tara din Europa) si inaintea Bosniei. Ca tot am amintit de socialism, China - o economie condusa oficial de Partidul comunist- ocupa locul 120.
Vorbind serios acum, locul ocupat in acest clasament vorbeste de la sine despre neputinta tarii noastre de a atrage investitii si de a se dezvolta intr-un ritm sustinut.
Celor care cred ca raportul Paying Taxes nu furnizeaza totusi o analiza pertinenta asupra situatiei fiscalitatii, am ales sa le prezint graficul urmator, care foloseste un alt studiu celebru, Indicele libertatii economice al Heritage Foundation. Am extras doar datele privind fiscalitatea si am analizat evolutia Romaniei in comparatie cu Bulgaria si cu trendul mondial. Apropos, Bulgaria ocupa locul 81 in clasamentul poverii fiscale, in crestere cu 10 pozitii (de pe locul 91) fata de anul trecut.
Se impun doua observatii.
(1) Din 2009 incoace Romania a stagnat in ceea ce priveste libertatea fiscala, avem aproape acelasi numar de puncte. In schimb, Bulgaria a dus o politica mai rationala pe timp de criza economica - si ne-a depasit categoric.
(2) Romania pierde teren in cursa libertatii fiscale fata de restul lumii, deoarece aproape toate tarile implementeaza politici de liberalizare. Daca in anul 2008 diferenta dintre punctajul Romaniei si media mondiala era de 12,1 puncte, in anul 2013 aceasta s-a redus la 10,7 puncte. In aceasta perioada Bulgaria si-a crescut distanta fata de multi competitori, diferenta dintre punctajul sau si media mondiala crescand de la 11,3 la 16,8 puncte.
Este destul de simplu de inteles de ce Romania este intrecuta de Bulgaria. Bulgaria are toate principalele impozite mai mici decat Romania: impozitul pe profit si pe venit este 10%, TVA este 20%, contributiile sociale sunt 31% (fata de 44% la noi). Pentru detalii va recomand sa consultati ultimul raport al Consiliului Fiscal.
Asadar, imaginea oferita de clasamentul Paying Taxes este sustinuta de informatiile oferite de Indicele libertatii economice, desi cele doua studii folosesc seturi de date diferite. Dar de ce este atat de important ca Romania are o fiscalitate impovaratoare? In fond, asa cum multi au remarcat, semanam cu unele tari occidentale.
Raspunsul este urmatorul. Pentru un antreprenor fiscalitatea reprezinta un cost, ca si costul cu forta de munca sau cheltuielile de transport. Daca Romania nu se distinge intre tarile Europei si ale lumii prin costuri mai mici - inclusiv prin costuri fiscale mai mici - atunci nu are cum sa fie competitiva in atragerea capitalului si a investitiilor. Iar principala diferenta dintre noi si tarile dezvoltate este tocmai dotarea insuficienta cu capital. Tarile occidentale isi pot permite (mai mult ca noi) sa perceapa impozite mari; ele sunt competitive la alte capitole, de exemplu la costurile de transport. Dar Romania nu este competitiva la acest capitol (ce noutate!), ea concureaza doar la costurile salariale. Este insuficient si mai ales ironic, avand in vedere ca strategiile tuturor partidelor politice vorbesc de cresterea salariilor - adica tocmai de erodarea acestui ultim avantaj competitional! Desigur, nu doar costurile sunt importante pentru un antreprenor, marimea pietei care rezulta din cresterea veniturilor populatiei trebuie luata si ea in calcul, dar acest fapt nu schimba radical problema deoarece alte state (dezvoltate sau emergente) au piete mult mai mari decat avem noi.
Pentru a explica si mai bine importanta presiunii fiscale, as folosi o alta comparatie. Am auzit cu totii de multe ori de copii care muncesc in "atelierele sleirii" din lumea a doua sau a treia, de marii fabricanti de imbracaminte sau incaltaminte care folosesc munca copiilor in fabricile pe care le-au deschis in Asia. Ne intrebam daca nu cumva ar fi preferabil ca acei copii sa mearga mai degraba la scoala, sa acumuleze capital uman pentru a deveni mai productivi in viitor si abia atunci, cand vor atinge un nivel de dezvoltare avansat, sa munceasca propriu-zis. Ei bine, Romania este o economie tanara, "emergenta", trimisa de clasa politica sa trudeasca pe tarlaua fiscalitatii pe care, desigur, se afla si economiile "mature" din Occident. Doar ca este o diferenta: ultimele au o rezistenta mai mare la stresul fiscal si o capacitate productiva incomparabila. Romania, daca vrea sa ajunga la randul sau o economie "matura", trebuie sa munceasca mai putin pentru stat.
