Mi se pare surprinzatoare incantarea cu care guvernul primeste vizita delegatiei Chinei. Nu o pot intelege altfel decat ca o disperare cauzata de stoparea investitiilor straine private in Romania, investitii care la inceputul anilor 2000 au ajutat la umflarea PIB si la reducerea somajului. Astazi guvernul incearca sa resusciteze aceste investitii pe canale politice. China este la randul ei disperata sa gaseasca o utilitate sumelor imense de bani pe care le detine, bani care altminteri se depreciaza gratie politicii inflationste a SUA, scrie Bogdan Glavan pe blogul lui.
Confruntandu-se cu un evident fenomen de supra-investitii in propria economie, China cauta acum sa castige fructifice acesti bani in restul lumii si orice randament mai mare decat zero este perfect.
Pentru a clarifica lucrurile, un lucru trebuie admis din start: Romania are mare nevoie de investitii straine pentru a se dezvolta intr-un ritm accelerat. Acumularea de capital este esentiala pentru cresterea productiei, iar o tara relativ saraca precum Romania nu poate economisi suficient pentru a investi in ritmul necesar reducerii decalajului de bunastare ce o separa de tarile dezvoltate. Asadar, Romania are nevoie sa importe capitalul acumulat de alte natiuni. Dar - atentie! - aceste investitii trebuie sa fie eficiente, adica destinate cresterii productiei de bunuri si servicii conform nevoilor reale ale publicului, nu "marilor proiecte" ale guvernului.
Aici cred ca se impun doua observatii:
In primul rand, in anii de boom economic, cand in Romania intrau anual miliarde de euro, am trait cu impresia ca aceste investitii produc o crestere economica sanatoasa. In realitate, ele au alimentat in buna masura un boom speculativ, pe fondul creditului artificial de ieftin si al lipsei riscului valutar. Dupa cativa ani de crestere economica rapida, Romania a cunoscut o scadere brusca urmata, din 2010 incoace, de o perioada de letargie economica. Deci, investitiile straine nu sunt bune in sine, ci doar daca raspund nevoilor pietei. Acumularea de capital este necesara, dar nu si suficienta; daca lucrurile nu ar fi stat asa atunci economia ceausista ar fi prins de mult din urma economiie occidentale, deoarece pe timpul lui Ceausescu rata investitiilor (alimentata prin economisirile fortate la care a fost obligata populatia) era enorma. Acumularea de capital este necesara, dar mai avem nevoie de ceva: de o alocare judicioasa a acestui capital, de urmarea cu sfintenie a criteriului rentabilitatii asa cum ne indica nevoile reale ale societatii, nu preferintele oamenilor politici.
In al doilea rand, atunci cand investitiile straine raspund chemarii guvernului sau atunci cand acestea au ca obiect un parteneriat public-privat, trebuie sa ne punem din start un semn de intrebare. Romania are o experienta trista in acest domeniu. Contractele oferite de stat mediului privat s-au caracterizat de cele mai multe ori prin preturi exagerate si au reprezentat simple mijloace de a capusa bugetul public. Exemplul constructiei de autostrazi, unde am ajuns sa platim cele mai mari preturi din lume, este elocvent.
Fiindca am ajuns la acest exemplu, cred ca merita sa ne oprim putin. Unul din proiectele la care investitorii chinezi si-au manifestat interesul este constructia unei portiuni din autostrada Transilvania. In opinia mea, rentabilitatea constructiei de autostrazi in Romania este incerta. Atunci cand a preluat guvernarea, primul ministru a anuntat ca va experimenta prin "proiecte pilot" orice masura politica importanta inainte de a o implementa. Constructia in regim de concesiune si finantarea autostrazilor prin colectarea de taxe este un pariu prea riscant pentru a nu fi experimentata printr-un astfel de proiect pilot.
Ministrul Sova a anuntat ca taxa pentru circulatia pe viitoarele autostrazi ar putea fi de 3 euro/100 km, toate bune si frumoase. Dar de ce nu se experimenteaza impunerea acestei taxe pe autostrada Bucuresti-Constanta (macar timp de 1-2 ani), sa vedem care este fluxul de venit generat si sa intelegem, prin acest experiment, daca constructia de autostrazi este cu adevarat rentabila si costurile pot fi recuperate gratie cererii autentice din partea automobilistilor sau daca, din contra, este o simpla gogoasa politica menita sa camufleze adevarata semnificatie a acestor proiecte: scurgerea de bani publici in buzunare private. Cata vreme guvernul vorbeste despre constructia in regim de concesiune a viitoarelor autostrazi dar refuza sa ne ofere un exemplu concret prin care sa vedem viabilitatea economica a unui astfel de proiect, atunci nu pot decat sa suspectez ca aceasta viabilitate este sublima dar lipseste cu desavarsire. Si nici nu este de mirare.
Aproape toate autostrazile construite sau proiectate dubleaza drumurile nationale existente, in parte deja modernizate. Cu exceptia poate a tronsoanelor care strabat muntii (precum Comarnic-Brasov) unde se pot inregistra economii insemnate de timp la mersul pe autostrada, in comparatie cu parcurgerea serpentinelor DN-urilor, in rest este destul de indoielnic ca economia de timp poate compensa taxa de autostrada + consumul mai mare de carburant. In context, cred ca este bine sa ne reamintim si esecul pe care l-a avut implicarea unei companii chineze in constructia de autostrazi in Polonia.
Constructia unei cai ferate de mare viteza mi se pare, de asemenea, un proiect faraonic. In sensul lipsei de viabilitate. Inainte de a ne entuziasma la auzul ideii ca putem calatori cu 300 km/h intre Contanta si Arad - oare nu ar scadea traficul pe autostrada atunci?! - trebuie sa ne intrebam daca suntem gata sa platim pretul pentru o asemenea calatorie. Guvernul va fi intotdeauna interesat sa camufleze costul real si ne va arata partea plina a paharului. Partea goala poate fi insa mai insemnata.
Despre contractele bilaterale intre companii de stat din Romania si companii din China nici nu are rost sa mai vorbesc. Companiile de stat ar trebui privatizate inainte de a mai incheia vreun contract.
Repet, nu sunt impotriva investitiilor chineze. Chiar le doresc. Dar nu pe banii mei. Daca guvernul are chef sa negocieze cu China chestiuni economice, atunci propun o regula elementara de conduita in atragerea investitorilor din aceasta tara: lipsa oricaror garantii guvernamentale, lipsa oricaror comenzi de stat, lipsa oricaror imprumuturi publice, lipsa oricaror avantaje fiscale care mai tarziu ar putea sa se reflecte in deficite bugetare (sunt de acord cu reducerea impozitarii, dar ca parte a reducerii rolului statului) pe care sa le achitam tot noi, prin taxe mai mari in viitor.
0
2
