"Anul acesta, sistemul bancar din Romania a avut parte cam de toate. A avut divizari, schimbari de actionari, fuziuni si a mai avut o masura de rezolutie, dispusa de o autoritate de supraveghere dintr-o alta tara dar aplicata in cooperare cu autoritatile romane. Desi ca nivel al sumelor implicate in tranzactie a fost o tranzactie mica, in situatia nerealizarii ei, implicatiile ar fi fost deosebite", a declarat Nicolae Cinteza, la Forumul Bancar Roman, eveniment organizat de Finmedia. El a mai vorbit despre cum a afectat criza sistemul bancar romanesc, de ce nu va porni creditarea mai repede de octombrie 2014 si cum va impiedica bancile locale sa trimita bani bancilor mama din depozitele romanilor in loc de cei din rambursarile de credite. Intra in text si asculta interventia sefului Supravegherii bancare.

Nicolae CintezaFoto: AGERPRES

Descarca fisierul audio in format MP3

  • Orice bancher v-ar spune ca motivul principal al lipsei apetitului de creditare sta in lipsa cererii solvabile. Accept explicatia aceasta dar nu in totalitate

Tranzactia respectiva a aratat o fragilitate a tranzactiilor bancare intr-un sistem despre care mereu va spuneam ca e stabil. Stabilitatea aceasta as vedea-o pornind de la un apetit redus al bancilor de a-si asuma riscuri. Ceea ce se petrece din 2009 incoace este intr-un fel asteptat. E mult mai aproape de starea de normalitate. Si ma refer in primul rand la creditare. Stabilitatea sistemului e determinata de aceasta ajustare pe care bancile au adoptat-o si care a facut sa fie simtita din plin lipsa creditului in economie. In opinia mea asistam la o stare normala, sunt convins ca orice bancher v-ar spune ca motivul principal al lipsei apetitului de creditare sta in lipsa cererii solvabile. Accept explicatia aceasta dar nu in totalitate.

Diferenta dintre bancile care au creditat si cei care nu au creditat este determinata de structura actionariatului. De la inceputul lui 2010 Europa a realizat ca sistemul bancar se dezvoltase excesiv de mult. Nu a existat o limitare a cresterii bilantului bancilor asa cum aveau americanii. De aici au rezultat bilanturi mari, dezvoltate exclusiv pe baza surselor atrase. Canadienii nu au permis de pilda dezvoltarea bilantului unei banci mai mult de 20 de ori decat capitalurile proprii.

  • Creditorii bancilor au inceput sa-si restranga flexibilitatea in a accepta restrangerea maturitatilor surselor plasate la credite, a inceput teama falimentului

Practic, toate bancile europene au inceput un proces puternic de reducere a bilanturilor pentru a se incadra in indicatorii de prudenta Practic ce inseamna reducerea aceasta a bilanturilor? Scaparea de datorii, a obligatiilor de plata. Adica, mai pe scurt, procesul de deleverage. De aici au inceput si primele probleme. Creditorii bancilor au inceput sa-si restranga flexibilitatea in a accepta restrangerea maturitatilor surselor plasate la credite, a inceput teama falimentului- o banca ce nu poate sa restituie la timp o sursa atrasa este in incapacitate de plata si are consecinte serioase- si pe acest fond al limitarii surselor, capitalul a devenit scump iar bancile au inceput sa sisteze creditarea. Noi am spus-o din 2010 ca aici se va ajunge si cred ca acest proces va continua.

Din pacate, peste aceste probleme au mai aparut problemele Greciei si a Ciprului . Pe fondul tuturor acestor probleme, Romania nu putea fi izolata si e clar ca a suferit din plin socul. Prezenta capitalului strain in bancile romanesti a facut ca transmiterea socului sa se faca rapid. Primeam zilnic zeci de telefoane ca sunt retrageri masive de la bancile cu capital grecesc, de aici a inceput sa creasca dobanda la pasive, competitia in piata s-a ascutit, liniile de credit au inceput sa se inchida...Colac peste pupaza a mai venit si problema Ciprului, care ne-a aratat ca unele banci micute nu sunt pregatite pentru a face fata unor probleme de acest gen.

  • Intr-o discutie cu FMI s-a pus problema gasirii unor solutii care sa nu afecteze economia asa cum ar afecta-o un faliment bancar

De pe la mijlocul lui 2012, pregateam un “antrenament” pentru banci privind eventualele masuri de rezolutie care s-ar putea aplica- de asta s-a si schimbat legea bancara. Intr-o discutie cu FMI s-a pus problema gasirii unor solutii care sa nu afecteze economia asa cum ar afecta-o un faliment bancar. Administrarea speciala care fusese prevazuta in lege nu mai putea fi o solutie. Singura solutie era introducerea unor noi masuri. Am pregatit bancile prin simulare. A fost un soc pentru banci si culmea, prima simulare am facut-o cu o bancuta care avea mari mari probleme. Era cu solvabilitatea sum limita admisa si s-a dovedit ca asa cum gandisem prima oara masurile de rezolutie, era pe drumul cel bun.

Totul s-a facut pe fondul unei probleme care ne-a dat si care ne da si acuma si o sa continue sa ne dea: creditele neperformante. Neperformanta in sistem a explodat. Ultima cifra pe care o avem este cea pe octombrie. Din fericire cresterea aferenta lunii octombrie este foarte mica. De la 21.6 la 21.7 in octombrie. Cresterea se va mentine probabil si anul viitor. Eu personal nu sunt atat de speriat de aceasta cifra, avand in minte un alt indicator: cat din aceasta pierdere este asumata de banci? Si pe standarde IFRS, asumata este 64% din neperformanta, iar diferenta de 36% are in spate un colateral care va aduce ceva recuperare chiar daca nu integral.

  • Banii bancilor plecau prea rapid in afara in conditiile in care creditele nu se rambursau in acelasi ritm

Problema este cat va creste in continuare neperformanta. Pentru ca verificari recente pe care le-am facut in sistemul bancar - si le-am facut datorita unor suspiciuni pe care le aveam si care apoi s-au confirmat-ne arata ca banii plecau prea rapid in afara in conditiile in care creditele nu se rambursau in acelasi ritm. Adica banii trimisi in afara proveneau nu din rambursari de credite ci din surse interne atrase.

Mi-aduc aminte ca la analiza din septembrie, aveam o scadere a surselor externe de vreo 5 miliarde si ea era realizate din surse interne-4 miliarde iar un miliard provenea din trecerea de la RAS la IFRS. In masura in care neperformanta va continua sa creada in ritmul de 0,1 pp lunar, nu va fi o problema. Va mai fi un soc in noiembrie si decembrie, soc dat de verificarile noastre. Vrem ca 1 ianuarie sa gaseasca bancile intr-o stare cat mai aproape de realitate.

  • Exista temeri suficient de mari ca rezultatele evaluarii calitatii activelor nu vor fi imbucuratoare

Exista temeri suficient de mari ca rezultatele evaluarii calitatii activelor nu vor fi imbucuratoare. Pe acest fond nu cred ca creditarea in Romania sa porneasca mai devreme de octombrie 2014. Cine sa-si asume riscuri noi, asta insemnand ca indicatorul de active ponderate la risc sa creasca si sa creasca si cerinta de capital. O crestere a cerintei de capital la nivel consolidat ar pune in pericol bancile mama sa aiba nevoie capital suplimentar.

Este evident riscul asumat de banci in activitatea de creditare. Am vazut la una din bancile implicate masiv, o solutie data de Inalta Curte de Casatie care obliga banca sa elimine comisionul de risc. Vreau sa spun ca nu sunt in postura de a apara bancile fiindca vad ce fac din reclamatiile pe care le primesc. Zilnic in mapa mea se aduna 30-40 de reclamatii la adresa a ceea ce fac bancile. Dar sa vezi o solutie a unei instante in care se spune ca bancile nu au niciun risc atunci cand dau un credit acoperit cu ipoteca este prea mult. Riscul este ca acelei proprietati imobiliare sa ii scada pretul de piata si este foarte vizibil acum.

Interventia d-lui Nicolae Cinteza a avut loc la Forumul Bancar Roman, eveniment organizat de Finmedia.