BNR a decis sa reduca rata rezervelor obligatorii si la depozitele in lei si la cele in valuta. La lei a redus-o de la 15% la 12%, ceea ce inseamna o diminuare cu 20% a rezervelor, iar la euro a redus-o de la 20% la 18%, ceea ce inseamna o diminuare cu 10%. Conform asteptarilor BCR masura se traduce printr-o eliberare de lichiditati in favoarea bancilor de aproximativ 3,5 mld. lei, respectiv 0,4 mld. euro. Care este impactul masurilor luate de BNR asupra creditarii? Dificil de spus, scrie Bogdan Glavan pe blogul lui.

Teoretic, impactul poate fi urias. Scaderea ratei rezervelor echivaleaza cu o masiva intrare de bani in sistemul bancar, bani care daca ar fi multiplicati prin mecanismul multiplicatorului monetar ar provoca o expansiune masiva a creditului. Efectul este diferit in functie de moneda, deoarece multiplicatorul este diferit.

  • Simplificand, multiplicatorul este inversul ratei rezervelor. Astfel, la o rata a rezervelor de 12% la lei, multiplicatorul monetar este de 8,3; aceasta inseamna ca pentru orice depozit nou in valoare de 1 leu, sistemul bancar poate genera prin multiplicare 8,3 lei. In concluzie, daca masura BNR lasa la dispozitie bancilor 3,5 mld. lei, inseamna ca expansiunea potentiala a creditului este de 29 mld. lei. La euro calculul este asemanator, cu diferenta ca acolo multiplicatorul este 5,5 (rata rezervelor este 18%). Masura BNR injecteaza in banci 0,4 mld. euro, deci creeaza premisele pentru o expansiune a creditarii in valoare de 2,2 mld. euro. Daca transformam in lei si adunam, efectul potential combinat al reducerii ratei rezervelor la lei si euro ne duce la aproape 39 mld. lei. Tinand cont ca soldul creditului privat era in luna noiembrie de 219,7 mld. lei, vedem ca masura BNR poate duce la o expansiune a acestuia cu 17%.

Din alt punct de vedere, dar la fel de important, potrivit propriilor estimari ale BNR, reducerea operata va mari brusc lichiditatea din piata (6 miliarde de lei, spune guvernatorul) cu nu mai putin de... 88%!

Asadar, decizia BNR de ieri este o decizie majora. Unii analisti au dreptate cand se mira. Sigur, efectul explicat mai sus este unul potential, nu inseamna ca se va intampla maine sau peste un an. Totul depinde de transmisiunea monetara, care s-ar putea sa functioneze sau nu. Adica s-ar putea ca bancile sa fie dornice sa crediteze (si sa gaseasca clienti interesati) sau nu. Dar nu inseamna nici, asa cum am vazut la un post de televiziune, ca creditarea ar putea creste strict in cuantumul celor aproximativ 1 mld. euro eliberati de BNR. O asemenea idee dovedeste lipsa de cunoastere economica a celor chemati sa comenteze evenimentul.

Aceasta decizie politica ar fi trebuit insotita de o justificare pe masura. In loc de motive am vazut insa o insailare de informatii si comentarii pe alocuri contradictorii, din care pana la urma reiese ca "daca nu reduceam rezervele bancare ne-am fi indepartat de Europa". Cam putin pentru o institutie de calibrul BNR. Sa exemplific cu elementele cele mai importante:

1. Ni se spune ca procesul de dezinflatie a continuat. Foarte bine, dar de ce este acesta un motiv pentru reducerea ratei rezervelor? Nu este clar. Pe vremea etalonului-aur - ca tot ii place domnului Isarescu (ca si mie de altfel) sa se raporteze la acest sistem - bancile erau mult mai bine capitalizate si operau cu rezerve pe masura iar preturile din economie scadeau (aveam deflatie). Si economia crestea. Deci de ce este nevoie sa reducem rata rezervelor?

2. Apoi, aflam ca,

"Daca nu reduceam RMO nu ar fi fost riscuri deosebite si asta pentru ca in Romania, situatia creditarii depinde de factori care nu tin de conditiile monetare- de situatia din Europa. Pe plan intern depinde de asemenea de nivelul inalt de indatorare a companiilor si populatiei"

Deci nu era mare pierdere daca nu se lua masura de ieri. Si atunci unde este marele ei castig?

3. Mai aflam ca:

"Cred ca bancile vor face judecati complexe si unele vor avea bani mai multi pentru creditare, altele pentru a-si achita datoriile... In mod normal, decizia de azi ar duce la deprecierea leului. Eu insa nu ma tem deloc ca se va intampla asa ceva" (Isarescu)

Deci impactul asupra creditarii este incert, mai degraba se mizeaza ca efectul asupra cererii agregate si asupra preturilor va fi apropiat de zero, foarte bine.

Si atunci care este ideea, pentru ce o masura atat de radicala? Voi raspunde imediat, dar mai inainte vreau sa ma refer la justificarea pe care ar fi trebuit sa pedaleze BNR azi, justificare pe care am presupus-o si criticat-o in articolul scris marti, De ce nu exista motive pentru scaderea raei rezervelor minime obligatorii. Este vorba de impulsionarea creditarii si a investitiilor in economie. Ma asteptam ca BNR sa vina cu analize care sa arate cum relaxarea politici monetare va creste creditarea si va salta PIB. Sa ne ofere prognoze concrete. Nimic.

Argumentul pe care ma asteptam sa-l aud invocat in sprijinul deciziei de azi - si in absenta caruia decizia este aproape neinteligibila - are slabiciuni profunde. Asa cum o spuneam si la o conferinta la BNR anul trecut, bancile reprezinta cei mai slabi antreprenori din economie. Creditele neperformante au ajuns la aproape 22%, adica peste 1 din 5 credite a fost acordat gresit. Reprezinta un produs bancar defectuos, o risipa de resurse; bani care puteau fi acordati altcuiva, intr-o directie mai eficienta. Ati pomenit o fabrica de creioane care sa scoata 22% din creioane strambe? Nu. Ati pomenit ca o fabrica de automobile sa scoata 22% din masini fara frane? Nu.

Doar bancile puteau reusi o asemenea contraperformanta. De ce? Din lipsa concurentei si a responsabilitatii. Tocmai din cauza genului de politica pe care BNR a adoptat-o astazi. O paste vreun pericol pe banca daca investeste prost? Da cumva faliment? Nu, din contra, primeste un cadou de la banca centrala, o injectie de lichiditati! Acest lucru se cheama hazard moral, nu am auzit pe nimeni care sa-l pronunte. Iar daca lucrurile chiar se complica, atunci deponentii bancilor sunt de vina, ei brusc sunt intitulati "investitori", iar banca ramane un simplu intermediar. Apuse sunt vremurile in care raspunderea bancherului era nelimitata...

Dar BNR nu a oferit argumentul impulsionarii economiei. Si atunci de ce a alimentat bancile cu bani? Este momentul sa lasam la o parte manusile teoriilor de catedra, presupuse de mine de dragul argumentatiei, sustinute de anumiti naivi si neconfirmate nici macar de cei care ar trebui sa-si dea silinta sa intretina o aparenta respectabila unor decizii atat de importante, si sa ne proptim bine in realitate. Bancile cara in spate un ghiozdan greu cu credite neperformante, profiturile pe care le-au avut pana acum sunt mai degraba rezultatul unei contabilitati confortabile.

Bancile-mama nu mai crediteaza nimic, nu exista surse de finantare pe termen lung. Bancile sunt in chingi. In urma cu putin timp domnul Cinteza opina ca "activitatea de creditare nu va cunoaste o revigorare pana in septembrie-octombrie anul viitor". Ma gandesc ca la acea ora luase in calcul efectul deciziei de astazi, de altfel afirmatia sa este identica cu informatiile transmise oficial azi. Tot domnul Cinteza ne spunea ca unele banci au inceput sa foloseasca banii deponentilor pentru a-si achita datoriile catre bancile-mama. Ati inteles? Bancile au datorii si gauri financiare care trebuie carpite. Despre asta este vorba.

Dar cu deponentii cum ramane? Ei cum vor suporta dobanzile real-negative pe care le ofera bancile, gratie politicii asistentiale din partea bancii centrale? Pai, ramane asa cum a spus domnul guvernator: "Aceasta este lumea in care traim, lume de represiune financiara masiva".

Parca am mai auzit cuvantul asta "represiune", pe la Revolutie, pe la mineriade... sa intelegem ca politica monetara actuala este o mineriada impotriva deponentilor? Poate BNR, institutia statului in care romanii au cea mai mare incredere, sa fie mai explicita de atat? Represiune financiara? In beneficiul catorva banci? Cine conduce Romania?

Comenteaza pe blogul lui Bogdan Glavan.