Certificarea declaratiilor fiscale de catre consultanti fiscali ar putea fi optionala si nu obligatorie cum este in prezent, exceptie facand declaratiiile fiscale rectificative (exclusiv deconturile de TVA care se corecteaza, potrivit Codului fiscal, prin intermediul randurilor de regularizare din decontul de TVA), cu exceptia autoritatilor si institutiilor publice, se arata intr-un proiect de Ordonanta propus de Finante. Documentul, care contine foarte multe midificari ale prevederilor actuale, mai obliga Primariile sa declare periodic Fiscului informatii referitoare la bunurile imobile detinute de catre straini pe raza localitatii.

Vezi proiectul in atasament.

" Unul dintre obiectivele noastre prioritare il reprezinta diminuarea evaziunii fiscale si de aceea reglementam acesta situatie a certificarii unor declaratii, fapt ce ne va ajuta in combaterea acestui fenomen", au declarat pentru HotNews oficialii din Finante.

Ce propune proiectul de Ordonanta:

• reglementarea atragerii raspunderii solidare a consultantului fiscal care certifica cu rea credinta deconturi cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare si care conduc la rambursari nelegale. Aceasta masura este corelata si cu prevederile speciale privindrambursarea taxei pe valoarea adaugata.
  

• Se propune definirea sintagmei conflict de competenta avand in vedere unele situatii aparute in practica generate de apartenenta teritoriala a sursei impozabile. Propunerea are ca scop evitarea situatiilor in care se solicita solutionarea altor tipuri de conflicte decat cele privind strict competenta reglementata in Cod (ex. cele privind modul de delimitare a teritoriilor intre unitatile administrativ teritoriale).

•  in scopul realizarii schimbului automat obligatoriu de informatii cu administratiile fiscale din Statele Membre UE conform Directivei 2011/16/UE, transpusa in Codul de procedura fiscala la Titlul VII1, se propune reglementarea urmatoarelor masuri:

- instituirea unei obligatii declarative in sarcina platitorilor de venit privind veniturile din munca, remuneratiile platite administratorilor si altor persoane asimilate acestora, venituri de natura produselor de asigurari de viata, pensii, platite persoanele nerezidente. Acest formular trebuie sa cuprinda toate informatiile extinse necesare schimbului automat de informatii asa cum s-a stabilit la nivelul forurilor europene competente si urmeaza a se aproba prin ordin al presedintelui ANAF;

- instituirea unei obligatii declarative in sarcina contribuabililor care sunt rezidenti ai altor state membre ale UE si care obtin venituri din proprietati imobiliare situate in Romania de a depune o declaratie la organul fiscal competent. Formularul trebuie sa cuprinda toate informatiile extinse necesare schimbului automat de informatii si urmeaza a se aproba prin ordin al presedintelui ANAF;

- obligatia compartimentelor de specialitate ale unitatilor administrativ teritoriale de a furniza periodic, organelor fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, informatii referitoare la bunurile imobile detinute de persoanele nerezidente pe teritoriul respectivei unitati administrativ teritoriale;

- obligatia persoanelor rezidente in alte state membre de a depune declaratia de impunere prevazuta de Codul fiscal in legatura cu proprietatile imobiliare dobandite in Romania, pe un formular ce urmeaza a se aproba prin ordin al comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice. Acest formular trebuie sa cuprinda toate informatiile extinse necesare schimbului automat de informatii asa cum s-a stabilit la nivelul forurilor europene competente;

- obligatia organelor fiscale din cadrul ANAF de a comunica organelor fiscale din cadrul unitatilor administrativ teritoriale, prin schimb automat, informatii cu relevanta fiscala disponibile, stabilite pe baza de protocol.

• Se propune ca, ori de cate ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de catre o persoana care exercita activitati specifice unor profesii reglementate (consultanta fiscala, audit financiar, etc.) documentul sa contina in mod obligatoriu si datele de identificare ale persoanei in cauza. Aceasta masura confera organului fiscal posibilitateade a verifica faptul ca certificarea se face de catre o persoana care are dreptul de a-si exercita atributiile in conditiile legii.
  

• Se propune a se clarifica conditia referitoare la achitarea obligatiilor fiscale in scopul reactivarii unui contribuabil declarat inactiv. Astfel, se propune a se preciza ca, pentru reactivare, contribuabilul nu trebuie sa inregistreze obligatii fiscale restante. Prin aceasta masura, contribuabilii inactivi, care insa indeplinesc conditiile de a beneficia de o esalonare in baza OUG nr. 29/2011, vor putea fi reactivati daca indeplinesc conditiile pentru aceasta, potrivit legii, intre care si aceea de a nu avea obligatii restante. Aceasta conditie este indeplinita in cazul in care contribuabilul este beneficiarul unei esalonari intrucat, pentru obligatiile restante, prin graficul de esalonare se stabilesc alte termene de plata. Masura are in vedere armonizarea prevederilor Codului de procedura fiscala cu cele ale OUG nr. 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata, asigurandu-se astfel reactivarea in evidenta fiscala a contribuabililor care obtin o esalonare la plata si implicit, posibilitatea acestora de a-si continua activitatea.
  

• in scopul indeplinirii obiectivului de eficientizare a activitatilor de administrare a creantelor fiscale, se propune un alt concept in ceea ce priveste certificarea declaratiilor fiscale de catre un consultant fiscal. in acest sens se propune:

- certificarea declaratiilor fiscale depuse de contribuabili la organul fiscal sa fie optionala si nu obligatorie cum este in prezent. Certificarea declaratiilor fiscale trebuie efectuata de catre un consultant fiscal care a dobandit aceasta calitate in conditiile OG nr. 71/2001 si care este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala. Aceasta prevedere este in concordanta cu regulile stabilite de OG nr. 71/2001 conform carora activitatea de consultanta fiscala, incluzand si certificarea, poate fi desfasurata numai de consultantii fiscali activi;

- cu toate acestea, se propune ca certificarea sa fie obligatorie in ceea ce priveste declaratiiile fiscale rectificative (exclusiv deconturile de TVA care se corecteaza, potrivit Codului fiscal, prin intermediul randurilor de regularizare din decontul de TVA), pentru contribuabili, cu exceptia autoritatilor si institutiilor publice, in situatia in care suma corectata este semnificativa (peste 10%, dar nu mai putin de 10.000 lei). Obligativitatea certificarii acestei categorii de declaratii are ca fundament prevederile art. 82 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, potrivit carora contribuabilul trebuie sa declare corect obligatiile fiscale datorate. Pe de alta parte, art. 84 din acelasi act normativ, prevede dreptul contribuabililor de a corecta declaratiile fiscale depuse la organul fiscal in situatia in care constata erori in declaratia initiala.

Or, in situatia in care corectiile sunt semnificative (s-a apreciat ca nivelul este semnificativ daca acesta este de 10% dar nu mai putin de 10.000 lei, raportat la suma declarata in declaratia initiala sau, cu alte cuvinte, in prima declaratie in care s-a individualizat creanta fiscala corectata), se poate sustine ca aceasta corectie afecteaza ordinea publica, facand necesara instituirea unor reguli prin care sa se ocroteasca interesele generale ale societatii, in acest caz reprezentate de plata corecta a impozitelor si taxelor si, in plus, care sa raspunda imperativului reglementat de art. 56 din Constitutia Romaniei. Pentru a raspunde acestor imperative, este necesar ca declaratia rectificativa (de corectie) sa fie supusa validarii de catre un specialist in fiscalitate independent, cu care contribuabilul incheie un contract pentru prestarea serviciului de certificare. in plus, o asemenea masura este menita sa sprijine si contribuabilul prin faptul ca poate fi evitata suportarea de catre acesta a sanctiunilor pentru nedeclararea si neplata corecta a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat.

Totodata, o asemenea masura are rolul si de a evita abuzul in ceea ce priveste exercitarea dreptului de a corecta o declaratie fiscala, prin utilizarea acestuia in scopul crearii unor avantaje de natura fiscala (ex.: evitarea sau oprirea executarii silite, obtinerea unui certificat de atestare fiscala fara obligatii, etc,);

Sanctiunea pentru depunerea declaratiilor rectificative necertificate: penalitate de 2% din diferenta de suma dar nu mai putin de 200 lei. Penalitatea se anuleaza daca certificarea se realizeaza ulterior depunerii declaratiei fiscale, dar nu mai tarziu de inceperea unei inspectii fiscale. Masura se impune a fi reglementata prin ordonanta avand in vedere abrogarea alin. (5) al art. 83 incepand cu 1 ianuarie 2014, data la care expira si suspendarea aplicarii acestui alineat.

Totodata, avand in vedere noul concept propus cu privire la obligativitatea certificarii declaratiilor fiscale (certificarea declaratiilor rectificative) se propune ca aplicarea masurii sa se faca cu 1 iunie 2014 pentru a da posibilitatea contribuabililor de a-si reanaliza declaratiile

fiscale aferente perioadelor fiscale anterioare (pentru care nu s-a ridicat rezerva verificarii ulterioare) si de a le corecta fara indeplinirea procedurii de certificare.

• Se propune reglementarea la nivelul Codului de procedura fiscala a faptului ca selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala se realizeaza in baza unei analize de risc. in acest context a fost definita si activitatea de analiza de risc.

• in materia compensarii se propune completarea dispozitiilor cu privire la exigibilitatea creantelor pentru a face posibila compensarea fara a mai fi indeplinita procedura cererii de restituire pentru creantele contribuabililor.  Scopul unei asemenea masuri este de a evita perceperea de accesorii contribuabililor pentru obligatiile datorate de acestia pana la data depunerii cererii de restituire, masura venind in sprijinul contribuabililor. In prezent, art. 116 Cod procedura fiscala prevede ca exigibilitatea in scopul compensarii creantelor contribuabililor reprezentand sume de restituit este data depunerii cererii de restituire. Or, sunt situatii in care contribuabilul nu procedeaza la depunerea cererii de restituire stiind ca in perioada urmatoare se nasc obligatii fiscale in sarcina sa. in aceasta situatie, in lipsa cererii nu opereaza compensarea, iar pentru obligatiile fiscale datorate, daca acestea nu sunt stinse prin plata, se percep dobanzi si penalitati de intarziere. Prin urmare, se propune modificarea momentului exigibilitatii, in scopul compensarii, a creantelor fiscale ale contribuabililor reprezentand sume de restituit in functie de izvorul nasterii dreptului la restituire. De precizat ca pentru celelalte cazuri in care identificarea unei date privind nasterea dreptului la restituire creaza dificultati in administrare (ex: restituirea rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca), urmeaza a se mentine regula actuala, respectiv data depunerii cererii de restituire.

• Se propune reglementarea unei proceduri de rambursare a taxei pe valoarea adaugata din deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, care sa asigure o fluidizare considerabila a rambursarilor de TVA catre contribuabili asigurand in acelasi timp un nivel de siguranta rezonabil si proportional fata de nivelul sumelor rambursate.

Modul de solutionare, de catre autoritatile fiscale din Romania, a rambursarilor de TVA catre contribuabili se afla de peste 4 ani sub monitorizarea Comisiei Europene datorita inregistrarii unor intarzieri nerezonabile, mai mari de 6 luni, in solutionarea unui numar semnificativ

de cereri.

Astfel, datorita evolutiei crescatoare a numarului de cereri solutionate cu astfel de intarzieri in acesti ani, Romania se afla in acest moment in ultima faza precontencioasa, aceea a Avizului motivat, iar pentru evitarea sesizarii iminente a CJUE sunt necesare masuri structurale de modificare a procedurilor legale de rambursare a TVA, respectiv:

- a fost majorat plafonul valoric al deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare existent, in prezent, de 10.000 lei pentru care rambursarile se realizeaza cu control ulterior, la 20.000 lei;

- a fost creat un al doilea palier valoric intre 20.000 lei si 65.000 lei al deconturilor cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare in cadrul caruia acestea sunt rambursate cu control ulterior daca la optiunea contribuabilului acestea sunt certificate de catre un consultant fiscal;

- contribuabilii nou infiintati urmeaza sa fie supusi procedurii generale descrise mai sus, fata de reglementarea actuala care ii clasifica a priori in categoria celor cu risc fiscal ridicat fiind astfel supusi inspectiei fiscale anticipate pentru rambursarea TVA.

- contribuabilii nou infiintati urmeaza sa fie supusi procedurii generale descrise mai sus, fata de reglementarea actuala care ii clasifica a priori in categoria celor cu risc fiscal ridicat fiind astfel supusi inspectiei fiscale anticipate pentru rambursarea TVA.

- contribuabilii care depun deconturile cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, certificate cu rezerve, urmeaza sa fie supusi procedurii generale descrise mai sus, in conditiile in care, in urma analizei de risc efectuate de organul fiscal, acesta decide efectuarea inspectiei

fiscale ulterior rambursarii.

De subliniat ca, masurile de mai sus nu se aplica daca respectivul contribuabil are inscrise in cazierul fiscal fapte de natura infractiunilor sau daca organul fiscal constata ca exista riscul unei rambursari necuvenite. in plus, mentionam faptul ca, chiar daca textul de lege prevede

rambursarea cu inspectie ulterioara, aplicarea acestei masuri nu presupune ca inspectia fiscala este obligatorie, ci aceasta se decide de organul fiscal in baza unei analize de risc.

• Se propune reglementarea unor reguli generale si unitare privind restituirea in cazul impozitului pe venit avand in vedere faptul ca in prezent, normele metodologice de aplicare a Codului fiscal stabilesc reguli de restituire numai cu privire la unele impozite cu retinere la sursa (impozitul pe veniturile din salarii si impozitul pe veniturile nerezidentilor). Totodata, necesitatea reglementarii este motivata si de faptul ca practica administrativa este neunitara cu privire la restituirea impozitelor cu retinere la sursa. Procedura propusa are in vedere carestituirea sa se efecueze de catre platitor, acesta urmand apoi sa efectueze regularizarea sumelor restituite catre contribuabil cu obligatiile fiscale de acelasi tip datorate in perioada fiscala in care s-a facut restituirea. Pentru sumele regularizate nu se mai depune declaratie rectificativa.
  

• Se propune acordarea de dobanzi contribuabililor in cazul creantelor acestora rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligatii fiscale de plata si care au fost stinse anterior anularii. in acest caz, dobanzile incep sa curga din ziua in care a operat stingerea creantei fiscale individualizata in actul administrativ fiscal anulat si pana in ziua restituirii sau compensarii creantei contribuabilului rezultata in urma anularii actului administrativ Aceasta propunere este motivata de compatibilizarea legislatiei nationale, in speta cea reglementata de Codul de procedura fiscala, cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
  

Dobanzile nu se acorda totusi daca s-a solicitat acordarea de despagubiri, in conditiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum si in situatia prevazuta la art. 84 alin (41) din Codul de procedura fiscala (desfiintarea deciziei de impunere din oficiu atunci cand contribuabilul, in termen de 60 de zile de la comunicarea acesteia, se prezinta la administratia fiscala si depune declaratia fiscala) dobanzile nu se acorda intrucat decizia de impunere din oficiu se desfiinteaza de organul fiscal nu pe motive de nelegalitate ci ca

urmare a declaratiei contribuabilului, titlu de creanta care inlocuieste decizia de impunere din oficiu. in fapt, existenta creantei nu este pusa in cauza, ci doar titlul in care aceasta este individualizata.

• Au fost eliminate prevederile potrivit carora poprirea se putea infiinta odata cu comunicarea somatiei. Masura vizeaza eliminarea posibilitatii blocarii abuzive a conturilor contribuabililor fara somatie si fara o analiza prealabila a comportamentului contribuabililor. Ca urmare, masura va fi aplicata, ca si in cazul sechestrului, dupa 15 zile de la comunicarea somatiei. De precizat ca, in situatia in care, pana la infiintarea popririi, organul fiscal apreciaza ca exista pericolul disparitiei sumelor existente in conturile bancare, acesta poate aplica masura popririi asiguratorii, prevazuta de asemenea in Cod.

• Se propune actualizarea regulilor de competenta de solutionare a contestatiilor urmare reorganizarii ANAF in sensul stabilirii competentei la nivelul directiilor generale regionale. Aceste directii au rezultat din fuziunea prin absortie a directiilor generale a finantelor publice judetene. Totodata, se propune si majorarea plafonului care delimiteaza competenta de solutionare intre nivelul central si cel regional (de la 3 milioane lei la 5 milioane lei).
  

• Se propune clarificarea efectelor desfiintarii actului administrativ fiscal printr-o decizie de solutionare a contestatiei, in special in situatia in care, dupa desfiintare, se poate pune in cauza:

- posibilitatea emiterii noului act administrativ fiscal ca urmare a implinirii prescriptiei referitoare la dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale

- posibilitatea efectuarii inspectiei fiscale potrivit considerentelor retinute in decizia de solutionare a contestatiei.

Cu privire la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata

• Se propune inlocuirea sintagmei „pierderi fiscale” prevazuta la lit.e) de la alin.(2) al art.161 cu sintagma „pierderi contabile”, in vederea clarificarii uneia dintre conditiile pentru acordarea esalonarii in procedura simplificata.

Cu privire la Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala

Cu titlu prealabil precizam ca modificarile si completarile aduse OG nr. 71/2001 sunt de natura a imbunatati cadrul legal de exercitare a activitatii de consultanta fiscala, fara a se ingradi drepturi si libertati deja reglementate. in acest scop, se introduc facilitati suplimentare atat in ceea ce priveste sfera persoanelor care pot accede la profesie cat si in ceea ce priveste drepturile de care beneficiaza persoanele care au dobandit calitatea

de consultant fiscal. Astfel:

• Se propune completarea atributiilor activitatii de consultanta fiscala cu cele referitoare la certificarea declaratiilor fiscale, pentru corelare cu prevederile corespunzatoare din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

• Se propune reglementarea competentei de efectuare a expertizelor fiscale judiciare, respectiv realizarea acestor expertize numai de consultanti fiscali activi inscrisi in evidentele Ministerului Justitiei – Serviciul Profesii Juridice Conexe, avand in vedere ca asigurarea uneiexpertize de inalta calitate contribuie la mentinerea prestigiul profesional al consultantului fiscal.
  

• Se propune recunoasterea experientei profesionale a specialistilor care desfasoara activitate didactica universitara in domeniul finantelor publice, fiscalitate, politici fiscale si bugetare, contabilitate financiara, finantele institutiilor publice ca si conditie pentru accesul la profesia de consultant fiscal.

• S-a mai propus ca si persoanele care sunt licentiate ale unei institutii de invatamant superior cu durata stabilita de lege si acreditata, altele decat cele cu profil economic, sa poata avea dreptul de a accede la profesia de consultant fiscal. in acest sens, avand in vedere diferentele de formare profesionala substantiale intre nivelul de formare profesionala a persoanei in cauza si cerintele de competenta profesionala stabilite de legislatia actuala, precum si faptul ca exercitarea profesiei de consultant fiscal are ca element esential si constant furnizarea de consultanta/asistenta privind legislatia specifica in domeniu, s-a considerat ca este necesar ca aceste persoane sa urmeze un stagiu de 3 ani, in calitatea de consultant fiscal asistent, in cadrul unui cabinet/societate de consultanta fiscala. Dupaacest stagiu, persoanele respective se pot inscrie la examenul pentru atribuirea calitatii de consultant fiscal, bineinteles cu indeplinirea si a celorlalte conditii impuse de lege in acest scop. Consultantii fiscali asistenti nu pot fi inactivi, avand in vedere ca aceasta calitate impune obligatoriu efectuarea stagiului mai sus mentionat. Astfel, pe perioda stagiului, consultantii fiscali asistenti indeplinesc unele atributii stabilite prin regulamentele emise de Camera. Pe cale de consecinta, acestia sunt intotdeauna activi
  

• Se propune modificarea termenului de inregistrare a unei persoane care a promovat examenul de consultant fiscal, in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala, respectiv de la 60 de zile cat este in prezent, la 12 luni de la data comunicarii rezultatului examenului. in plus, se reglementeaza posibilitatea si conditiile inregistrarii in registru a consultantilor fiscali dupa expirarea termenului de 12 luni de la data comunicarii rezultatului examenului, dar nu mai tarziu de 24 de luni. Stabilirea acestor termene a avut in vedere o perioada rezonabila in care cunostintele dobandite cu ocazia sustinerii examenului de acces la profesia de consultant fiscal sunt suficiente pentru exercitarea profesiei dupa inscrierea in Registru.
  

• Se propune eliminarea prevederii referitoare la sustinerea unui interviu de catre persoana provenita dintr-un stat membru care doreste sa desfasoare activitatea de consultant fiscal in Romania, in scopul de a i se recunoaste titlul de calificare obtinut in statul membru de origine, pentru a elimina suspiciunile de incalcare de catre Romania a prevederilor Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale.